Recurs. Obiectul cererii de recurs.Critici aduse exclusiv hotărârii primei instanţe. Efecte.

Decizie 4304 din 15.12.2005


Recurs. Obiectul cererii de recurs. Critici aduse exclusiv hotărârii primei instanţe. Efecte.

C. pr. civ. – art. 306 alin. 1

Este nul recursul declarat împotriva unei decizii date de instanţa de apel dacă criticile vizează exclusiv sentinţa primei instanţe.

Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, decizia nr. 4304 din 15 decembrie 2005

Prin decizia civilă nr. 887 din 11 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 1550/2005 a fost respins apelul declarat de pârâta D.S.T. împotriva sentinţei civile nr. 435 din 4 noiembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Făget în dosar nr. 683/2003 în contradictoriu cu reclamantul D.I.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâta care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

La termenul din 15.12.2005, în şedinţă publică, în baza dispoziţiilor art. 306 alin. 1 C. pr. civ., raportat la art. 299, 133 alin. 1 C. pr. civ., instanţa a pus în discuţie din oficiu excepţia nulităţii recursului, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, îndreptată împotriva unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau, în anumite condiţii, împotriva unor hotărâri ale altor organe cu activitate jurisdicţională (art. 299 C. pr. civ.).

Pentru ca o hotărâre să fie modificată sau casată este necesar ca instanţa de recurs să aprecieze că, relativ la hotărârea recurată, sunt incidente dispoziţiile art. 304 C. pr. civ., normă ce stabileşte motivele de recurs.

În consecinţă, este necesar ca recurentul să invoce (şi susţinerea să fie apreciată ca fiind întemeiată) că, în cazul hotărârii recurate se regăsesc motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. pr. civ; pe de altă parte, aceste motive trebuie să privească o hotărâre dintre cele limitativ arătate de dispoziţiile art. 299 C. pr. civ.

În cauza de faţă, deşi recursul este declarat împotriva deciziei civile pronunţată în dosar nr. 1550/2005 al Curţii de Apel Timişoara, toate criticile formulate privesc hotărârea instanţei de fond, fără nici un fel de referire la considerentele deciziei date în apel.

Este adevărat că în partea introductivă a cererii declarativă de recurs pârâta a indicat dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 3041 C. pr. civ. (această normă nefiind incidentă în cauză, hotărârea primei instanţe fiind susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului), însă în dezvoltarea acestor motive, pârâta critică – astfel cum s-a arătat – în mod exclusiv sentinţa Judecătoriei Făget.

Pe de altă parte, este adevărat că instanţa poate încadra, în baza art. 306 alin. 3 C. pr. civ., criticile în motivele prevăzute de art. 304 C. pr. civ. Această încadrare presupune, însă, ca aceste critici să vizeze hotărârea susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, în cauza de faţă, pârâta a criticat nu decizia dată în apel ci hotărârea primei instanţe.

Pentru aceste considerente, văzând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 306 alin. 2 C. pr. civ., în baza dispoziţiilor art. 306 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 303 C. pr. civ., instanţa a constatat nul recursul declarat de pârâtă.