Nulitate absolută contract moştenitor - apel civil

Dosar nr. 7963/215/2006

anulare act

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 385

Şedinţa publică de la 05 Iulie 2007

Completul compus din:

PREŞEDINTE Simona Marinescu

Judecător Anamaria Cercel

Grefier Elena Bulacu

 Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică de la 4 iulie 2007 şi consemnate în încheierea de  şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind  apelul declarat de pârâta NASTASIA ELEONORA domiciliată în Craiova  cart. Craioviţa Nouă , bl. 15 ,sc.3 ,ap.7 judeţul Dolj  şi a cererii de intervenţie formulată de intervenientul Badea Onuţ Adrian  domiciliat în Craiova  str. Alexandru  Macedonski nr. 73 , judeţul Dolj  împotriva sentinţei civile nr. 11167 din 18.12 .2006 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 7963/215/2006  în contradictoriu cu intimata reclamantă CLOŢĂ MARIA domiciliată în  comuna Apele Vii judeţul Dolj , având ca obiect anulare act .

Procedura legal îndeplinită.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului  civil  de faţă;

La data de 26 ianuarie 2006  ,reclamanta Cloţă Maria  a chemat în judecată pe pârâta Năstasia  Eleonora  pentru ca  prin  hotărârea  ce  se  va pronunţa , să se  constate  nulitatea  absolută a  certificatului de  moştenitor nr.157/10 decembrie 1998,  care a  făcut obiectul dosarului nr. 177/1998  al BNP  Doina  Făurar.

În motivare , reclamanta  a precizat că , prin  certificatul  menţionat  s-a  constatat  calitatea de moştenitoare a pârâtei faţă de  defuncta  Vlădaia  Elena  a cărei succesiune  s-a deschis la 4 octombrie 1975 şi care a  avut  ultim  domiciliu în Craiova,str. Caracal nr. 10.

Reclamanta a mai precizat că defuncta  Vlădaia  Elena a  fost fiica soţilor  Popescu Constantin şi Popescu  Oprica  ,soră cu mama  reclamantei  (numita  Sîrbu  Frusina) şi a fost căsătorită cu Vlădaia Gheorghe ,  care a decedat  în 1994 , iar din căsătoria  celor doi nu au rezultat descendenţi , moştenitoare  a defunctei Vlădaia Elena a rămas  reclamanta.

S-a mai arătat  că  pârâta a  fost fiica  lui Gronea Ion  ,acesta fiind fiul numitei Gronea Elena  ca  rezultat al unei relaţii  extraconjugale , astfel că pârâta nu are nici o legătură de rudenie  cu defuncta Vlădaia  Elene.

La data de  14 aprilie  2006 pârâta  a depus  întâmpinare  prin care a  solicitat respingerea  acţiunii , cu obligarea reclamantei la  plata cheltuielilor de judecată şi prin care  a invocat excepţia  lipsei calităţii procesuale active a  reclamantei  , excepţia lipsei de  interes  a  reclamantei în  promovarea  acţiunii şi excepţia  prescripţiei  dreptului material  la acţiune , excepţii care au fost unite cu fondul cauzei  prin încheierea  de şedinţă  din data de 26  mai 2006.

Prin întâmpinare pârâta  a  arătat  că în certificatul de moştenitor a  cărui anularea  se  solicită s-a stabilit doar calitatea de  succesor , fără a fi incluse bunuri în masa  succesorală a autoarei Vlădaia Elena , deoarece singurele rămase  au fost  două locuri de veci prin care  aceasta ,  printr-o declaraţie le-a trecut în proprietatea  lui Gronea Ion şi Gronea Titina (părinţii pârâtei).Pârâta a mai arătat că era de notorietate că Gronea Ion şi Vlădaia Elena erau fraţi consângeni, bunica  lor  Gronea Elena fiind concubina  lui Popescu Constantin, tatăl  lui Vlădaia  Elena , defuncta şi familia Gronea  locuind în  acelaşi imobil , astfel  încât respectiva „declaraţie” întruneşte  condiţiile  prevăzute de art.  802  Cod Civil pentru  a putea fi considerată ca fiind un testament  autentic  , fiind vorba de un act juridic  solemn , unilateral, personal şi pentru „mortis causa”.

În privinţa excepţiei  lipsei calităţii  procesuale active  a reclamantei , pârâta a arătat că aceasta din urmă nu a făcut  dovada  că  ar fi acceptat-o în mod expres  sau tacit succesiunea lui Vlădaia Elena , în termenul prevăzut de art. 700 Cod Civil , cu atât mai mult cu cât , sub aspect patrimonial  succesiunea autoarei era „neinteresată” pentru eventualii moştenitori.

Referitor la  excepţia lipsei de  interes în promovarea acţiunii,pârâta  a  arătat  că aceasta  este legată  de prima  excepţie ,  interesul fiind o condiţie  a calităţii  procesuale  active,.

S-a  arătat că , cea  de-a treia  excepţie invocată –prescripţia dreptului material  la acţiune este  întemeiată, deoarece acţiunea  în anulare a  certificatului de  moştenitor are caracter personal , patrimonial , fiind  prescriptibilă în termen de  3 ani deoarece se urmăreşte , în principal , desfiinţarea  actului şi nu valorificarea  unui drept  real ,fiind  deci  aplicabil art. 3 din  Decretul  167/1958.

Prin sentinţa civilă nr.11167  din 18decembrie 2006 , pronunţată  de  Judecătoria  Craiova  în dosarul nr.1491/C/2006 ,a fost  admisă acţiunea  formulată de  reclamanta Cloţă  Maria , în contradictoriu cu pârâta Năstasia Eleonora.

S-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 157/10 decembrie 1998 eliberat de BNP  Doina Făurar în privinţa calităţii de moştenitor legal (nepoată  de frate) a pârâtei Năstasia Eleonora după autoarea  Vlădaia  Elena.

A fost obligată  pârâta la  520,30lei cheltuieli de judecată către  reclamantă.

Pentru a  se  pronunţa astfel , instanţa a  făcut aplicarea  dispoziţiilor art.  88şi 77  din Legea  nr. 36/1995  ,reţinând , din analiza pieselor dosarului notarial , că la  acest dosar nu a existat nici un argument legal pentru ca notarul să considere procedura succesorală privind-o pe Vlădaia Elena a fiind  finalizată  şi să elibereze  certificatul de  moştenitor  nr. 157/10 decembrie 1998.

Excepţia prescripţiei  dreptului la acţiune, ridicată  de  pârâtă prin întâmpinare, a fost  apreciată ca  întemeiată  , instanţa reţinând  că pentru  aceasta acţiune personală nepatrimonială ,  a început să curgă , în speţă ,  la data de  8 mai 2003  , dată la care reclamanta , prin intermediul fiului său  Cloţă Constantin , a luat  cunoştinţă  de  existenţa dosarului  notarial  nr.177/1998 şi , implicit , a certificatului de  moştenitor nr. 157/ 10  decembrie  1008 .În raport de această dată  s-a reţinut  că acţiunea nu este prescrisă, fiind introdusă  la data de 26  ianuarie  2006 ,deci înăuntrul termenului legal.

Împotriva  acestei sentinţe  a  declarat recurs  pârâta  Năstasia  Eleonora  , criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

Calea  de atac  a fost calificată drept apel  la termenul  de astăzi , instanţa constatând că obiectul  acţiunii nu este susceptibil de  evaluare pecuniară ( fiind vorba de  anularea  unui certificat  de calitate de moştenitor ,ce  nu cuprinde o masă succesorală)  astfel încât  nu sunt incidente  dispoziţiile  art.  282 indice 1  C.pr.civ., ci , dimpotrivă ,  dispoziţiile  art. 282 , alin.1 C.pr.civ., care reprezintă regula în materia căilor de ataca  împotriva  hotărârilor pronunţate  de judecătorie în primă instanţă  în  materie  civilă.

În motivarea apelului , sentinţa  a fost criticată atât  pentru  soluţionarea unor excepţii , cât şi pentru  soluţia dată pe fondul cauzei.

Apelanta reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale active  a  reclamantei  Cloţă Maria, dat  fiind că  aceasta nu este nici moştenitor  rezervatar şi  nici sezinar , excepţia lipsei de  interes  legitim în promovarea acţiunii , întrucât  intimata şi-a vândut  drepturile succesorale  de pe urma revendicării  numitelor Sălceanu  Şi Dârvoreanu , excepţia prescripţiei  dreptului la acţiune , întrucât din probele  cauzei nu rezultă faptul că reclamanta nu a  avut cunoştinţă  de  existenţa certificatului de  moştenitor ;  hotărârea instanţei este criticată şi sub aspectul rezolvării  dată pe fondul  cauzei ,  apelanta  arătând că autoarea  Vlădaia Elena şi-a manifestat, în timpul vieţii , intenţia de  exheredare a  oricăror alţi  moştenitori .

În cauză , a  formulat cerere  de  intervenţie accesorie în sprijinul apelantei numitul  Badea  Onuţ-Adrian , justificându-şi  interesul  prin contractul  de  vânzare-cumpărare autentificat sub nr.  83363/2004 BNP Dana Tomiţă , prin care Năstasia  Eleonora  i-a transmis toate  drepturile  ce i se cuvin  cu privire la imobilul teren în suprafaţă de 9526 m.p. situat în Craiova  , imobil notificat  în baza  Legii nr. 10/2001 ,fiind preluat abuziv de la defuncta  Vlădaia  Elena.

În cuprinsul cererii de  intervenţie se invocă excepţia  lipsei  calităţii  procesuale  active şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi se formulează ,  de  asemenea  , critici  pe fondul cauzei.

 Cerere de  intervenţie  accesorie  a fost încuviinţată în principiu  la termenul din  4 iulie  2007 , în temeiul  art. 52 , alin.1  C.pr.civ.

Apelul va fi admis , pentru următoarele  considerente :

 Dintre  cele  trei  excepţii  de fond  , absolute  şi dirimante  invocate de  apelantă  ,este prioritară analizarea excepţiei  prescripţiei dreptului la acţiune , în aplicarea  dispoziţiilor art. 137  alin.1  C.pr.civ.,  , conform  cărora „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor  de procedură  şi asupra celor  de fond ce  fac  de prisos , în totul sau în  parte , cercetarea în fond  a pricinii”.

În acest  sens , se constată că ,în speţă , excepţia  prescripţiei dreptului la acţiune  este prioritară faţă de excepţia  lipsei calităţii procesuale active  a reclamantei şi excepţia  lipsei de  interes  legitim în promovarea  acţiunii , deoarece în susţinerea acestora din urmă  se invocă aspecte de fond (neacceptarea  succesiunii , în condiţiile art. 700  Cod Civil , formularea  unor notificări pentru imobilele  bunuri succesorale ) , a căror  soluţionare ar putea  atrage aplicarea dispoziţiilor art. 137  , alin.2  C.pr.civ. , privind unirea acestor  excepţii cu fondul  cauzei ,  atunci când pentru  dezlegarea  lor  este nevoie să se administreze  dovezi  în legătură cu judecarea în fond  a pricinii.

Pentru  soluţionarea  motivului de apel  referitor la excepţia  prescripţiei dreptului la acţiune , trebuie precizat , mai  întâi , că prima  instanţă s-a pronunţat în mod corect  asupra unei acţiuni în anularea certificatului de  moştenitor şi nu  în constatarea nulităţii absolute , aşa  cum a fost menţionat  obiectul  juridic  al  cererii  introductive.

Aşadar , prima instanţă  a  făcut o corectă  calificare  a cererii cu care  a  fost investită, făcând  aplicarea  principiului  statornicit  de art. 84  C.pr.civ., în conformitate cu care instanţa va da cererii  calificarea  corectă  din punct de  vedere juridic  , orientându-se după natura dreptului dedus judecăţii şi după  scopul urmărit şi nu  după sensul  literal  sau juridic  al termenilor folosiţi. În  consecinţă , instanţa nu este  ţinută nici de terminologia  juridică inadecvată  din cuprinsul  cererii şi nici  în temeiului juridic  al acesteia  , atunci când  el a fost indicat  în mod vădit  eronat, câtă vreme calificarea  corectă a  cererii rezultă  din dreptul subiectiv  a  cărui protecţie o solicită  reclamantul şi din  finalitatea  practică urmărită  prin promovarea  acţiunii  în justiţie.

Acţiunea  cu care a fost investită prima  instanţă  a fost  corect  caracterizată  ca fiind  o acţiune  în anularea certificatului de  moştenitor  , în considerarea dispoziţiilor art. 88  ,alin.1 din  Legea  nr. 36/1995  a  Notarilor Publici şi a activităţii notariale  , conform cărora ”cei care se consideră vătămaţi în drepturile  lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot  cere instanţei judecătoreşti  anularea  acestuia şi stabilirea drepturilor lor , conform legii „.

 Textul de lege  le  vizează pe  toate subiectele de  drept care se pot considera vătămate  prin menţiunile înscrise  în certificatul  de  moştenitor  şi ocroteşte  interesele particulare ale acestora , reglementând o cauză  de  nulitate  relativă.

Invocând o  vătămare  a propriilor  sale drepturi succesorale  prin  emiterea certificatului de moştenitor  în mod  nelegal , intimata reclamantă Cloţă Maria  a formulat o acţiune  în anulare  , cu privire la care prima  instanţă a statuat , în mod  corect că are caracter  personal nepatrimonial şi că este , prin urmare prescriptibilă , în termenul legal  de prescripţie de trei ani, prevăzut  de art.  3  din  Decretul nr. 167/1958 privitor  la  prescripţia extinctivă.

Este greşită  însă  rezolvarea juridică dată  de prima  instanţă  excepţiei prescripţiei  dreptului la acţiune , întrucât nu există un temei legal pentru a  se considera  că termenul de prescripţie  a  început  să curgă  de la data  la care reclamanta a luat cunoştinţă de  certificatul de  moştenitor.

Momentul la care începe  să curgă termenul de  prescripţie a dreptului la  acţiunea în anulare unui act juridic  cunoaşte  o reglementare legală expusă ,dată de art. 9  din  Decretul nr. 167/1958.

În speţă  ,interesează alineatul al doilea  al acestuia articol , conform căruia „în caz de viclenie ori eroare  sau în celelalte  cazuri de anulare , prescripţia începe  să curgă  de la data  când cel  îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele , a cunoscut  cauza anulării , însă cel mai târziu de  la împlinirea  a 18 luni  de la data încheierii actului „.

Prin urmare , norma  legală citată instituie două  momente  alternative  care  marchează începutul prescripţiei  şi anume  unul subiectiv, al cunoaşterii cauzei  de  anulare  , precum  şi unul moment  obiectiv , al  expirării  celor  18  luni de la încheierea  actului  .

 Instituirea legală  a celor două momente - subiectiv  şi obiectiv –care  marchează începutul prescripţiei  îşi găseşte  raţiunea  în asigurarea siguranţei  dinamice  a circuitului civil , soarta unui act  juridic  anulabil  neputând rămâne  într-o stare  de incertitudine  o perioadă  îndelungată de timp  ; un raţionament contrar  celor  arătate ar duce  la stingerea  diferenţei de regim juridic întrec cauzele  de nulitate relativă şi cauzele  de nulitate absolută ,întrucât  acţiunea în anulare ar putea deveni practic, aproape  imprescriptibilă , dacă termenul  general  de trei ani  ar putea  începe să curgă oricând şi însăşi instituţia  juridică a prescripţiei şi-ar pierde finalitatea sa „extinctivă”.

Totodată , pentru  remedierea unor situaţii defavorabile generate de imposibilitatea persoanei  interesate  de  a  introduce acţiunea în termenul legal, generate de  motive  obiective , legea  a reglementat, prin dispoziţiile art.  19 din Decretul  167/1958 , instituţia repunerii  în termenul de prescripţie, ca beneficiu  legal acordat titularului dreptului la acţiune  împiedicat  să-şi exercite dreptul respectiv.

Intimata reclamantă nu a invocat însă în nici un moment al procesului acest beneficiu  legal  ( ce  ar fi  atras  , la rândul său  , verificarea respectării termenului de o lună , reglementat de art. 19  , alin.2 din Decretul 167/1958) şi nu  a susţinut existenţa  unor motive  temeinice  care au împiedicat-o să-şi exercite  dreptul  la acţiune.

Teza juridică susţinută de intimata reclamantă vizează calcularea  termenului  de prescripţia de la data la care  a luat  cunoştinţă de existenţa  certificatului  de  moştenitor ,, însă această teză nu poate fi primită , pentru că nu există  nici un motiv  care să excludă aplicarea  dispoziţiilor  art.  9 , alin.2  din Decretul  167/1958  în speţă ;  de altfel , de la  o dispoziţie legală  nu  se poate  deroga decât tot  printr-o dispoziţie legală şi , aşa cum  s-a arătat  , nu există un  temei juridic , care  să reglementeze un alt moment  al  începerii termenului de prescripţie în cazul acţiunii în anularea  unui certificat de moştenitor , soluţiile jurisprudenţiale , invocate  de intimată în concluziile  scrise  fiind irelevante sub acest aspect , întrucât  practica judiciară  nu poate  constitui izvor de drept.

Trebuie  remarcat  faptul că un succesibil , o persoană  care are vocaţie succesorală  ,  dar care nu  a făcut  propriile demersuri  pentru dezbaterea  succesiunii  are posibilitatea de  a obţine informaţii despre o eventuală dezbatere succesorală existând evidenţe centralizate  în  camerele  notarilor publici  , astfel  încât  simpla ignorare  a  existenţei  certificatului de  moştenitor  nu are cum să atragă o prorogare  a momentului începerii  prescripţiei, aceasta fiind raţiunea pentru care  nici  nu  există o derogare legală ,în această materie  ,  de la  dispoziţiile  art. 9 , alin.2 din  Decretul  167/1958 ( în ceea  ce-i priveşte  pe terţii  care nu  sunt  succesibili  sau succesori, aceştia au alte mijloace  legale pentru  apărarea drepturilor lor  în situaţia în care  au  pierdut  termenul pentru introducerea  acţiunii în anulare , dat  fiindcă  certificatul  de  moştenitor face dovada calităţii de moştenitor şi  a cotei din patrimoniul  succesoral).

În concluzie  , în cauza de faţă ,  acţiunea în anularea  certificatului  de  moştenitor nr. 157/10 decembrie  1998 a fost introdusă la data de  26  ianuarie 2006, cu depăşirea  termenului legal  de prescripţie  de trei ani , al cărui  început trebuie considerat a fi marcat de momentul obiectiv  reglementat de art.  19  alin.2 din Decretul  167/1958 , astfel încât  termenul  respectiv a expirat  la patru ani  şi  şase luni  de la data emiterii  certificatului .

Excepţia  prescripţiei  dreptului la acţiune fiind fondată ,instanţa, în temeiul  art.  296 C.pr.civ., va admite  apelul  şi va  schimba  în totalitate sentinţa  pronunţată de Judecătoriei, urmând ca  , în temeiul art.  137 alin.1  C.pr.civ.  , să admită excepţia respectivă şi să respingă acţiunea.

În temeiul art.  55 C.pr.civ.,  va fi  admisă  cererea  de intervenţie  accesorie formulată  în sprijinul apelantei  de intervenientul  Badea  , ca  fiind  întemeiată , având în vedere dezlegarea dată pricinii  în baza unei excepţii ce a fost invocată  atât  în motivele  de apel  , cât şi în cererea  de intervenţie.

În temeiul  art.  274 C.pr.civ. ,  intimata va fi obligată  la plata cheltuielilor  de judecată către apelantă  şi către intervenientul accesoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de pârâta NĂSTASIA ELEONORA domiciliată în Craiova  cart. Craioviţa Nouă , bl. 15 ,sc.3 ,ap.7 judeţul Dolj .împotriva sentinţei civile nr. 11167  din 18  decembrie  2006 , pronunţată de  Judecătoria  Craiova , în dosarul nr.7963/215/2006 ,în  contradictoriu cu  intimata  reclamantă  Cloţă Maria  , domiciliată  în comuna Apele Vii  , judeţul Dolj şi intervenientul Badea  Onuţ-Adrian , domiciliat în Craiova  . str.  Alexandru Macedonski nr.73,judeţul Dolj.

Admite  cererea de  intervenţie formulată de intervenientul Badea Onuţ Adrian  , în sprijinul  apelantei pârâte Năstasia  Eleonora.

Schimbă  în tot  sentinţa  apelată , în sensul că admite excepţia prescripţiei  dreptului  la acţiune şi respinge acţiunea  civilă formulată  de reclamanta  Cloţă  Maria  , împotriva pârâtei  Năstasia  Eleonora.

Obligă pe  intimata reclamantă Cloţă Maria la  10 RON cheltuieli  de judecată către apelanta pârâtă Năstasia Eleonora şi la  500 RON cheltuieli de judecată către intervenientul  accesoriu Badea  Onuţ-Adrian.

Cu recurs, în termen de 15  zile  de la  comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 05 Iulie 2007.

Preşedinte,

Simona Marinescu-Judecător,

Anamaria Cercel-Judecător

Elena Bulacu-Grefier

Domenii speta

Spete similare