Conducere fără permis de circulaţie, soluţionarea în cadrul procesului penal a acţiunii civile promovate de proprietarul autoturismului avariat

CONDUCERE FĂRĂ PERMIS DE CIRCULAŢIE, SOLUŢIONAREA ÎN CADRUL PROCESULUI PENAL A ACŢIUNII CIVILE PROMOVATE DE

PROPRIETARUL AUTOTURISMULUI AVARIAT

În conformitate cu dispoz. art. 14 alin.2 Cod proc. pen. acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale din cadrul procesului penal, prin constituirea părţii vătămate ca parte civilă iar repararea pagubei produse prin infracţiune se face potrivit legii civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 998-999 Cod civil.

Art. 14 Cod procedură penală are în vedere cazul tipic de alăturare a acţiunii civile celei penale, atunci când paguba rezultă din acţiunea sau inacţiunea ce constituie infracţiunea dedusă judecăţii.

Ori, infracţiunea prev. şi ped. de art. 78 alin.1 din O.U.G. 195/2002 este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, astfel că se pune problema soluţionării acţiunii civile promovate în cadrul procesului penal de proprietarul autoturismului avariat de inculpat, ca urmare a conducerii culpabile, fără a poseda permis de conducere sau având o alcoolemie mai mare decât limita prevăzută de lege ori în stare de ebrietate.

Prin decizia de recurs în interesul legii nr. 1/2004 s-a stabilit că în aplicarea art. 14 Cod procedură penală şi ale art. 998 Cod civil instanţa penală investită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, este investită să judece şi acţiunea civilă, alăturată celei penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse sau deteriorate ca urmare a aceleaşi fapte.

Decizia în interesul legii a avut la bază situaţiile cu urmări multiple, la care art. 14 alin.2 Cod procedură penală nu se referă expres, cum sunt cele create prin accidentele de circulaţie, când prin aceeaşi faptă, de conducere culpabilă a autovehiculului, sunt legate atât integritatea corporală a victimei cât şi bunurile acestuia, deşi fapta constituie infracţiune numai în raport cu una din urmările păgubitoare.

S-a concluzionat că nu există raţiuni ca prejudiciul unic suferit de victimă prin săvârşirea unei fapte penale, de asemenea unică, să fie fragmentat, iar competenţa de soluţionare a acţiunii civile să fie împărţită între instanţa penală şi cea civilă, menţionându-se că o atare concluzie se impune şi poate fi acceptată şi în orice alte situaţii de comitere a unei fapte complexe, cu mai multe consecinţe păgubitoare pentru acea victimă, cum ar fi în cazul infracţiunilor de omor şi vătămare corporală, care au avut ca urmare şi degradarea îmbrăcămintei victimei ori a altor bunuri ce le avea asupra sa, sau în cazul unei tâlhării prin săvârşirea căreia au fost degradate şi unele bunuri ale persoanei vătămate, ce nu au fost sustrase prin violenţă.

Din analiza conţinutului deciziei nu reiese ce se întâmplă atunci când fapta comisă de inculpat, care este de pericol, nu a produs urmări multiple,- vătămări corporale sau ucidere din culpă şi degradarea autovehiculului - ci a avut ca rezultat numai deteriorarea autovehiculului, când nu se pune problema fragmentării prejudiciului suferit de aceeaşi parte vătămată şi soluţionării acţiunii civile de două instanţe diferite.

De asemenea nu dă răspuns la ipoteza în care părţile civile sunt diferite, adică într-un accident de circulaţie, urmare a conducerii unui autoturism fără permis de conducere, una a suferit vătămările corporale iar alteia i-a fost degradat autoturismul.

Cu alte cuvinte fapta inculpatului nu constituie infracţiune în raport cu nici una din urmările păgubitoare, fiind numai cauza indirectă a degradării unor bunuri.

Prin decizia nr. 246/19.09.2007 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosar nr. 1991/263/2006, cu referire la ipotezele arătate mai sus, a fost respins recursul părţii civile împotriva sentinţei penale nr. 382/04.06.2007 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. 1991/263/2006, prin care inculpatul B.A. a fost condamnat la 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 78 alin.1 din OUG 195/2002 şi  a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă, formulată de S.C. ASIGURĂRI S.A. Mehedinţi, societate care s-a subrogat în drepturile asiguratului – proprietar al autoturismului avariat.

S-a motivat că infracţiunea prev. şi ped. de art. 78 alin.1 din OUG 195/2002 este o infracţiune de pericol, care indirect a fost sursa urmării păgubitoare, fapta inculpatului neconstituind infracţiune în raport cu urmarea produsă – respectiv avarierea autoturismului părţii civile.

1

Domenii speta

Spete similare