Plângere contravenţională

„În ceea ce priveşte sancţiunea complementară a suspendării activităţii timp de 3 luni, la aprecierea ei, instanţa va avea în vedere prevederile art. 5 alin. 6 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei şi ale art. 34 alin. 1 din acelaşi act normativ, prin care se dispune că în soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa va hotărî şi asupra sancţiunii aplicate, fără a se face diferenţiere între sancţiunile principale şi cele complementare.

Dacă s-ar considera altfel, s-ar ajunge la situaţia în care instanţa poate înlătura sau reduce o sancţiune principală, fără a putea însă să dispună asupra unei sancţiuni complementare, ceea ce nu corespunde scopului legii.” (sentinţa civilă nr.1727/25.02.2009)

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 cu nr. 9237/302/2008 din 19.09.2008, petenta SC R. Com SRL, prin reprezentant legal, administrator R.I., a solicitat, în contradictoriu cu intimata Garda Financiară –Municipiul Bucureşti anularea procesului verbal de contravenţie seria G nr. 0068279/11.09.2008, ca nelegal şi netemeinic.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal sus-menţionat a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 8000 lei, confiscarea sumei de  364,53 lei, fiindu-i suspendată activitatea societăţii la punctul de lucru situat în Bucureşti, str. C.M. nr. 3-5, sector 2, pe o perioadă de 3 luni,  întrucât la data de 11.09.2008, în urma unui control efectuat, s-a constatat că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile sau serviciile prestate către populaţie - clienţi persoane fizice. Intimata a constatat că până la ora 10.50 societatea a avut încasări de 367,93 lei, scriptic , conform monetarului casei de marcat fiscală, fiind evidenţiată suma de 15,40 lei.

Petenta a mai arătat că la ora 10.30, când a sosit organul de control ce a dispus închiderea casei de marcat şi a punctului de lucru, încasările au fost în cuantum de 15,40 lei. Chiar la momentul controlului a sosit un delegat cu marfă a cărei contravaloare în sumă de 184,93 lei a fost achitată de administrator cu bani proprii, suma nereprezentând încasări prin livrare de bunuri, cum greşit s-a reţinut în procesul-verbal. Diferenţa de sumă în cuantum de 179,60 lei a rămas în casa punctului de lucru din seara precedentă, pentru a putea efectua operaţiunile de remitere a eventualului rest către clienţi, la începerea activităţii din următoarea zi.

Se mai arată că intimata l-a rugat pe administrator să semneze procesul-verbal de contravenţie şi anexa 13 fără să îi aducă la cunoştinţă conţinutul acestuia sau dreptul de a formula obiecţiuni, abia după aceea comunicându-i verbal sancţiunile aplicate.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G nr. 195/2004.

Plângerea  a fost scutită de taxă judiciară de timbru conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001.

În susţinere au fost ataşate, în fotocopii, înscrisuri (filele 6-9).

În şedinţa publică din data de 09.10.2008, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea dispoziţiilor procesului-verbal de contravenţie ca fiind legale şi temeinice.

Intimata a arătat că potrivit O.U.G nr. 28/1999, toate sumele care reprezintă intrări de numerar în punctul de lucru al societăţii trebuie înregistrate pe casa de marcat din dotarea subunităţii. Petenta nu a prezentat la momentul controlului şi nici ulterior vreun document sau o explicaţie valabilă privind altă provenienţă a diferenţei neînregistrată în casa de marcat, decât acea încasare de la clienţi, în cursul zilei neînregistrate pe casa de marcat electronică cu memorie fiscală. Sancţiunile au fost aplicate ţinând cont de starea contravenientului, amenda fiind aplicată la minimul prevăzut de actul normativ, fiind confiscată suma ilicită şi aplicată sancţiunea complementară a suspendării activităţii pe termen de 3 luni.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi O.U.G. nr. 28/19999 modificată de O.G. nr. 47/2007 şi a art. 115, 116 C.pr.civ..

La termenul de judecată din 09.10.2008, intimata a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 2, ţinând cont de faptul că punctul de lucru la care s-a săvârşit fapta şi s-a încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se află în sectorul 2.

Prin sentinţa civilă nr. 7492/16.10.2008, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, unde a fost înregistrată sub nr.13146/300/2008.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiat martorul T.M. A..

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul verbal seria G nr. 0068279/11.09.2008 petenta SC R.Com SRL a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 8000 lei, i-a fost aplicată sancţiunea complementară a confiscării sumei de 364,53 lei şi i-a fost suspendată activitatea punctului de lucru –terasă – magazin - din str. C.M. nr. 3-5, sector 2 pe o perioadă de 3 luni.

Agentul constatator a reţinut că în urma controlului efectuat la data de 11.09.2008 la punctul de lucrul situat la adresa sus-menţionată, s-a constatat că societatea nu a emis la magazin bouri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate către populaţie –clienţi persoane fizice. În urma notei explicative a administratorului şi a monetarului întocmit, s-a constatat că suma de 364,53 lei nu poate fi justificată cu bonuri fiscale.

În conformitate cu art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 constituie contravenţie neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate iar art. 11 alin. 1 lit. b prevede că această faptă se sancţionează cu amendă de la 8.000 la 40.000 lei, care se aplică agenţilor economici.

De asemenea, art. 11 alin. 3 din acest act normativ prevede că sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor aparţinând agenţilor economici, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat, iar art. 14 alin. 2 dispune că nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor referitoare la neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni.

Analizând procesul verbal din punct de vedere al legalităţii, instanţa constată că acesta respectă condiţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 17 din OG 2/ 2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că din probele administrate în cauză, nu a rezultat o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în cuprinsul procesului verbal menţionat, de natură a înlătura prezumţia de legalitate şi temeinicie a acestuia.

În acest sens, din examinarea procesului-verbal de constatare ( fila 21 dosar 9237/302/2008), a monetarului efectuat  a rezultat că petenta a încasat din vânzări şi prestări servicii suma totală de 364,50 lei, neprezentând nici un document justificativ la momentul controlului. În lipsa documentelor doveditoare a acestei diferenţe, instanţa va acorda valoare probatorie prezumţiei instituite de art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/ 1999, care prevede că sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor aparţinând agenţilor economici, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă.

Instanţa apreciază că declaraţia dată de martorului T.M.A. în faza de judecată, conform căreia administratorul petentei, cu puţin timp înainte de control, a achitat furnizorii cu bani din portofelul său, nu este de natură să răstoarne situaţia de fapt reţinută prin procesul-verbal, neputându-se stabili cuantumul sumei astfel achitate şi nici al sumelor încasate de către petentă, fără a emite bonuri fiscale.

Totodată, instanţa reţine că administratorul petentei a recunoscut prin nota explicativă faptul că suma de 364,53 lei provine din vânzări pentru care nu a  emis bonuri fiscale.

Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 –care constituie dreptul comun în materie contravenţională (articol care, coroborat cu art. 38 al.3 din acelaşi act normativ permite instanţei să aprecieze inclusiv sancţiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumţia relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanţa consideră că sancţiunea avertismentului este totuşi suficientă pentru a i se atrage atenţia petentei asupra obligaţiilor ce îi revin.

Opinia instanţei are la bază pe de o parte dispoziţiile art. 5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 (potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite), art. 21 al. 3 din acelaşi act normativ (conform căruia la aplicarea sancţiunii trebuie să se ţină cont şi de “împrejurările în care în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului”), precum şi art. 7 alin.3 (prin care se prevede că avertismentul se aplică şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor respective nu prevede în mod expres această sancţiune).

Pe de altă parte, instanţa are în vedere cuantumul disproporţionat al amenzii -suma ce nu a putut fi justificată de către petentă reprezentând aproximativ a douăzecea parte din cuantumul amenzii aplicate - precum şi convingerea pe care şi-a format-o în sensul că petenta nu va mai repeta fapta, chiar şi fără aplicarea unei amenzi contravenţionale.

În ceea ce priveşte sancţiunea complementară a suspendării activităţii timp de 3 luni, la aprecierea ei, instanţa va avea în vedere prevederile art. 5 alin. 6 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei şi ale art. 34 alin. 1 din acelaşi act normativ, prin care se dispune că în soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa va hotărî şi asupra sancţiunii aplicate, fără a se face diferenţiere între sancţiunile principale şi cele complementare.

Ţinând cont că această ultimă sancţiune complementară a fost aplicată ca urmare a neemiterii de bonuri fiscale pentru suma de 364,50 lei, instanţa apreciază că suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni este o măsură excesivă, cu consecinţe pecuniare foarte grave, faţă de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite.

Faţă de susţinerile intimatei cu ocazia concluziilor pe fond, conform cărora sancţiunea complementară se aplică obligatoriu, dispoziţiile legale fiind imperative, instanţa apreciază că această obligaţie incumbă agentului constatator care într-adevăr, nu poate să nu aplice o astfel de sancţiune odată cu stabilirea existenţei unei contravenţii. Cu toate acestea, instanţa de judecată are posibilitatea să aprecieze asupra sancţiunilor aplicate, fie ele principale sau complementare, în funcţie de natura şi gravitatea faptei. Dacă s-ar considera altfel, s-ar ajunge la situaţia în care instanţa poate înlătura sau reduce o sancţiune principală, fără a putea însă să dispună asupra unei sancţiuni complementare, ceea ce nu corespunde scopului legii.

Or, în aceste condiţii, instanţa consideră că măsura suspendării activităţii pe o perioadă de 3 luni nu ar mai duce la realizarea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii contravenţionale, ci doar la cel coercitiv, care ar fi excesiv având în vedere pericolul social concret al faptei.

Cât priveşte sancţiunea complementară a confiscării sumei de 364,50 lei găsită ca fiind fără provenienţă, instanţa reţine că aplicarea acesteia este legală şi întemeiată, ţinând cont de dispoziţiile art. 11 alin. 3 din O.U.G nr. 28/ 1999.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/ 2001 instanţa va admite în parte plângerea contravenţională, va modifica procesul-verbal în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii aplicate în cuantum de 8000 lei cu sancţiunea avertismentului, va înlătura sancţiunea complementară a suspendării activităţii pentru 3 luni de zile şi va menţine sancţiunea confiscării sumei de 364,50 lei.

Domenii speta

Spete similare