Între parti s-au derulat relatii comerciale fara sa existe un contract, dovada acestora fiind facuta cu facturile fiscale întocmite de reclamanta si achitate partial de catre pârâta.
Prin urmare, pe baza înscrisurilor de la dosar, în mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca pârâta recurenta nu a achitat integral datoria reprezentând c/valoarea marfii cumparate, neprezentând un document ordin de plata privind achitarea debitului restant, întrucât chitanta de depunere numerar în contul reclamantei nu face dovada ca se refera la acest debit.
În ceea ce priveste însa penalitatile de întârziere, în mod gresit prima instanta a obligat debitoarea si la plata acestora, doar pentru ca pe facturi era înscris procentul de penalitate de 0,02% pe zi de întârziere, întrucât înscrierea unilaterala pe facturi de catre emitentul acesteia a penalitatilor de întârziere nu constituie dovada valabila a existentei unui înscris privind clauza penala.
Tribunalul Brașov
Contestație împotriva tabelului definitiv al creditorilor debitorului în cadrul procedurii insolvenței – calitatea de creditor garantat
Curtea de Apel Suceava
Fraudă la lege. Contract de împrumut fără dobândă încheiat între două societăți comerciale
Curtea de Apel Constanța
Contract de lucrari – pretentii. Competenta materiala. Nestipularea explicita a clauzei care prevede locul executarii contractului.
Curtea de Apel Iași
Achiziţie directă. Aplicabilitate Legea nr. 554/2004. Obligaţia de citare a terţului beneficiar al actului administrativ
Curtea de Apel București
Schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată în apel, nepermisă în apel conform art. 294 C.proc.civ.