Întrerupere executare pedeapsă. Condamnat cetăţean străin. Motive familiale legate de familia aflată în Japonia. Admisibilitate

Sentinţă penală 421 din 05.10.2011


Întrerupere executare pedeapsă. Condamnat cetăţean străin. Motive familiale legate de familia aflată în Japonia. Admisibilitate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 16.09.2011 sub nr. 2332/122/2011, petentul condamnat T X, în prezent deţinut în Penitenciarul Giurgiu a solicitat întreruperea executării pedepsei , pe motive familiale, pe o durată de 90 de zile.

În motivarea cererii a arătat că are prinţi bătrâni şi bolnavi, care au în grija lor şi pe fiul petentului-condamnat, neavând nici o pensie sau ajutor din altă parte. Părinţii şi fiul petentului-condamnat locuiesc în Japonia, oraşul Hukusima,. Casa în care locuiesc se află într-o stare groaznică şi se poate prăbuşi în orice moment peste aceştia, datorită binecunoscutului dezastru :tshunami.

A solicitat să se efectueze o anchetă socială, „cât mai curând posibil” în Japonia, oraşul Hukusima, str. Sanyo Dong nr.118.

La solicitarea instanţei la dosar a fost depus, în copie, MEPI nr.181 din 20.11.2001 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, din care rezultă că petentul -. condamnat se află în executarea unei pedepse cu detenţie pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

Tribunalul, analizând cererea  în raport de  dispoziţiile legale cu aplicabilitate în speţă  şi  probele administrate în cauză  reţine  următoarele :

Potrivit art. 453 alin.1 lit. c Cod procedură penală la care face trimitere art. 455 Cod procedură penală întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.

Potrivit art. 4531 Cod procedură penală (introdus prin punctul 23. din Ordonanţă de urgenţă nr. 60/2006 începând cu 07.09.2006) , pe durata amânării (întreruperii) executării pedepsei, condamnatul va respecta următoarele obligaţii:

   a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţă;

   b) să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat sau la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

   c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus amânarea;

   d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

    Pe durata amânării executării pedepsei, instanţa poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

   a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

   b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite de instanţă;

   c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de instanţă, şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

   d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

   e) să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate;

   f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.

Din  economia dispoziţiilor mai sus-citate  rezultă că legiuitorul a avut în vedere  împrejurări speciale ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau  familie pe teritoriul României şi pentru a căror surmontare este imperios necesară contribuţia condamnatului.

În speţă, instanţa nu ar putea dispune efectuarea unei anchete sociale în Japonia, oraşul Hukusima pentru simplul motiv că nu are competenţa de a dispune autorităţilor locale din alt stat efectuarea unui act cu caracter administrativ, în baza căruia să  verifice temeinicia cererii, iar în cazul în care ar constata că cererea este întemeiată şi admisibilă deoarece ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului, nu ar putea permite condamnatului părăsirea teritoriului României pentru a se deplasa în Japonia şi nici să dispună autorităţilor judiciare sau poliţieneşti nipone să supravegheze respectarea de către persoana privată de libertate pe viaţă a eventualelor  măsuri de supraveghere dispuse de instanţă.

De altfel este greu de crezut că părinţii condamnatului, care s-a născut în  R.P. Chineză, s-ar afla în Japonia şi că ar avea nevoie de ajutorul condamnatului a cărui prezenţă  ar fi imperios necesară pentru evitarea consecinţelor grave ale dezastrului natural care s-a abătut asupra unor regiuni ale Japoniei, inclusiv asupra oraşului Hukusima.

Autorităţile nipone au luat măsurile necesare şi urgente pentru salvarea  cetăţenilor şi altor persoane aflate în pericol, astfel că prezenţa petentului-condamnat în Hukusima, chiar dacă ar fi posibilă nu ar mai putea înlătura efectele dezastrului.

Pe de altă parte, în materie de executare a sancţiunilor penale, există un principiu, anume principiul continuităţii, potrivit căruia, pedeapsa pusă în executare trebuie să se execute neîntrerupt până la expirarea termenului pentru care a fost aplicată. În felul acesta, executarea pedepsei îşi păstrează autoritatea de lucru judecat şi corespunde şi principiului obligativităţii, potrivit căreia o hotărâre penală definitivă trebuie executată cu toată fermitatea şi în mod continuu.

Or, este greu de crezut că un condamnat la detenţiune pe viaţă aflat în întreruperea executării pedepsei şi lăsat să părăsească ţara s-ar întoarce să execute pedeapsa de bună voie la expirarea termenului pentru care aceasta s-ar fi dispus.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, cererea petentului-condamnat T X, a fost respinsă ca nefondată.

În baza art. 192 alin.2  Cod procedură penală petentul-condamnat a fost obligat să plătească statului suma  de 150 lei cu titlul de cheltuieli  judiciare,  din care 100 lei reprezintă  onorariu apărător oficiu .