Drepturi salariale. Aplicarea unor sporuri în raport de funcția/postul deținut precum și de specificul activității, daune-interese pentru repararea prejudiciului produs

Decizie 282 din 08.05.2017


Analizând actele și lucrările dosarului și sentința criticată în raport de criticile formulate, Curtea constată că apelul declarat de apelantul Sindicatul Drumarilor în numele si pentru membrul de sindicat reclamant Y este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune:

Preliminar, Curtea reține că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice şi juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății, așa încât Curtea apreciază ca fiind de prisos reluarea tuturor acestora, urmând să-şi însuşească pe deplin analiza efectuată în considerente de instanța fondului. Toate motivele invocate în apelul formulat au fost invocate şi în fața instanței de fond, fiind înlăturate în mod convingător şi temeinic argumentat de către aceasta.

Reclamantul, prin acțiunea formulată, solicită obligarea pârâtei la plata diferenței dintre salariul pe care trebuia să-l aibă ca şef proiect şi salariul primit, respectiv 40% din salariul de bază din 18.09.2012 până în 22.10.2013 şi de 10% din salariul de bază din 22.10.2013 şi până la zi,

Curtea reține însă că, astfel cum rezultă din actele adiționale nr. 229/12.03.2012 şi nr.1140/01.04.2013, reclamantul a prestat munca în cadrul pârâtei, în perioada 18.09.2012-22.10.2013, în calitate de analist în cadrul Serviciului Protecția Mediului - Direcția Achiziții Terenuri, Acorduri, Avize, Relocări Utilități şi Protecția Mediului, iar ulterior în cadrul Direcției Întreținere şi Siguranța Circulației Autostrăzi/Serviciul Peisagistică.

Începând cu 22.10.2013, în baza actului adițional nr. 4/40/1996 din 04.11.2013, reclamantul a ocupat funcția de şef birou în cadrul Direcției Întreținere şi Siguranța Circulației DN şi Autostrăzi/Biroul Hărți Strategice de Zgomot şi Amenajări în zona drumului, acesta având un salariu de bază de 3424 lei şi o indemnizație de conducere de 30%.

Începând cu 02.04.2014, în baza actului adițional nr. 5/40/1996 din 15.04.2014, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea de şef birou în cadrul Biroului Hărți Strategice de Zgomot şi Amenajări în zona drumului/Direcția pentru Siguranța şi Monitorizarea Traficului Rutier, pentru ca prin actul adițional nr. 6 din 08.07.2014 (cu aplicabilitate de la 01.07.2014) să i se modifice drepturile salariale, în sensul stabilirii salariului de bază în cuantum de 3574 lei lunar, spor pentru vechimea în muncă de 30%, spor pentru activitate neîntreruptă de 10% şi indemnizație de conducere de 30%.

Prin actul adițional nr. 7 din 26.08.2015 (cu aplicabilitate de la 01.08.2015), reclamantului – Şef Birou Hărți Strategice de Zgomot şi Amenajări în zona drumului/Direcția pentru Siguranța şi Monitorizarea Traficului Rutier/Direcția Generală de Monitorizare şi Întreținere a Infrastructurii Rutiere/C.N.A.D.N.R. S.A. Central – i-a fost majorat salariul de bază lunar brut la 3774 lei, fiindu-i menținute sporul pentru vechimea în muncă de 30%, sporul pentru activitate neîntreruptă de 10% şi indemnizația de conducere de 30%.

Chiar dacă prin deciziile nr. 1049/22.07.2011, nr. 307/21.03.2012, nr. 413/19.04.2012 şi nr.1122/12.09.2012 reclamantul a fost desemnat coordonator proiect/expert cooptat în cadrul unor echipe de proiect pentru gestionarea proiectului propus pentru finanțare prin instrumente structurale ,,Hărți topografice şi baza de date tip GIS aferentă gestionării prin software-ul Sound Plan v6.5 a zgomotului generat de traficul rutier pe drumurile naționale”, acesta nu a fost angajat, prin contractul individual de muncă şi actele adiționale la acesta în funcția de şef proiecte pentru care, conform „Grilei de Salarizare” (Anexa 2) la Contractele Colective de Muncă nr. 78/28.04.2011, nr. 201/15.05.2013, nr. 196/02.06.2014 şi nr. 277/18.07.2015, indemnizația de conducere era de 40% (pct.21).

De asemenea, în cauză nu s-a probat că reclamantul-apelant ar fi exercitat în mod permanent în perioada 18.09.2012 şi până la zi, calitatea de şef de proiecte.

De asemenea, reclamantul apelant a mai solicitat obligarea intimatei la plata unui spor de 75% din salariul de bază ca urmare a derulării unor proiecte conform art. 95 din Contractul colectiv de muncă din 18.09.2012 şi până la zi.

În mod corect prima instanță a reținut că disp. art. 95 alin.6 şi următoarele din Contractele colective de muncă anterior menționate, prevăd că persoanele nominalizate prin decizia directorului general să facă parte din fiecare unitate de implementare a proiectelor prevăzută la alin.5, pot beneficia de la data intrării în vigoare a prezentului CCM de o majorare a salariului de bază cu până la 75% cu încadrarea în fondul de salarii gestionat de CNADNR pentru acordarea acestei majorări salariale, proporțional cu timpul efectiv alocat realizării activităților pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăși durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare.

Prin urmare, conform disp.art.1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în Contractul colectiv de muncă, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară şi necondiționată încât să fie considerată o clauză care să oblige angajatorul la acordarea majorării salariale în acest procent pentru toate persoanele nominalizate prin decizia directorului general să facă parte din fiecare unitate de implementare a proiectelor.

În ceea ce priveşte situația de discriminare invocată în cauză de către reclamant Potrivit art.1 alin.2 din O.U.G. nr.137/2000, şi art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că: „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naştere sau oricare altă situație.”

Curtea reține că apelantul a invocat în cauză şi a dovedit existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări în cadrul raporturilor de muncă, potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000, însă cu probele administrate în cauză nu s-a dovedit că reclamantului i s-a aplicat un tratament diferențiat în raport cu alți salariați aflați în situații comparabile.

În ceea ce priveşte existența unei discriminări, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, „discriminarea înseamnă a trata diferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, persoanele aflate în situații similare sau comparabile (Willis c. Regatului Unit, nr. 36042/97, par. 48). Cu toate acestea, nu orice diferență de tratament semnifică o încălcare a art. 14. Trebuie să se stabilească faptul că alte persoane sunt într-o situație similară sau în mod comparabil s-ar bucura de un tratament preferențial şi că această distincție este discriminatorie (Unal Tekeli c. Turciei, 16 noiembrie 2004, nr. 29865/96, par. 49).

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 Cod. proc. civilă, respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul Sindicatul Drumarilor în numele și pentru membrul de sindicat reclamant Y.

Materia – Apel - conflict de muncă: drepturi bănești, daune interese

Drepturi salariale stabilite prin negociere, actele adiționale fiind semnate atât de către angajat cat şi de către angajator; discriminare - tratament diferențiat, aplicat de către unitatea angajatoare