Nereţinerea disp. art. 181 cod penal. Stabilirea şi aplicarea unei pedepse. Aplicarea disp. art. 83 cod penal

Potrivit art. 181 cod penal,  nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta (în timpul nopţii, într-un loc public, prin efracţie), precum şi actele preparatorii desfăşurate de inculpat (înarmarea cu un cuţit şi folosirea unor mănuşi pentru a ascunde săvârşirea faptei) concretizează pericolul social al acesteia.

Revocarea  suspendării  executării condamnării anterioare, conduce în mod  obligatoriu la executarea în întregime a pedepsei stabilite,  prin cumul şi nu sunt aplicabile dispoziţiile legale privind  suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 7 din 17 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj , s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinţei penale nr. 112 PM din 04.05.2006 pronunţată de Judecătoria Craiova.

S-a respins apelul declarat de inculpatul B.F.M.

S-a desfiinţat în parte sentinţa şi în baza art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp. cu aplicarea art. 99 şi urm. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 4327/07.10.2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. nr. 176/20.02.2004 a Tribunalului Dolj şi s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de acea aplicată în cauză, în total 2 ani şi 3 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a şi b Cp.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a constat că prin sentinţa penală nr. 112 PM din 04.05.2006, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6436/P/2006, au fost dispuse următoarele:

În baza art. 20 Cp. rap. la art. 208, 209 lit. e, g, i Cp., cu aplicarea art. 99 şi urm. Cp. a fost condamnat inculpatul B.F.M., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 83 Cp.,s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. nr. 4327/07.10.2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. nr. 176/20.02.2004 a Tribunalului Dolj şi a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de acea aplicată în cauză, în total 2 ani şi 2 luni închisoare.

A aplicat art. 64, 71 Cp.

În fapt, prima instanţă a reţinut următoarele:

În seara zilei de 03.06.2004, inculpatul Butuşină Florin Mirel a plecat de la domiciliul unde locuieşte doar împreună cu bunica sa, cu scopul de a sustrage bunuri din autoturisme.

Având asupra sa un cuţit şi mănuşi - bunuri a căror importanţă i-a fost dezvăluită de experienţele sale anterioare, B.F.M.  fiind cercetat în mai multe rânduri pentru săvârşirea acestui gen de fapte - inculpatul s-a deplasat în cart. 1 Mai, oprindu-se în zona Şcolii Generale nr. 36, unde erau parcate mai multe autoturisme. A mers la un autoturism marca Oltena, parcat într-o zonă mai retrasă şi, după ce s-a asigurat că activitatea sa nu este observată de alte persoane, a lovit cu o piatră geamul portierei stânga faţă cu scopul de a sustrage radiocasetofonul aflat în interiorul autovehiculului.

În acele momente treceau lucrători de poliţie aflaţi în serviciul de patrulare care, observându-l pe inculpat în momentul când a spart geamul, au procedat la imobilizarea acestuia înainte de a sustrage vreun bun din autoturism.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova şi inculpatul.

În motivarea apelului, s-a arătat că, în speţă, inculpatului i s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 rap. la art. 21 şi art. 109 alin. 1 Cp. şi, de asemenea, nu au fost respectate dispoziţiile art. 109 alin. 4 Cp conform căruia condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi.

Pentru a pronunţa decizia mai sus menţionată instanţa de apel a reţinut că apelul formulat de parchet este fondat, întrucât instanţa de fond a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege deoarece minimul aplicat al pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 206 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cp. este pedeapsa de 9 luni închisoare, ca urmare a aplicării succesive a dispoziţiilor art. 216 şi art. 109 Cp.

Pentru aceleaşi considerente s-a respins apelul declarat de inculpatul B.F.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul în termen şi motivat.

În motivele scrise de recurs s-a arătat că în cauză se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen., deoarece: infracţiunea săvârşită prin conţinutul său concret şi împrejurările în care a fost produsă, prezintă un grad de pericol social redus şi nu a produs urmări grave; deşi inculpatul a mai fost condamnat anterior, această condamnare este considerată ca şi inexistentă deoarece se înscrie în categoria situaţiilor prevăzute de art. 38 C.p. (condamnări săvârşite în timpul minorităţii); partea vătămată nu s-a constituit parte civilă; inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei; sunt suficiente date că acesta poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsă.

În subsidiar s-a solicitat ca la individualizarea pedepsei să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C.p. şi să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 181 cod penal nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

În speţă, deşi privită doar prin prisma urmării produse fapta săvârşită de inculpat nu prezintă un grad de pericol social ridicat, raportat la celelalte criterii legale de determinate a pericolului social concret nu se poate aprecia că aceasta ar fi lipsită în mod vădit de importanţă.

Astfel, modul şi împrejurările în care a fost comisă fapta (în timpul nopţii, într-un loc public, prin efracţie), precum şi actele preparatorii desfăşurate de inculpat (înarmarea cu un cuţit şi folosirea unor mănuşi pentru a ascunde săvârşirea faptei) concretizează pericolul social al acesteia.

La acestea se adaugă elementele ce caracterizează persoana inculpatului ce are antecedente penale pentru săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiuni şi are perspective scăzute de reintegrare în societate, potrivit referatului de evaluare întocmit în cauză.

Referitor la aceste aspecte se mai reţine şi că existenţa condamnării anterioare a inculpatului, deşi nu atrage starea de recidivă, aşa cum se invocă prin motivele de recurs cu referire la art. 38 cod penal, trebuie avută în vedere ca antecedent penal la stabilirea pericolului social al faptei săvârşite potrivit criteriilor legale mai sus menţionate.

De asemenea, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 861 cod penal, deoarece în situaţia inculpatului, ce a săvârşit infracţiunea pentru care este trimis în judecată în cauza de faţă în cursul termenului de încercare stabilit prin condamnarea anterioară, au prioritate în aplicare dispoziţiile art. 83 cod penal care arată că instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Deci, în situaţia revocării suspendării  executării condamnării anterioare,  este obligatoriu a se dispune executarea pedepsei stabilite prin cumul, nefiind aplicabile suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Se constată şi că instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârşită, just individualizată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal privitoare la pericolul social al faptei şi persoana inculpatului, mai sus analizate, faţă de care se reţine că nu se impune reducerea cuantumului acesteia.

În consecinţă, se va menţine ca temeinică şi legală decizia recurată urmând ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b c.p.p., neexistând nici motive de nelegalitate de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu din cele prevăzute de art. 3859 alin. 3 cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare