Litigiu privind funcţionarii publici

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 5787/86/2008 din 03.09.2008, reclamantii C.M. s.a. au solicitat, în  contradictoriu cu pârâtii  Primaria orasului V.S. – prin primar, obligarea acesteia la acordarea tichetelor de masa conform  art. 1 din Legea nr. 142/1998 si reglementarilor legale în vigoare sau obligarea la plata catre reclamanti a echivalentului lor în lei,  calculate la valoarea din ziua acordarii, dupa cum a evoluat aceasta în timp, retroactiv pentru anii 2005, 2006 si 2007 si în continuare, reactualizate în raport cu coeficientul de inflatie de la data scadentei fiecarei sume.

În motivarea cererii, reclamantii au aratat în esenta ca, potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, "Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiile autonome si din sectorul bugetar precum si al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajatori”.  Alineatul 2 al aceluiasi act normativ prevede ca tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar.

Au mai aratat ca atât functionarii publici cât si personalul contractual se încadreaza în aceste prevederi legale.

Întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiaza de acest drept, înca de la aparitia Legii nr. 142/1998, alte categorii, prin care se afla si reclamantii, ca functionari publici si personal contractual, sunt supusi unui tratament discriminatoriu, contrar prevederilor constitutionale si a legii invocate.

Atât timp cât reclamantii au calitatea de salariati în cadrul Primariei comunei V.S., care reprezinta o institutie bugetara, facând parte din sectorul bugetar, datorita alocarii veniturilor de catre stat prin organele abilitate, reclamantii considera ca au dreptul sa primeasca o alocatie individuala de hrana sub forma tichetelor de masa, deoarece prin încasarea unei asemenea alocatii li se asigura o protectie privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a li se asigura hrana la locul de munca, în conditiile în care angajatorul se afla în imposibilitatea de ale oferi conditii în vederea asigurarii zilnice la locul de munca.

În drept, si-au întemeiat cererea pe disp. art.1 si urm. din  Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2, art. 53 din Constitutia României, art. 5 al. 3 din Codul Muncii, art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

 Pârâta Primaria orasului V.S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor.

La prima zi de înfatisare, instanta a invocat din oficiu exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 01.01.2005 – 31.07..2005.

Asupra acestei exceptii, instanta retine ca, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, în masura în care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.

Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 si art. 7 din Decretul nr. 167/1998, dreptul la actiune, având un caracter patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, calculat de la data nasterii dreptului la actiune.

Cum creanta reclamantilor a devenit exigibila în fiecare luna în momentul efectuarii platii, iar reclamantii au învestit instanta cu solutionarea prezentei actiuni la 31.07.2008 se constata ca a intervenit prescriptia cu privire la drepturile banesti aferente perioadei 01.01.2005 – 31.07.2005 deoarece acestea au fost solicitate dupa împlinirea termenului de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.

Ca urmare, va fi admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune privitor la perioada 1 ianuarie 2005 – 31 iulie 2005, cu consecinta respingerii acestui capat de cerere ca prescris.

Pe fondul cauzei, instanta apreciaza ca actiunea reclamantilor este fondata pentru urmatoarele considerente:

Reclamantii sunt salariati în cadrul Primariei orasului V.S., iar potrivit art. 1 din Legii nr. 142/1998, salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiile autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice si fizice care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca denumite angajatori, pot primi alocatie individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa suportata integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat, sau dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar si în limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.

De asemenea, dispozitiile art.1 si art.2 din Legea nr. 193/2006, prevede ca societatile comerciale, regiile autonome, societatile si companiile nationale, institutiile din sectorul bugetar, unitatile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care încadreaza personal pe baza de contract individual de munca, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de cresa, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclama si publicitate, precum si pentru cheltuieli sociale.

În baza art.41 din Constitutia României, salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii, iar masurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul saptamânal, concediul de odihna platit, prestarea muncii în conditii grele, precum si în alte situatii specifice.

Asadar, atâta timp cât reclamantii au calitatea de salariati functionând în cadrul Primariei orasului V.S., care reprezinta o institutie bugetara, facând parte din sectorul bugetar, datorita alocarii veniturilor de catre stat prin organele abilitate, înseamna ca si reclamantii aveau dreptul sa primeasca o alocatie individuala de hrana sub forma unor tichete de masa, deoarece, prin încasarea unor asemenea alocatii li se asigura reclamantilor o protectie privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-si asigura hrana la locul de munca, în conditiile în care angajatorul se afla în imposibilitatea de a le oferi conditii în vederea asigurarii hranei zilnice la locul de munca.

Ca atare, acordarea acestor tichete de masa, reprezinta prin însasi natura sa, o masura de protectie privind securitatea la locul de munca al reclamantilor constând în desfasurarea activitatii în conditii optime, întrucât vizeaza asigurarea hranei zilnice a fiecarui reclamant sub forma unei alocatii în conditiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de munca, reclamantilor, conditii pentru ca acestia sa aiba posibilitatea de a-si procura hrana direct de la locul de munca.

Faptul ca Legea nr.142/1998 si Legea nr. 193/2006 prevede posibilitatea acordarii tichetelor de masa fara sa stabileasca obligativitatea acordarii acestora în sarcina angajatorului, nu însemna în mod automat ca reclamantii nu au dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora se tine seama de caracterul si natura lor si anume ca masuri de protectie ale salariatilor pentru asigurarea securitatii muncii si a unor conditii optime la locul de munca, având drept scop asigurarea hranei zilnice si compensarea unor cheltuieli suplimentare si nicidecum de caracterul facultativ al acestora.

De altfel, atâta timp cât tichetele de masa reprezinta masuri de protectie sociala înseamna ca pârâta angajatoare avea obligatia sa le acorde de drept, automat, chiar de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 142/1998, obligatie pe care însa angajatoarea nu si-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamantii nu pot solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.

Acordarea acestor tichete în functie de vointa angajatorului si anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protectia sociala al reclamantilor în raport cu alti salariati din sectorul bugetar.

Mai mult, prevederea acordarii tichetelor în functie de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproportionala întrucât, este pur si simplu lasata la aprecierea angajatorului care, fie niciodata nu va aloca sumele respective în favoarea salariatilor, fie va aloca dupa preferinte, sume , numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situatie discriminatorie între salariatii din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.

Referitor la cererea privind acordarea tichetelor de masa pe viitor, instanta urmeaza sa o respinga întrucât creanta nu îndeplineste cumulativ cele 3 conditii de a fi certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta si putând fi influentata ulterior de modificari legislative sau ale raporturilor de munca dintre parti.

Prin urmare, instanta, fata de aceste considerente, a constatat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.1 si urmatoarele din Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2, art.53 din Constitutia României, art.5 alin.3 din Codul Muncii, art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care a admis în parte actiunea reclamantilor si a obligat pârâta Primaria orasului V.S. sa plateasca reclamantilor sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masa prevazute de Legea nr. 142/1998  pentru perioada 1 septembrie 2005 – 31 decembrie 2007, proportional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflatie de la data scadentei si pâna la data platii efective.

Domenii speta

Spete similare