Aplicarea greşită a art. 55 ind.1 din Legea 254/2013

Prin sentinţa penală nr. 2220 din 30.05.2019 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 13659/182/2018, s-a admis contestaţia la executare formulată de petentul condamnat G.F.A. şi, în consecinţă:

În temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 551 din Legea nr. 254/2013, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1066/23.03.2017 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare în 08.04.2017, un număr de 251 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 18.06.2013-07.09.2016.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare şi perioada executată de condamnat, începând cu 17.11.2016 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis anterior şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către av. Balog Eniko.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin adresa nr. 48973/06.12.2018 a Penitenciarului Baia Mare a fost înaintată  contestaţia la executare formulată de condamnatul G.F.A., nemotivată, care, la termenul din 20.03.2019, a arătat că solicită deducerea perioadei executate anterior, respectiv 2013 - 2016.

Trecând la soluţionarea cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Petentul G.F.A. se află în Penitenciarul Baia Mare în executarea pedepsei rezultante de 4 ani şi 405 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1066/23.03.2017 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare în 08.04.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală,  art. 77 lit. d Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal.

Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art. 104 alin. 2 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 405 zile din pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1642/08.12.2015 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare în data de 09.01.2016.

În temeiul art. 43 alin. 1 Cod penal a fost cumulată pedeapsa aplicată cu  restul neexecutat de 405 zile, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 405 zile.

Potrivit art. 55 ind. 1 din Legea 254/2013, la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

Potrivit adresei nr. U/33346 PGCJ din 15.05.2019 a Penitenciarului Gherla, începând cu 18.06.2013 şi până la data de 07.09.2016 petentul a executat în condiţii necorespunzătoare un număr de 1163 zile, pentru care i s-ar fi considerat executate suplimentar un număr de 228 de zile şi un număr de 23 de zile nu a putut fi valorificate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin Decizia nr. 7/2018 pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, că „în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare”.

Deşi decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se referă la aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. 2 Cod penal cu ocazia judecării fondului cauzei, iar nu la faza de executare, instanţa apreciază că, excluderea persoanelor care se află în executarea pedepselor aplicate înainte de intrarea în vigoare  Legii 169/2017, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiţionate, de la recunoaşterea  şi deducerea zilelor considerate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare, reprezintă a discriminare care nu se justifică.

 În cuprinsul motivelor expuse în considerentele Deciziei nr. 7/2018, se reţine că persoanele susceptibile de incidenţa art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017:

a) persoanele condamnate aflate în curs de executare a pedepsei în condiţii de detenţie;

b) persoanele condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate în termenul liberării condiţionate;

c) persoanele condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate după expirarea termenului liberării condiţionate, deci după considerarea ca executată a pedepsei;

d) persoanele condamnate care au executat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, integral pedeapsa în penitenciar.

S-a arătat că incidenţa art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 cu privire la toate categoriile anterior menţionate este susţinută de faptul că nu se face distincţie între categoriile de persoane condamnate, beneficiare ale acestor reglementări.

Totodată, s-a arătat că trebuie avut în vedere şi scopul legii - soluţie de reducere a suprapopulării din penitenciare şi de compensare a vătămării drepturilor ce rezultă din acest aspect - astfel cum s-a arătat în Expunerea de motive a Legii nr. 169/2017, de modificare a Legii nr. 254/2013.

Dacă primul obiectiv vizează persoanele condamnate aflate în curs de executare în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, cel de al doilea vizează atât categoriile precizate anterior (tuturor acestor persoane le-au fost vătămate drepturile prin executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare), cât şi persoanele care la momentul intrării în vigoare a actului normativ erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată, întrucât legea nu distinge.

Pentru aceste considerente, instanţa, a admis contestaţia la executare formulată, iar în temeiul art. 598 alin.1 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare un număr de 251 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 18.06.2013-07.09.2016.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal instanţa a dedus şi perioada executată de condamnat, începând cu 17.11.2016 la zi.

În temeiul art. 599 alin. 4 Cod procedură penală instanţa a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis anterior şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare s-a dispus a  rămâne în sarcina statului, iar suma de 130 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei către avocat Balog Eniko.

Împotriva acestei sentinţe a declarat contestaţie condamnatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea hotărârii atacate sub aspectul  motivelor indicate, pronunţarea unei noi hotărâri prin care în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, să se deducă din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare aplicată contestatorului G.F.A. prin sentinţa penală nr. 1066 din 23 23.03.2017 a Judecătoriei Baia Mar, definitivă prin neapelare la data de 08.04.2017, un număr de 228 de zile considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 18.06.2013 – 07.09.2016 şi menţinerea dispoziţiilor neatacate.

În motivarea contestaţiei Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a  arătat că prin sentinţa penală nr. penală nr. 2220 din 30.05.2019, Judecătoria Baia Mare a admis contestaţia la executare formulată de petentul condamnat G.F.A. şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1066/23.03.2017 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 08.04.2017, un număr de 251 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 18.06.2013-07.09.2016.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal, instanţa a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare şi perioada executată de condamnat, începând cu 17.11.2016 la zi.

Totodată, instanţa de judecată a anulat mandatul de executare a pedepsei emis anterior şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

În sfârşit, în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, instanţa de fond a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Petentul G.F.A. se află în Penitenciarul Baia Mare în executarea pedepsei rezultante de 4 ani şi 405 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1066/23.03.2017 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 08.04.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal şi a art. 43 alin. 5 Cod penal.

În temeiul art. 104 alin. 2 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 405 zile, din pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1642/08.12.2015, a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 09.01.2016.

În temeiul art. 43 alin. 1 Cod penal, a fost cumulată pedeapsa aplicată cu restul neexecutat de 405 zile, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 405 zile.

Instanţa a arătat că potrivit art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie şi executarea pedepsi în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

Totodată, instanţa a învederat că potrivit adresei nr. U/33346 PGCJ din 15.05.2019, a Penitenciarului Gherla, începând cu data de 18.06.2013 şi până la data de 07.09.2016, petentul a executat în condiţii necorespunzătoare un număr de 1163 zile, pentru care i s-ar fi considerat executate suplimentar un număr de 228 de zile şi un număr de 23 de zile ce nu au putut fi valorificate în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013.

Instanţa a arătat că prin Decizia nr. 7/2018 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că „în interpretarea dispoziţiilor art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 1 Cod penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare".

Cu toate că decizia pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se referă la aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. 2 Cod penal cu ocazia judecării fondului cauzei, iar nu la faza de executare, instanţa a apreciat că excluderea persoanelor care se află în executarea pedepselor aplicate înainte de intrarea în vigoare a Legii 169/2017, ca urmare a revocării beneficiului liberării condiţionate, de la recunoaşterea şi deducerea zilelor considerate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare, reprezintă o discriminare care nu se justifică.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a admis contestaţia la executare formulată aşa cum s-a arătat mai sus.

Parchetul apreciază că hotărârea Judecătoriei Baia Mare este nelegală, întrucât instanţa de fond a dedus din pedeapsa aplicată petentului G.F.A. un număr mai mare de zile decât cel la care acesta este îndreptăţit.

 Astfel, din adresa Penitenciarului Gherla nr. U/33346 PGCJ din data de  15.05.2019, rezultă că numitul G.F.A. a executat începând cu data arestării respectiv 18.06.2013 şi până la data depunerii, un număr de 48 zile în condiţii necorespunzătoare la I.P.J. Maramureş, iar de la data depunerii respectiv 05.08.2013 şi până la data liberării, anume 07.09.2016, acesta a executat un număr de 1115 zile în condiţii necorespunzătoare.

În cuprinsul adresei, s-a mai arătat că potrivit calculului zilelor executate în condiţii necorespunzătoare, contestatorul G.F.A. a executat în total un număr de 1163 zile în condiţii necorespunzătoare pentru care i s-ar fi considerat executate suplimentar un număr de 228 de zile şi un număr de 23 de zile care nu au putut fi valorificate în baza art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013.

În aceste condiţii, instanţa trebuia să deducă din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 1066 din 23.03.2017, a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 08.04.2017, un număr de 228 de zile considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare. Aceasta întrucât, aşa cum rezultă din cele expuse anterior, un număr de 23 de zile nu au putut fi valorificate în temeiul art. 55 ind.1 din Legea 254/2013.

Prin urmare, apreciază că în mod greşit instanţa de judecată a dedus din pedeapsa aplicată contestatorului un număr de 251 de zile, iar această împrejurare atrage nelegalitatea sentinţei atacate.

Procedând la examinarea contestaţiei prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, tribunalul reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2220/30.05.2019 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis contestaţia la executare formulată de petentul condamnat G.F.A. şi, în consecinţă:

În temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1066/23.03.2017 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare în 08.04.2017, un număr de 251 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 18.06.2013-07.09.2016.

În temeiul art. 40 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare şi perioada executată de condamnat, începând cu 17.11.2016 la zi.

Aşa cum rezultă din adresa Penitenciarului Gherla nr. U/33346 PGCJ din data de  15.05.2019, numitul G.F.A. a executat începând cu data arestării, respectiv 18.06.2013 şi până la data depunerii, un număr de 48 zile în condiţii necorespunzătoare la I.P.J. Maramureş, iar de la data depunerii respectiv 05.08.2013 şi până la data liberării, şi anume 07.09.2016, acesta a executat un număr de 1115 zile în condiţii necorespunzătoare.

De asemenea, s-a mai arătat că potrivit calculului zilelor executate în condiţii necorespunzătoare, contestatorul G.F.A. a executat în total un număr de 1163 zile în condiţii necorespunzătoare pentru care i s-ar fi considerat executate suplimentar un număr de 228 de zile şi un număr de 23 de zile care nu au putut fi valorificate în baza art. 55 ind.1 din Legea nr. 254/2013.

Tribunalul a apreciat că instanţa de fond trebuia să deducă din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 1066 din 23.03.2017, a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 08.04.2017, un număr de 228 de zile considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare, având în vedere  că  un număr de 23 de zile nu au putut fi valorificate în temeiul art. 55 ind.1 din Legea 254/2013, întrucât legea stabileşte ca, pentru fiecare 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare să fie considerate un număr de 6 zile executate suplimentar.

Legea nu stabileşte însă o eventuală reducere în mod proporţional pentru perioade sub 30 de zile.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că în mod greşit instanţa de judecată a dedus din pedeapsa aplicată contestatorului un număr de 251 de zile.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, formulată împotriva sentinţei penale nr. 2220/30.05.2019 pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând,  în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 551 din Legea nr. 254/2013, a dedus din pedeapsa de 4 ani şi 405 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1066/23.03.2017 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare în 08.04.2017, un număr de 228 de zile, considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 18.06.2013-07.09.2016, în loc de 251 zile deduse de prima instanţă.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei contestate.

În baza art. 274 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare