Revenire asupra declaraţiei de renunţare dată de inculpat la urmărirea penală. Consecinţe.

Revenire  asupra  declaraţiei  de  renunţare  dată  de  inculpat  la  urmărirea  penală.  Consecinţe.

Revenirea inculpatului, în faza cercetării judecătoreşti, asupra declaraţiei de recunoaştere a faptei dată la urmărirea penală, în sensul că în ziua incidentului nu s-a deplasat la domiciliul victimei, fără o explicaţie concludentă şi pertinentă a conduitei, nu poate fi de natură a duce la achitarea lui.

Secţia penală - decizia penală nr.131/13 aprilie 2004

Prin sentinţa penală nr.39/16.02.2004 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul S.G. la o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor civile pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, viol şi violare de domiciliu.

În fapt s-a reţinut în esenţă că în data de 17.06.2003, în jurul orelor 10,00 inculpatul S.G. s-a deplasat la locuinţa victimei V.M., în vârstă de 77 ani pentru a o ajuta la diferite treburi gospodăreşti. Nefiind remunerat pentru activitatea prestată, conform solicitărilor, inculpatul a împins victima, care a căzut pe spate, lovindu-se la cap de un scaun, moment în care inculpatul a ieşit din curte.

După ce a consumat băuturi alcoolice la un bar din apropiere, inculpatul s-a reîntors la locuinţa victimei, a sărit gardul (uşa de la imobil fiind închisă), a pătruns în locuinţă şi găsind victima pe pat, în cămaşă de noapte şi izbindu-se de refuzul acesteia de ai plăti munca prestată, s-a aruncat asupra ei, i-a pus mâna stângă la gură, pentru a nu mai striga după ajutor, a început să o lovească cu mâna stângă peste faţă, s-a aruncat cu genunchii peste pieptul acesteia pentru a-i înfrânge rezistenţa şi a întreţinut cu ea relaţii sexuale normale şi anale.

Urmare a leziunilor suferite, victima a decedat.

În faţa organelor de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, ulterior în faza cercetării judecătoreşti, revenind asupra declaraţiilor şi nerecunoscând comiterea faptelor.

Vinovăţia sa a fost determinată de instanţă în baza probelor de la dosar (declaraţiile martorilor, rapoarte de expertiză medico-legale, procese verbale de reconstituire) coroborate cu declaraţiile sale de recunoaştere.

Prin decizia penală nr.131/A/13.04.2004 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar penal nr.1856/2004, a fost respins ca nefondat apelul promovat de inculpatul S.G. cu motivarea că prima instanţă a reţinut o temeinică stare de fapt şi a făcut o evaluare judicioasă a ansamblului probelor administrate în cauză, inclusiv declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptei, făcute la urmărirea penală, recunoaştere ce se coroborează şi cu declaraţiile martorilor audiaţi, cu procesul verbal încheiat la faţa locului, cu planşele fotografice şi expertiza medico-legală, probe efectuate în cauză şi care demonstrează vinovăţia acestuia.

Faptul că în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor sale, arătând că nici măcar nu s-a deplasat la acea dată la domiciliul victimei, fără o explicaţie concludentă şi pertinentă a conduitei , nu poate fi de natură a duce la admiterea recursului, casarea hotărârii şi achitarea recurentului, cum se solicită.

Ca atare, recursul a fost respins ca nefondat conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.

Sentinţa penală a fost confirmată.

Domenii speta

Spete similare