Restituiri . Art.10 din Legea 10/2001 şi hg 250/2007.

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 773 din 22 Septembrie 2008 pronunţată de TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA CIVILĂ

Restituiri . Art.10 din Legea 10/2001 şi HG 250/2007.

Reclamanţii P.G. şi P.C. au chemat în judecată Prefectura Vâlcea, prin reprezentantul legal, Primăria municipiului Rm. Vâlcea prin primar şi Comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate Rm. Vâlcea, solicitând instanţei ca în temeiul probelor administrate în dosar, pârâtele să fie obligate la restituirea suprafeţei de 2100,78 mp teren împreună cu construcţia amplasată pe această suprafaţă.

În motivarea cererii, reclamanţii au  susţinut  că pe data de 7 noiembrie 2005 au obţinut o hotărâre judecătorească prin care Primăria Rm. Vâlcea a fost obligată să le acorde despăgubiri în echivalent pentru suprafaţa de 2100 mp, sentinţa rămânând irevocabilă în urma deciziei 8641/27.10.2006, pronunţată de Î.C.C.J. În temeiul acestei sentinţe, reclamanţii susţin că, la data de 6 decembrie 2007, au depus o cerere la Primăria Rm. Vâlcea, prin care cereau despăgubirile în echivalent conform sentinţei, cerere la care au revenit de mai multe ori.

La data de 18 aprilie 2004 şi respectiv 20 aprilie 2004, primăria, prin două adrese, îi informează pe reclamanţi că dosarul constituit în temeiul Legii 10/2001 a fost înaintat Prefecturii Vâlcea pentru soluţionare.

La data de 5.05.2008, arată reclamanţii în motivarea acţiunii, aceştia au notificat prin  executorul judecătoresc atât primăria cât şi prefectura pentru a i se restitui suprafaţa de teren solicitată.

În dosar, pârâta Primăria municipiului Rm. Vâlcea a depus întâmpinare, invocând două excepţii: excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale de stabilire a dreptului de proprietate Rm. Vâlcea şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii fondată pe temeiul că părţile s-au judecat irevocabil pentru acelaşi obiect într-un proces fondat pe aceeaşi cauză, dat fiind faptul că prin Dispoziţia 1391/2008 pretenţiile reclamanţilor au fost soluţionate potrivit hotărârilor judecătoreşti, iar legiuitorul a prevăzut o altă procedură de rezolvare a eventualelor nemulţumiri.

În motivarea întâmpinării, pârâta pretinde că în aplicarea sentinţei civile nr.700/2005 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi rămasă irevocabilă, aceasta a emis dispoziţie prin care s-a dispus restituirea în echivalent prin acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 2031,77 mp, reprezentând diferenţa pentru care s-a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, instanţele restituind deja direct în natură suprafaţa de 770,12 mp reclamanţilor. Propunerea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, se susţine în întâmpinare, a respectat întrutotul dispozitivul sentinţei Tribunalului Vâlcea, iar dispoziţia emisă de primărie împreună cu tot dosarul a fost înaintat Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, conform art.16 alin.2 din Titlul VII din Legea 247/2005, prin intermediul Prefecturii judeţului Vâlcea.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate Rm. Vâlcea, tribunalul a reţinut  că litigiul de faţă priveşte restituirea unor imobile – teren şi construcţii, iar acţiunea are drept temei dispoziţiile Legii 10/2001. Dată fiind procedura specială aplicabilă unor asemenea litigii, procedură reglementată de Legea nr.10/2001 şi HG 250/2007, calitate procesuală pasivă în cauză au primăria reprezentată de primar, în temeiul dispoziţiilor art.20 alin 3 din  Legea nr.10/2001 şi capitolului II din HG 250/2007 şi nu Comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate Rm. Vâlcea, ce se numeşte în realitate Comisia internă de analiză a notificărilor depuse în baza Legii 10/2001.

Prin urmare, atâta timp cât legea specială nu legitimează procesual această entitate ce funcţionează pe lângă Primăria Rm. Vâlcea (nefiind o unitate cu personalitate juridică), ea nu poate sta în judecată, în calitate de pârâtă, excepţia invocată de pârâtă fiind întemeiată.

Întemeiat pe dispoziţiile art.137 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate Rm. Vâlcea şi va respinge acţiunea formulată de reclamanţi faţă de această pârâtă.

În privinţa celei de-a doua excepţii, inadmisibilitatea cererii, dat fiind faptul că operează autoritatea de lucru judecat, tribunalul a  reţinut următoarele:

Reclamanţii P.G. şi P.C.  au chemat în judecată Primăria municipiului Rm. Vâlcea, reprezentată prin primar, şi Prefectura judeţului Vâlcea, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor Legii nr.10/2001 să li se restituie în natură imobilul din str. Republicii nr.39. În motivarea în  fapt a cererii, reclamanţii au susţinut că sunt moştenitorii autorilor Constantin şi Elisabeta şi în baza Legii 10/2001 au formulat notificare adresată Primăriei Rm. Vâlcea şi Prefecturii Vâlcea prin care au solicitat restituirea imobilelor casă de locuit şi teren – 327 mp expropriaţi şi 2500 mp preluaţi fără titlu, pe care se află construit Liceul Sanitar. Precizându-şi cererea iniţială, reclamanţii au cerut să li se restituie în natură terenul de 327 mp sau compensarea cu alt teren pentru această suprafaţă şi să se anuleze Dispoziţia nr.2944/2004 emisă de Primăria municipiului Rm. Vâlcea. Menţinându-şi solicitarea ca pentru diferenţa de 250 mp ocupaţi de construcţiile unităţii de învăţământ, să li se acorde despăgubiri băneşti.

Analizând această cauză, Tribunalul Vâlcea a admis contestaţia precizată de reclamanţii din cauza de faţă, a anulat dispoziţia emisă de primărie, în parte, a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 701,31 mp situat în str. Republicii nr.39, Rm. Vâlcea şi a dispus acordarea de măsuri reparatorii în  echivalent pentru diferenţa de teren ce nu a putut fi restituită în natură, adică 2100,78 mp. Prin aceeaşi sentinţă, au fost menţinute măsurile dispoziţiei atacate în ceea ce priveşte  respingerea cererii privind acordarea de despăgubiri băneşti şi a fost respinsă acţiunea faţă de Prefectura Vâlcea.

Prin decizia 8641/27 octombrie 2006, pronunţată de ÎCCJ, s-a admis în parte recursul declarat de reclamanţi şi s-a casat în parte sentinţa 700/2005 a Tribunalului Vâlcea, în sensul că instanţa supremă a dispus restituirea î n natură şi a suprafeţei de 68,81 mp pe care se află cabina portarului, au fost menţinute restul dispoziţiilor.

În raport de aceste hotărâri, tribunalul a constatat că acţiunea de faţă a fost promovată de aceeaşi reclamanţi, P.G. şi P. C., împotriva aceloraşi pârâţi, Primăria municipiului Rm. Vâlcea, reprezentată prin primar, şi Prefectura Vâlcea, ea are acelaşi obiect, solicitându-se restituirea suprafeţei de 2100,78 mp, pentru care s-au dispus măsuri reparatorii în echivalent şi despăgubiri băneşti pentru construcţiile aflate pe acest teren şi demolate, pentru care, în mod irevocabil, cererea de despăgubiri băneşti a fost respinsă prin hotărârile anterioare. Litigiul de faţă este fondat, de asemenea, pe aceeaşi cauză, dispoziţiile Legii 10/2001.

În aceste condiţii, toate cerinţele impuse de dispoziţiile art.1201 C.civ. privind autoritatea de lucru judecat, respectiv identitatea de părţi, de obiect şi de cauză, sunt îndeplinite.

Deşi reclamanţii au pretins că în dosarul anterior nu s-au judecat în contradictoriu cu Prefectura Vâlcea, din sentinţa 700/2005 a Tribunalului Vâlcea este evident că Prefectura a fost parte în proces şi instanţa s-a pronunţat cu privire la această parte, prin dispozitiv.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, raportat la prevederile art.137 şi 166 C.pr.civ., tribunalul a admis excepţia autorităţii lucrului judecat şi a  respins acţiunea promovată de reclamanţi împotriva pârâţilor Primăria municipiului Rm. Vâlcea, prin primar, şi Prefectura judeţului Vâlcea.

Domenii speta

Spete similare