Anulare hotărâre aga – încălcarea dreptului de preferinţă al acţionarilor

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA COMERCIALĂ

ANULARE HOTĂRÂRE AGA – ÎNCĂLCAREA DREPTULUI DE PREFERINŢĂ AL ACŢIONARILOR

Legea nr. 31/1990 reprezintă dreptul comun în materia societăţilor comerciale, reglementând constituirea şi funcţionarea acestora. Legea nr. 297/2004 reglementează piaţa de capital, cuprinzând dispoziţii speciale pentru societăţile admise la tranzacţionare, inclusiv pentru majorările de capital social. Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, conţine, de asemenea, dispoziţii cu privire la majorarea de capital social, respectiv cu valoarea terenurilor pentru care s-a obţinut ulterior privatizării certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Or, în condiţiile în care majorarea de capital social s-a efectuat în speţă ca urmare a  obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este evident faptul că aplicabile sunt dispoziţiile Legii nr.13, şi nu cele ale Legii nr. 297 cu privire la majorare. Dispoziţiile unei legi speciale nu se pot completa decât cu cele ale unei legi generale (în speţă Legea nr. 31), în nici un caz cu cele ale unei alte legi speciale.

Sentinţa nr. 19 din 06 iunie 2007

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 21.11.2006, reclamanta B. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună nulitatea hotărârii nr. 3 din 22.09.2006 a adunării generale extraordinare a acţionarilor SC A. SA, privind majorarea de capital social şi anularea actului subsecvent acestei hotărâri, publicat în Monitorul Oficial.

În motivarea acţiunii s-a arătat că adunarea generală a acţionarilor din data de 22.09.2006 a luat hotărâri care încalcă norme imperative din legislaţia societăţilor comerciale, sancţionate cu nulitatea absolută (art. 132 alin. 3 din Legea societăţilor comerciale).

S-a invocat încălcarea dreptului de preferinţă al acţionarilor societăţii la care se referă art. 12 alin. 5 ind. 2 din legea nr. 137/2002, prin hotărârea luată nefiind emise acţiuni pentru exercitarea acestui drept, ci doar un număr strict de acţiuni care au revenit în totalitate C. A menţionat că dreptul de preemţiune este încălcat şi prin inexistenţa perioadei legale de exercitare a dreptului. Astfel, nu s-au avut în vedere dispoziţiile speciale privind societăţile admise la tranzacţionare, potrivit cărora beneficiarii drepturilor stabilite de adunare sunt acţionarii existenţi la data de înregistrare – art. 238 din Legea nr. 297/2004 şi art. 2 alin. 2 lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM, operaţiunea de majorare a capitalului social fiind lovită de nulitate absolută potrivit art. 216 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Referitor la anularea actului subsecvent, a arătat că acest act este accesoriu hotărârii adunării, fiind incident principiul accesorium sequitur principale.

A solicitat publicarea hotărârii în registrul comerţului, potrivit art. 132 alin. 10 din Legea nr. 31/1990.

A invocat dispoziţiile art. 132 alin. 3, art. 211, 216 din Legea nr. 31/1990, art. 238 din Legea nr. 297/2004, art. 2 şi 138 din Regulamentul CNVM nr. 1 /2006. A depus extras din Monitorul Oficial , Partea a IV- a, nr. 2647/23.08.2006, nr. 3442/1.11.2006, actul adiţional la actul constitutiv al SC Alia SA, hotărârea AGEA nr. 3/22.09.2006.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitata respingerea acţiunii arătând că a fost vorba de o majorare de drept a capitalului social cu aport în natură, situaţie în care legea  nu prevede emiterea unei prime de emisiune. A susţinut că dispoziţiile legii nr. 137/2002 sunt derogatorii de la dreptul comun, acţionarii având un drept de preferinţă la achiziţionarea acţiunilor emise din majorările de capital social cu aporturi în natură provenite din terenurile pentru care s-a emis un certificat de atestare a dreptului de proprietate (art. 12 pct. 5 ind. 1, art. 12 alin. 6 şi 7). Acest drept de preferinţă este distinct de dreptul de preferinţă prevăzut de legea nr. 31, majorarea capitalului social cu astfel de aporturi dând posibilitatea acţionarilor de a-şi păstra cotele în societate. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 218 din legea nr. 31, în vigoare la data ţinerii adunării acţionarilor, potrivit căruia dreptul de preferinţă încetează în cazul în care noile acţiuni reprezintă aporturi în natură.

A mai arătat că nu poate fi vorba de o „dimensionare corespunzătoare” a majorării de capital social în situaţia aportului în natură, ci doar de posibilitatea acţionarilor de a-şi manifesta dreptul de preferinţă la cumpărarea acţiunilor rezultate din majorare, pentru menţinerea corespunzătoare a cotelor de participare la capitalul social.

A precizat că data de înregistrare a fost stabilită în AGEA, că legea nr. 137 este una specială, derogatorie de la dreptul comun.

A depus la dosar hotărârile nr. 2,3 şi 4 din 22.09.2006.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat înlăturarea ca nefondate a apărărilor pârâtei susţinând că se confundă prima de emisiune cu dreptul de preemţiune.

A susţinut că legislaţia pieţei de capital impune imperativ emiterea de acţiuni în schimbul aporturilor în natură la o valoare superioară valorii nominale, sporul de valoare fiind prima de emisiune. Legea privatizării a eliminat prima de emisiune, însă nu şi dreptul de preferinţă al acţionarilor. A arătat că drepturile speciale invocate de pârâtă nu fac obiectul litigiului, dreptul de preferinţă al tuturor acţionarilor fiind confirmat expres de Legea nr. 137/2002.

A menţionat că dispoziţiile legii comerciale în privinţa dreptului de preferinţă aferent majorărilor de capital social cu aporturi în natură nu sunt încălcate, că apărările pârâtei sunt contradictorii, critica reclamantei privind încălcarea dreptului de preferinţă prin lipsa efectivă a acţiunilor oferite şi încălcarea perioadei reale de exercitare a dreptului. Astfel, deşi se acordă o perioadă de 35.40 de zile pentru exercitarea dreptului de preferinţă de către acţionari (perioadă ce începe să curgă de la 9.10.2006), operaţiunea a fost încheiată şi actul adiţional publicat la 1.11.2006, termenul de exercitare a dreptului de preferinţă fiind încălcat.

A menţionat că nu a criticat lipsa datei de înregistrare, ci încălcarea termenului care începe să curgă de la data de înregistrare.

Pârâta a înaintat procesul verbal al AGEA, certificatele de atestare a dreptului de proprietate, extras Regisco SA, adresă emisă de CNVM, iar la data de 2.05.2007 a arătat că achiesează la pretenţiile reclamantei.

Instanţa reţine că reclamanta solicită constatarea nulităţii absolute a hotărârii nr. 3 a AGEA SC A. SA Craiova şi anularea actului adiţional subsecvent.

În raport cu obiectul cererii, instanţa constată că nu se poate lua act de achiesarea pârâtei la pretenţiile reclamantei, hotărârea a cărei anulare se solicită fiind luată de acţionarii societăţii în exercitarea atribuţiilor lor. Adunarea generală reprezintă organul de deliberare şi decizie al societăţii, voinţa socială fiind adusă la îndeplinire de către administratori. Or, achiesarea societăţii pârâte, prin directorul general la o cerere în nulitatea unei hotărâri a adunării acţionarilor, nu poate fi avută în vedere de către instanţă în soluţionarea acţiunii, atâta vreme cât nu se face dovada că aceasta reprezintă voinţa acţionarilor.

Din actele şi lucrările dosarului se reţine că prin hotărârea nr. 3 a AGEA SC A. SA Craiova s-a aprobat, cu unanimitatea voturilor acţionarilor prezenţi, majorarea capitalului social ala societăţii cu valoarea de 1587,50 lei, ca urmare a obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate  asupra unor terenuri. S-a hotărât emiterea unui nr. de 635 acţiuni, care revin în totalitate AVAS, terenul aparţinând statului. Aceste acţiuni erau oferite spre subscriere acţionarilor existenţi la data de înregistrare – stabilită ca fiind 09.10.2006 – pentru a se  putea păstra ponderea deţinută anterior de fiecare dintre acţionari din capitalul social, dreptul de preemţiune putând fi exercitat în termen de 35-40 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial. Acţiunile rămase nesubscrise rămâneau în portofoliul AVAS aprobându-se, ca după expirarea termenului de 35-40 de zile, să fie întrunită o nouă AGEA. La adunarea din 22.09.2006 au participat acţionari ce deţineau 75,26%din capitalul social.

În temeiul acestei hotărâri s-a încheiat actul adiţional la statutul societăţii, publicat în M.Of., partea a IV-a.

Reclamanta contestă hotărârea nr. 3 ca urmare a încălcării dreptului de preferinţă al tuturor acţionarilor. A susţinut că nu au fost emise acţiuni pentru exercitarea acestui drept, ci doar acţiuni ce reveneau AVAS ( pct.I, lit. A din acţiune) şi că dreptul de preemţiune a fost încălcat prin inexistenţa perioadei legale de exercitare, perioada stabilită de către pârâtă neţinând cont de dispoziţiile speciale privind societăţile admise la tranzacţionare (pct.I lit.B) – art.238 din Legea nr. 297/2004, art. 2 din regulamentul nr.1/2006 al CNVM – fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 216 alin.2 din Legea nr. 31/1990.

Instanţa reţine că Legea nr. 31/1990 reprezintă dreptul comun în materia societăţilor comerciale, reglementând constituirea şi funcţionarea acestora. Legea nr. 297/2004 reglementează piaţa de capital, cuprinzând dispoziţii speciale pentru societăţile admise la tranzacţionare, inclusiv pentru majorările de capital social. Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, conţine, de asemenea, dispoziţii cu privire la majorarea de capital social, respectiv cu valoarea terenurilor pentru care s-a obţinut ulterior privatizării certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Or, în condiţiile în care majorarea de capital social s-a efectuat în speţă ca urmare a  obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, este evident faptul că aplicabile erau dispoziţiile Legii nr.137 , şi nu cele ale Legii nr.297 cu privire la majorare. Dispoziţiile unei legi speciale nu se pot completa decât cu cele ale unei legi generale (în speţă Legea nr.31), în nici un caz cu cele ale unei alte legi speciale, după cum susţine reclamanta.

Potrivit art. 12 alin. 5, 51 şi 52 din Legea nr. 137 în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate. Această majorare se realizează fără adăugarea unei prime de emisiune, preţul de subscriere al acţiunilor aferente dreptului de preferinţă exercitat de acţionarii existenţi în cadrul majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate urmând a se stabili fără adăugarea unei prime de emisiune. Rezultă astfel că în mod legal AGEA nu a dispus şi emiterea altor acţiuni.

Referitor la inexistenţa perioadei legale de exercitare a dreptului de preferinţă, instanţa constată că prin hotărâre s-a stabilit un termen de 35-40 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial în care poate fi exercitat acest drept de către toţi acţionarii înscrişi la data de înregistrare 09.10.2006, dată stabilită conform art. 238 din Legea nr. 297 la cel puţin 10 zile lucrătoare datei adunării generale a acţionarilor.

Reclamanta arată că acţionarii de la societăţile tranzacţionate pe o piaţă reglementată, beneficiari ai drepturilor stabilite de adunare, sunt doar cei de la data de înregistrare, în acest sens art. 238 din Legea nr. 297 dispunând că prin derogare de la prevederile Legii nr. 31, identificarea acţionarilor care urmează a beneficia de dividende sau alte drepturi şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor adunării generale a acţionarilor va fi stabilită de aceasta. Această dată va fi ulterioară cu cel puţin 10 zile lucrătoare datei adunării generale a acţionarilor.

În cauză, hotărârea a stabilit un termen de exercitare a dreptului de preemţiune la subscrierea acţiunilor emise către AVAS de 35-40 de zile de la data de la publicării hotărârii în Monitorul Oficial, pentru toţi acţionarii înscrişi în registrul acţionarilor la 9.10.2006. Data de înregistrare, 9.10.2006, este stabilită cu respectarea termenului de 10 zile lucrătoare ulterioare luării hotărârii, conform art. 238 din Legea nr. 297/2004, hotărârea a fost publicată în Monitor la 1.11 2006, iar de la data publicării începe să curgă perioada de 35-40 de zile pentru exercitarea dreptului de preemţiune. Termenul de exercitare al acestui drept nu curge astfel de la 9.10.2006, după cum susţine reclamanta.

Instanţa constată astfel că hotărârea a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, neputându-se susţine că acţionarilor le-a fost încălcat dreptul de preferinţă reglementat de Legea nr. 137 (art. 12 alin. 6 şi 7).

Critica reclamantei în legătură cu lipsa efectivă a acţiunilor oferite acţionarilor nu poate fi reţinută. Conform art. 12 din Legea nr. 137 instituţia publică implicată, căreia i se cuvin acţiunile emise ca urmare a obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către societăţile comerciale, are obligaţia de a vinde aceste acţiuni acţionarilor existenţi la data de înregistrare. Or, tocmai aceste acţiuni fac obiectul dreptului de preferinţă al acţionarilor, inclusiv al reclamantei.

În consecinţă, cererea în constatarea nulităţii hotărârii nr. 3 este neîntemeiată, ca şi cererea în anularea actului subsecvent, respectiv a actului adiţional.

Domenii speta

Spete similare