Stabilire program vizitare minor

Prin decizia civilă nr. 18 A tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta M A E,  în contradictoriu cu intimaţii N P, şi autoritatea tutelară Primăria T M. Obligă apelanta să plătească intimatului 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut :

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria T M la nr. 1767/329/2009, reclamantul N P a chemat în judecată pe pârâta M A E, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să i se încuviinţeze să aibă legături personale cu minora N I G, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma relaţiei de concubinaj pe care a avut-o cu pârâta în intervalul 1996 – 2005, s-a născut minora N I G,  care prin sentinţa civilă nr. 334/31.01.2006 a Judecătoriei T M, i-a fost încredinţată acesteia spre creştere şi educare.

De la data respectivă, pârâta nu i-a permis să aibă legături personale cu minora, motiv pentru care a fost obligată pe cale de ordonanţă preşedinţială în acest sens, prin sentinţa civilă nr. 115/22.08.2007 a Judecătoriei T M. În prezent locuieşte în Italia fără forme legale, unde se află şi pârâta împreună cu minora, însă nici aici nu i se permite să aibă legături cu fiica sa.

La 23.07.2009, reclamantul prin apărător, a învederat că minora va reveni în ţară după vacanţa şcolară, la bunicii materni, unde a crescut. A solicitat două variante de exercitare a drepturilor părinteşti faţă de aceasta, în funcţie de prezenţa acestuia şi a minorei în aceeaşi ţară, Italia sau România, astfel : să o ia pe minoră la domiciliul său în prima şi a treia sâmbătă şi duminică a fiecărei luni, de sâmbătă ora 16.00 până duminică ora 18.00, iar în România, să o ia la domiciliul său în vacanţa de iarnă o săptămână iar în vacanţa de vară 3 săptămâni.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

A fost de acord ca reclamantul că aibă legături personale cu minora, în sensul de a o vizita la domiciliul mamei minorei din T M, în prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 10.00 – 12.00.

Pârâta a negat că l-ar fi împiedicat pe reclamant să aibă legături cu minora, acesta fiind cel care nu s-a mai interesat de ea după plecarea din ţară şi nici nu şi-a onorat obligaţia de a contribui la cheltuielile de creştere şi educare.

A mai arătat pârâta că în prezent, ambii părinţi ai minorei locuiesc în Italia, muncesc acolo şi nu este de acord cu modalitatea de exercitare a drepturilor părinteşti cerută de reclamant în şedinţa din 23.07.2009. Consideră că în această modalitate, ar fi în detrimentul minorei, faţă de vârsta acesteia, reclamantul neputându-se ocupa în mod corespunzător de minoră.

Reclamantul a invocat imposibilitatea exercitării drepturilor părinteşti faţă de minoră, exclusiv prin vizitarea acesteia la bunicii materni, ca urmare a tensiunilor existente între părţi.

Pe baza înscrisurilor depuse de părţi, a interogatoriilor luate acestora şi a declaraţiilor martorilor C E, D A, N M şi N R L-B, Judecătoria T M a soluţionat cauza prin sentinţa civilă nr. 1839/3 decembrie 2009.

A admis în parte acţiunea reclamantului N P şi i-a încuviinţat acestuia să aibă legături personale cu minora astfel : când reclamantul şi minora se află în România, să o ia pe minoră la domiciliul său din T M, în prima şi a treia sâmbătă şi duminică a fiecărei luni, de sâmbăta de la ora 16.00 până duminica ora 18.00, precum şi în vacanţa de iarnă o săptămână, iar în vacanţa de vară, trei săptămâni; când minora şi reclamantul se află în Italia, reclamantul să o viziteze la domiciliul pârâtei în prima şi a treia sâmbătă din lună între orele 10.00 – 13.00. Cheltuielile de judecată au fost compensate parţial, pârâta fiind obligată să îi plătească reclamantului 530,50 lei.

Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal şi motivat, apelanta M Alina E. În motivele de apel invocate (fila 12), apelanta a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, sub aspectul modalităţii de exercitare a drepturilor părinteşti faţă de minoră, în România, un program de vizitare, stabilit ca şi cel pentru situaţia când reclamantul şi minora se află în Italia, fiind recomandabil un program unic de vizitare şi nu alternativ.

Examinând probele administrate în cauză, în primul ciclu procesual, tribunalul constată că apelul este nefondat.

Prin sentinţa civilă nr. 334/31.01.2006 a Judecătoriei T M, a fost încredinţată reclamantei M E A spre creştere şi educare minora N I G, pârâtul fiind obligat la 686.000 lei (68,6 lei) pensie de întreţinere până la majorat.

Prin sentinţa civilă nr. 1157/22.08.2007 a aceleiaşi instanţe, pe cale de ordonanţă preşedinţială, i s-a încuviinţat reclamantului N P să aibă legături personale cu minora, la domiciliul acesteia, în perioada 24 – 30 august 2007, în fiecare zi, între orele 9.30 – 11.30.

Potrivit probelor administrate, minora locuieşte în T M, împreună cu bunicii materni, ambii părinţi ai acesteia având reşedinţa în Italia. În condiţiile în care nu s-a făcut dovada că intimatul-reclamant ar avea un comportament nepotrivit şi violent, că ar fi decăzut din drepturile sale de părinte, este de neacceptat ca acesta să nu aibă posibilitatea deplasării cu minora, niciunde în afara domiciliului acesteia.

Dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului iar cum în cauză, minora este lipsită de prezenţa în familie, perioadă îndelungată, a ambilor părinţi, este absolut necesară, consolidarea raporturilor afective dintre părinte şi copil, prin petrecerea unei părţi din timpul său liber, inclusiv în vacanţele şcolare, cu tatăl său, în afara căminului.

Varianta acceptată de apelantă, exclusiv de vizitare la domiciliul minorei, ar lipsi de conţinut dreptul subiectiv, al cărui exerciţiu, ar deveni pentru tată şi minoră, pur formal.

Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul, în conformitate cu dispoziţiile art. 296 Cod proc. civilă, iar potrivit dispoziţiilor art. 274 Cod proc. civilă, apelanta va fi obligată la cheltuieli de judecată efectuate de intimat, constând în onorariu avocat de 1000 lei conform chitanţei nr. 10/27.01.2010.

Domenii speta

Spete similare