Funcţionarul public nu încheie cu autoritatea publică un contract individual de muncă în accepţiunea legislaţiei muncii, ci numirea sa în funcţia publică se face în realizarea unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cadrul căruia...

Functionarul public nu încheie cu autoritatea publica un contract individual de munca în acceptiunea legislatiei muncii, ci numirea sa în functia publica se face în realizarea unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cadrul caruia libertatea contractuala a partilor este suplinita în cea mai mare parte de catre legiuitor. În consecinta, nu se poate aplica functionarului public regimul juridic al salariatilor decurgând din prevederile Legii nr.53/2003 – Codul muncii.

Prin sentinta nr.2363 din 19.11.2008 stata în dosarul nr.13546/95/2008 al Tribunalului Gorj – Sectia contencios administrativ si fiscal a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta P. M. A. în contradictoriu cu pârâtii Consiliul Local P. si Primarul comunei P.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca prin cererea de fata adresata instantei la data de 24.10. 2008, reclamanta P. M. A. a chemat în judecata pe pârâtii Consiliul Local P. si Primarul comunei P., solicitând obligarea acestora la plata unor sume de bani reprezentând sporul de neconcurenta în cuantum de 50% aplicat salariului de încadrare al secretarului unitatii administrativ teritoriale începând cu luna octombrie 2005 pâna în prezent, reactualizat cu indicele de inflatie pâna la data platii efective si în continuare, pe toata durata îndeplinirii functiei.

În motivarea actiunii reclamanta a sustinut ca este secretarul comunei P. începând cu 02.02.2004 si din aceasta data nu a mai putut desfasura alta activitate ce se afla în concurenta cu cea prestata în cadrul primariei P. si în acelasi timp nu a mai putut presta o activitate asemanatoare în favoarea unui tert, iar conform art. 94 alin 1 Legea 161/2004 „calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decât cea în care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica”.

Luând în examinare actiunea de fata, în raport de sustinerile reclamantului, de actele depuse si dispozitiile legale, tribunalul constata urmatoarele:

Reclamanta a fost numita în functia publica de secretar, fiindu-i aplicabile dispozitiile Legii nr.188/1999 privind statutul functionarului public, care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de functionari publici.

Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

De asemenea, potrivit alineatului 2, functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, în conditiile legii, iar la alineatul 3 se prevede ca salarizarea functionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.

Dispozitiile art.39 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii se refera la drepturile principiale ale unui salariat ce are încheiat, cu vreo unitate, un contract de munca.

Acordarea, în concret, de drepturi, unui salariat, presupune o negociere colectiva sau individuala a acestor drepturi, ceea ce este specific numai raporturilor de dreptul muncii.

În consecinta, nu se poate aplica reclamantei regimul juridic al salariatilor decurgând din prevederile Legii nr.53/2003 – Codul muncii, întrucât functionarul public nu încheie cu autoritatea publica un contract individual de munca în acceptiunea legislatiei muncii, ci numirea sa în functia publica se face în realizarea unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cadrul caruia libertatea contractuala a partilor este suplinita în cea mai mare parte de catre legiuitor.

Asa fiind, dispozitiile art.39 din Legea nr.53/2003 nu sunt aplicabile dreptului comun al functionarilor publici.

Este adevarat ca în conformitate cu art 94 alin 1 din Legea 161/2003 sunt instituite pentru functionarii publici anumite incompatibilitati, însa acestea nu îi confera functionarului public în mod automat dreptul la un spor denumit de reclamanta „de neconcurenta”, acest spor nefiind prevazut expres în Legea 188/1999.

 Nici trimiterea la art 10 din legea 514/2003 privind exercitarea profesiei de consilier juridic nu are relevanta pentru speta întrucât reclamanta este încadrata functionar public si nu consilier juridic cu un contract individual de munca si deci nu poate negocia anumite  prestatii suplimentare reprezentând sporuri la salariu.

Nu poate fi primita sustinerea reclamantei în sensul ca, întrucât dispozitiile Legii nr.188/1999 se completeaza cu dispozitiile legislatiei muncii, drept consecinta toate drepturile incluse de legislatia muncii trebuie reluate si acordate si categoriei functionarilor publici.

Astfel, prevederile art.117 din Legea nr.188/1999, incluse la capitolul „Dispozitii tranzitorii si finale” stabilesc în sensul ca dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, în masura în care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.

Asadar, completarea nu se refera la o suplimentare cu drepturi necuprinse în legea cadru, dar pe care le primeste vreo alta categorie de persoane care muncesc si sunt remunerate pentru munca prestata, întrucât în acest fel înseamna ca prin interpretarea legii sa se adauge la lege, ceea ce este nelegal.

De asemenea, nu poate fi retinut nici argumentul referitor la incidenta dispozitiilor art.2 din H.G.nr.281/1993.

Astfel, potrivit art.1 din H.G.nr.281/1993, modificata, referitoare la salarizarea personalului din unitatile bugetare, acest act normativ reglementeaza salarizarea personalului din unitatile bugetare tinând seama de specificul fiecarui domeniu de activitate: unitati de învatamânt, unitati de cercetare stiintifica fundamentala si avansata si de proiectare, unitati de informatica, unitati sanitare si de asistenta sociala, unitati de cultura, unitati de sport, precum si alte unitati finantate de la bugetul public national.

Ori, reclamantul, având statutul de functionar public nu face parte din categoria salariatilor unor asemenea unitati bugetare.

Tribunalul nu poate primi nici argumentul principial referitor la egalitatea de sanse ori la egalitatea de tratament, întrucât, în cauza dedusa judecatii nu se contureaza vreo asemenea inegalitate.

Astfel, de esenta inegalitatii sau diferentei de tratament este, în sensul art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca autoritatea statului sa introduca distinctii între situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.

Ori, în cauza de fata, nu se poate sustine ca între situatia reclamantului, de functionar public si situatia salariatilor unor unitati bugetare ar exista vreo analogie din punctul de vedere al felului muncii, al nivelului de responsabilitate, al riscului, al cerintelor de profesionalism etc.

Împrejurarea ca, plata salariului functionarului public se face de catre stat, iar plata salariilor angajatilor din unitatile bugetare se face tot de catre stat, nu presupune si identitate de drepturi, obligatii si cadru legislativ pentru categoria functionarilor publici, pe de o parte si categoria angajatilor din unitatile bugetare, pe de alta parte, tot astfel cum, acesti din urma angajati, nu se bucura de statutul, investirea cu autoritatea de stat, protectia, drepturile si privilegiile clasei functionarilor publici.

Ca atare, ramâne de examinat daca, prin legislatia referitoare la salarizarea functionarilor publici în intervalul de timp solicitat de reclamanta, începând cu 2005 legiuitorul a prevazut acordarea sporului de neconcurenta si cuantumul acestuia.

Astfel, prin O.U.G. nr.192/2002 aprobata prin Legea nr.228/2003 privind reglementarea drepturilor de natura salariala ale functionarilor publici, la capitolul 3, denumit „Sporuri” au fost prevazute sporul pentru vechime în munca (art.10), sporul pentru orele lucrate în timpul noptii (art.11), sporul pentru orele prestate peste durata normala a timpului de lucru (art.12), sporul pentru titlul stiintific de „doctor” (art.13) si sporul de confidentialitate numai pentru personalul din cadrul Administratiei Prezidentiale, Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Ministerului Afacerilor Externe, Departamentului de Comert Exterior, Consiliului Legislativ, Institutiei Avocatul Poporului si Curtii Constitutionale.

De asemenea, prin O.U.G. nr.92/2004 aprobata prin Legea nr.76/2005, privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, la Sectiunea a 2-a, denumita „Sporuri”, au fost prevazute sporul pentru vechime în munca (art.14), sporul pentru orele lucrate în timpul noptii (art.15), sporul pentru orele prestate peste durata normala a timpului de lucru (art.16), sporul pentru titlul stiintific de „doctor” (art.17) si sporul de confidentialitate numai pentru personalul din cadrul Administratiei Prezidentiale, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Ministerului Afacerilor Externe, directiilor subordonate ministrului delegat pentru comert din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, Consiliului Legislativ.

Prin O.G.nr.2/2006 aprobata si completata prin Legea nr.417/2006, privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, la Sectiunea a 2-a, denumita „Sporuri”, au fost prevazute sporul pentru vechime în munca (art.11), sporul pentru orele prestate peste durata normala a timpului de lucru (art.13), sporul pentru titlul stiintific de „doctor” (art.14) si sporul de confidentialitate numai pentru functionarii publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum si functionarilor publici din cadrul Administratiei Prezidentiale, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrarii Europene, directiilor subordonate ministrului delegat pentru comert din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, Consiliului Legislativ (art.15), sporul pentru conditii vatamatoare care se acorda numai pentru functionarilor publici care desfasoara activitate în autoritatile si institutiile publice în care functioneaza instalatii care genereaza câmpuri electromagnetice de radiofrecventa produse de emitatori pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de înalta frecventa, statii de bruiaj (art.16), sporul pentru conditii periculoase, în cuantum de pana la 50% din salariul de baza, care se acorda functionarilor publici din cadrul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si al Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, care participa efectiv în campaniile de prevenire si combatere a zoonozelor deosebit de grave si altele asemenea, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale, numai pe perioada cat participa la aceste campanii (art.17), sporul pentru functionarii publici din cadrul Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca, care participa la selectia si recrutarea fortei de munca pentru lucrul în strainatate (art.18).

Prin O.G. nr. 6 din 24 ianuarie 2007 rectificata si aprobata prin Legea nr.232 din 6 iulie 2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007, la Sectiunea a 2-a, denumita „Sporuri”, au fost prevazute sporul pentru vechime în munca (art.11), sporul pentru lucru în timpul noptii (art.12), sporul pentru orele prestate peste durata normala a timpului de lucru (art.13), sporul pentru titlul stiintific de „doctor” (art.14) si sporul de confidentialitate numai pentru functionarii publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum si functionarilor publici din cadrul Administratiei Prezidentiale, Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrarii Europene, directiilor subordonate ministrului delegat pentru comert din cadrul Ministerului Economiei si Comertului, Consiliului Legislativ (art.15), sporul pentru conditii vatamatoare care se acorda numai pentru functionarilor publici care desfasoara activitate în autoritatile si institutiile publice în care functioneaza instalatii care genereaza câmpuri electromagnetice de radiofrecventa produse de emitatori pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de înalta frecventa, statii de bruiaj (art.16) si sporul pentru functionarii publici din cadrul Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca, care participa la selectia si recrutarea fortei de munca pentru lucrul în strainatate (art.17).

Tribunalul constata, asadar, ca legiuitorul nu a prevazut prin nici unul din actele normative de reglementare a salarizarii functionarilor publici în anii 2004-2007 acordarea sporului de neconcurenta, cum s-a sustinut prin actiune.

Domenii speta

Spete similare