Apel respins ca tardiv formulat

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. … s-a dispus admiterea excepţiei nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată, invocată de instanţă din oficiu.

A fost anulată ca netimbrată contestaţia la executare formulată de L. M. împotriva intimaţilor D. D. şi BEJ şi obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rezoluţia întocmită la primirea dosarului, din data de 19.11.2014 judecătoria a fixat în sarcina contestatorului obligaţia de a achita suma de 970 lei cu titlu de taxa de timbru, fiind încunoştinţat în acest. S-a formulat din partea acestuia la data de 08.12.2014 o cerere de ajutor public judiciar, solicitând fie scutirea de la plata taxei de timbru, fie reducerea acesteia. Însă prin Încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din data de 10.02.2015 instanţa a respins ca neîntemeiată cererea sa, menţinând astfel în sarcina reclamantului obligaţia de a achita suma de 970 lei cu titlu de taxă de timbru.

Faţă de dispoziţiile art. 33 din OUG 80-2013, având în vedere că a fost încunoştinţat asupra faptului că trebuie să achite suma de 970 lei şi de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei la executare, sub sancţiunea anulării acesteia ca fiind netimbrată şi faţă de împrejurarea că, până la termenul acordat de instanţa de fond, acesta nu a achitat taxa de timbru datorată, ci dimpotrivă a arătat că renunţă la judecarea prezentei cereri, instanţa de fond a admis excepţia netimbrării acţiunii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a anulat ca fiind netimbrată contestaţia la executare formulată de contestatorul L. M.

Totuși, având în vedere momentul la care reclamantul a formulat acea cerere de renunțare la judecata cererii, respectiv 13.02.2015, ulterior primirii de către pârâtă a cererii de chemare în judecată, aceasta formulând şi întâmpinare, instanța de fond a apreciat că acesta se regăsește în culpă procesuală, prin atitudinea sa dând naștere unor sarcini de natură patrimonială intimatei care s-a văzut nevoită a apela la serviciile unui apărător pentru a-şi exprima poziţia procesuală. Ca atare, a obligat reclamantul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 453 raportat la 451 C.pr.civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D. D. solicitând schimbarea in parte a sentinţei apelate, în sensul acordării cheltuielilor de judecata integral sau cel puţin sa se reaprecieze cuantumul acestora spre maximum dovedit; cu cheltuieli de judecata in apel.

În motivarea apelului a arătat că în fapt, judecătoria Sibiu fata de cererea de renunţare formulata de către contestatorul L. M. (fila 97 dosar) prin care solicita renunţarea ia judecata, cu precizarea ca „ taxele judiciare de timbru îngrădesc accesul la justiţie a oamenilor săraci (în cazul contestatorului cu 5.000 lei salariu lunar) stabileşte cuantum al cheltuielilor de judecată in suma de 200 lei.

Consideră apelanta că faţă de faptul ca la momentul la care a fost obligata sa işi angajeze avocat, datorita faptului ca contestatorul a înţeles sa conteste PENSIA ALIMENTARA A COPIILOR PE care o datora, si fata de faptul ca a achitat suma de 800 lei, dar si fata de faptul ca in cauza toata procedura scrisa a fost, epuizata, s-au pus note inclusiv pe cererea de acordare a ajutorului public judiciar, instanţa a greşit la aprecierea cuantumului cheltuitor de judecata doar de 200 lei.

Este nelegala aceasta apreciere, fata de faptul ca inclusiv dosarul executional a fost comunicat, deci practic, la ultimul termen de judecata s-a renunţat la judecata. Fata de respingerea contestaţiei ca insuficient timbrata, solicită reaprecierea cheltuielilor de judecata spre maxim, daca nu integral, având în vedere volumul dosarului şi faptul ca contestatorul a promovat cererea de chemară in judecată, în scopul de nu a fi executat cu contribuţia de întreţinere pentru copii, fapt ce în sarcina apelantei a generat cheltuieli suplimentare; soluţia este nelegală, fata de faptul ca la ultimul termen de judecata contestatorul, şicanator, dar si ca un tertip, renunţa la judecata tocmai pentru a nu plati cheltuielile de judecata.

Solicită apelanta acordarea cheltuielilor în întregime sau reaprecierea spre maximum acestora dovedite (fila 39 dosar).

În drept, a invocat art. 466, 480 N.C.pr.civ., art. 452, 453 N. C.pr.civ.

Intimatul L. M. a înaintat la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

În cadrul şedinţei de judecată din data de 10.12.2015, dată fiind împrejurarea că instanţa de fond a menţionat în minuta şi dispozitivul sentinţei civile atacate calea de atac ca fiind recursul, dosarul fiind înregistrat la tribunal spre soluţionare completului de recurs R1, s-a dispus calificarea prezentei căi de atac ca fiind apelul, cauza fiind soluţionată în complet legal constituit.

La acelaşi termen de judecată, intimatul a invocat tardivitatea formulării cererii de apel de către apelantă.

S-a amânat pronunţarea hotărârii la data de 17.12.2015, iar apoi, potrivit considerentelor din încheierea ulterioară, la data de 23.12.2015.

Tribunalul, raportat la dispoziţiile art. 245, art. 248 C.pr.civ., va analiza cu prioritate excepţia tardivităţii formulării apelului, invocată de intimat.

Astfel, se constată că potrivit prevederilor art. 651 alin. 4 C.pr.civ. – În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Conform procesului verbal de înmânare depus la fila 106 dosar fond, hotărârea a fost comunicată apelantei la data de 24.06.2015.

Calculând termenul de 10 zile pentru exercitarea apelului, prevăzut de art. 651 alin. 4 C.pr.civ., cu respectarea dispoziţiilor art. 181 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., se constată că ultima zi în care putea fi exercitată calea de atac este data de 06.07.2015.

Cererea de apel a fost înaintată la instanţă la data de 24.07.2015, prin fax, deci după împlinirea termenului de apel (06.07.2015).

Având în vedere că la data de 10.12.2015 instanța a stabilit că apelul este calea de atac în prezenta cauză, deşi în cuprinsul hotărârii apelate este menţionată calea de atac ca fiind recurs în termen de 30 zile de la comunicare, având în vedere că dispozițiile art. 457 N.C.pr.civ. nu reglementează situația în care calea de atac prevăzută de lege este exercitată într-un termen mai îndelungat în considerarea mențiunii greșite din hotărârea apelată, astfel încât aplicabile sunt normele art. 186 N.C.pr.civ. şi având în vedere că în situația de față, apelanta putea formula cerere de repunere în termenul exercitării căii de atac, în termen de 10 zile de la data la care instanța a stabilit natura căii de atac, tribunalul a amânat pronunţarea hotărârii în prezenta cauză, la data de 23.12.2015, pentru a se verifica dacă până la expirarea termenului se va formula sau nu o astfel de cerere de către apelantă.

Apelanta nu a înţeles să formuleze cerere motivată de repunere în termenul de apel, şi întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, cererea de apel a fost înaintată la instanţă peste termenul de 10 zile prevăzut de lege, tribunalul va admite excepţia tardivităţii formulării apelului, invocată de către intimat, şi în consecinţă, va respinge, fiind tardiv formulat, apelul declarat de intimata de la fond D. (fostă L.)  D. împotriva sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. ….

Se constată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare