Rezoluţiunea convenţională a contractului. Pact comisoriu expres de gradul iii. Efecte. Condiţie rezolutorie.

Rezoluţiunea convenţională a contractului. Pact comisoriu expres de gradul III. Efecte. Condiţie rezolutorie.

C. civ. – art. 969

Dacă în cazul condiţiei rezolutorii, rezoluţiunea depinde de un eveniment viitor şi nesigur, străin de comportamentul debitorului şi nu are caracter sancţionator, în cazul pactului comisoriu, rezoluţiunea se datorează neexecutării obligaţiei contractuale de către debitor şi se pune în valoare la iniţiativa creditorului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ,

 decizia nr. 60/A din 23 februarie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 1327 din 19 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3590/2005, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul persoană fizică împotriva pârâtului persoană fizică constatând incidenţa pactului comisoriu expres înserat în înscrisul intitulat „act de negociere şi vânzare-cumpărare” încheiat între părţi.

A constatat desfiinţarea parţială cu efect retroactiv a înscrisului de mai sus în ceea ce priveşte vânzarea unui număr de părţi sociale la o societate comercială de către reclamant către pârât, precum şi repunerea părţilor în starea iniţială în sensul reîntoarcerii părţilor sociale în patrimoniul vânzătorului fără obligarea acestuia la despăgubiri către cumpărător.

A dispus Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad să facă cuvenitele menţiuni în sensul reînscrierii părţilor sociale la societatea comercială în discuţie, pe numele reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 60/A din 23 februarie 2006, pronunţată în dosar nr. 12523/COM/2005, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.

Curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit concret starea de fapt în raport de probaţiunea administrată în cauză şi a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a probelor, a interpretării corecte a actului juridic dedus judecăţii şi a aplicării judicioase a dispoziţiilor legale în materie.

Astfel, în mod corect a concluzionat judecătorul primei instanţe  că părţile contractante au stipulat un pact comisoriu în convenţia intitulată „act de negociere şi vânzare-cumpărare”, în condiţiile în care, în fapt, acestea au prevăzut rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiilor asumate.

Sub un alt aspect, ştiut fiind că prin astfel de clauze, părţile urmăresc să diminueze sau să înlăture rolul instanţei de judecată în pronunţarea rezoluţiunii, întrucât din modul de redactare a convenţiei rezultă fără echivoc că intenţia părţilor a fost ca în cazul în care obligaţiile asumate contractual nu vor fi executate, contractul să fie desfiinţat de drept, singura concluzie judicioasă care se impune este aceea că în cauză a fost stipulat un pact comisoriu de gradul III, şi ca atare instanţa de judecată nu este îndreptăţită să se pronunţe referitor la oportunitatea desfiinţării contractului, în condiţiile în care punerea în întârziere a părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia s-a realizat cu prilejul invitaţiei la conciliere directă, dar şi expres, astfel cum rezultă din notificarea aflată la dosarul primei instanţe.

Cât priveşte susţinerile pârâtului apelant referitoare la existenţa, în cauză, a unei condiţii rezolutorii, iar nu a unui pact comisoriu, acestea nu pot fi primite, fiind în orice caz superflue, întrucât prin stipularea pactului comisoriu, respectiv prin voinţa lor, expresă, părţile înlocuiesc acţiunea în  rezoluţiunea judiciară cu o clauză rezolutorie convenţională, stipulată pentru faptul neexecutării contractului, cum, de altfel, a sesizat şi reclamantul intimat în apărările formulate la motivele de apel.

Este adevărat că pactul comisoriu nu trebuie confundat cu condiţia rezolutorie expresă care constituie o modalitate a contractului, dar raţionamentul şi distincţiile realizate de pârâtul apelant cu referire la aceste două instituţii juridice sunt corecte numai până în acest punct, concluziile formulate mai apoi fiind vădit eronate. Şi aceasta pentru că, deşi efectele par a se confunda până la identitate, cum a susţinut în întâmpinare reclamantul intimat, este semnificativ faptul că în cazul condiţiei rezolutorii, rezoluţiunea depinde de un eveniment viitor şi nesigur, străin de comportamentul debitorului şi nu are caracter sancţionator, dimpotrivă, în cazul pactului comisoriu, rezoluţiunea de datorează neexecutării obligaţiei contractuale de către debitor, cum este şi cazul în speţă, şi se pune în valoare la iniţiativa creditorului, ceea ce s-a şi realizat în cauză.

Nu în ultimul rând, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului este subsidiară constatării desfiinţării contractului şi în orice caz reprezintă voinţa expresă şi neechivocă a părţilor contractante, astfel încât criticile, sub acest aspect, ale pârâtului apelant sunt neîntemeiate.

Domenii speta

Spete similare