Pedepse complementare. Condiţii de aplicare atunci când sunt expres prevăzute în textul de incriminare.
C. pen. – art. 65
Pentru a se putea aplica pedeapsa complementară, chiar atunci când este prevăzută în mod expres în norma de incriminare, îndeplinirea cerinţei ca pedeapsa aplicată să fie de cel puţin doi ani închisoare, este obligatorie.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, decizia nr. 368 din 26 octombrie 2005
Prin sentinţa penală nr. 134 din 23 iunie 2005, Tribunalul Caraş-Severin i-a condamnat pe inculpaţii M.C., D.I., T.S.A., I.M., L.D. şi B.C. la pedepse cu închisoare mai mici de 2 ani. Totodată, le-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul, invocând nelegalitatea.
Apelul este fondat.
Chiar dacă aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, condiţia ca pedeapsa aplicată să fie închisoarea de cel puţin 2 ani, rămâne valabilă. Ea este stabilită imperativ în cuprinsul art. 65 C. pen. şi nu se poate deroga de la ea nici atunci când norma de incriminare prevede expres aplicarea unei pedepse complementare.
Tribunalul Dolj
Aplicarea legii penale mai favorabile – art. 6 NCp – în sensul reducerii pedepsei componente şi a pedepsei rezultante
Tribunalul București
Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Disjungere
Judecătoria Ineu
Individualizarea pedepsei, ultraj
Curtea de Apel Iași
Încadrare juridică. Criterii de diferenţiere între art. 182 şi art. 20 raportat la art. 174 C.pen.
Curtea de Apel București
Cuantificarea culpei. Relevanța din punct de vedere a laturii penale și a laturii civile a cauzei