Revendicare

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava sub nr. …/314/2008 din 28.05.2008 reclamantii, în contradictoriu cu pârâta SC"…"SRL Veresti, au solicitat instantei obligarea pârâtei sa le lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1800mp situata în vatra satului V. jud. S. la locul numit "Rampa", învecinata cu I.M. la nord, la est drumul judetean V.D., la sud linia CFR si la vest T.I.

În motivare, au aratat ca: prin titlul de proprietate nr. …./23 iulie 1996 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafete de teren, prin care si suprafata revendicata. Aceasta suprafata au dobândit-o de la autorul lor defunctul H. V. M., tatal lor, care l-a stapânit înainte de colectivizare si s-a înscris cu el în CAP.

Dupa câte au aflat, desi asupra acestui teren li s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul aratat, terenul în litigiu a fost în posesia mai multor persoane juridice, poate chiar si fizice, ultima dintre acestea a fost societatea pârâta.

Desi au luat legatura în mod direct cu cei care conduc societatea, au corespondat cu acestia, nu au reusit sa-i determine sa-le lase în deplina proprietate si linistita posesie terenul proprietatea acestora.

Societatea pârâta a invocat faptul ca au dobândit "dreptul de proprietate" în baza "cumpararii" de la o terta persoana, desi reclamantilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente, terenul a fost al autorului lor, H. V. M.

Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare, în care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Suceava, solicitând declinarea competentei în favoarea Tribunalului Suceava, sectia comerciala.

Judecatoria Suceava, prin  sentinta civila nr. 4221 din data de  10 octombrie 2008 a admis exceptia necompetentei  materiale a Judecatoriei Suceava si a  declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 2 pct.1 lit. a Cod proc. civ, tribunalele judeca în prima instanta procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile în aceasta materie al caror obiect este neevaluabil în bani.

Prezentul litigiu are caracter comercial, întrucât pârâta este societate comerciala, prezenta actiune vizându-i fondul de comert.

Potrivit deciziei în interesul legii nr. 32 din 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie a Stabilit ca prev. art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedura civila se interpreteaza în sensul ca  în vederea determinarii competentei materiale, sunt evaluabile în bani litigiile care au ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale. Aceasta decizie este obligatorie, conform  art. 329 alin. 3 teza finala cod procedura civila, actiunea de revendicare nefiind  cuprinsa în aceasta enumerare.

Actiunea de revendicare nu este evaluabila în bani, întrucât reclamantii urmaresc ca pârâtul "sa le lase în deplina proprietate si linistita posesie" un teren. În mod evident, cererea nu este evaluabila în bani, întrucât nu se poate contabiliza în bani "lasarea în deplina proprietate si linistita posesie".

Regulile de la taxele de timbru în functie de cereri evaluabile, respectiv neevaluabile privesc exclusiv modul de stabilire a acestora, nu pot fi extinse la regulile de competenta: Art. 2 din Normele metodologice la Legea 146/1997, prevad expres: actiunile si cererile, din punct de vedere al taxelor de timbru se împart în: evaluabile si neevaluabile în bani.

Cauza a fost înregistrata  pe rolul Tribunalului Suceava, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, sub acelasi numar, la data de  5 noiembrie 2008.

La termenul de judecata din data de 15 decembrie 2008, instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei  materiale a tribunalului în solutionarea cauzei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, fata de exceptia necompetentei materiale a tribunalului în solutionarea prezentei cauze, instanta constata urmatoarele:

Prin cererea introductiva reclamantul a solicitat a fi obligata pârâta sa-i lase în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1.800 mp situata în vatra satului Veresti, jud. Suceava, valoarea acestuia fiind apreciata de catre reclamant la suma de 2.500 lei.

Judecatoria Suceava a declinat competenta de solutionare a cererii motivat de faptul ca actiunea în revendicare nu face parte dintre cele enumerate în dispozitivul deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 data într-un recurs în interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) si art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila. Din cuprinsul aceleiasi decizii rezulta, însa, ca actiunea în revendicare nici nu a format obiectul recursului în interesul legii formulat, discutii purtându-se numai cu privire la caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al litigiilor civile si comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, atât în situatia în care este formulat capatul de cerere accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare sau restituirea prestatiilor efectuate, cât si în situatia în care nu este formulat acest capat de cerere.

Cu toate acestea, desi caracterul evaluabil ori neevaluabil în bani a litigiului având ca obiect revendicarea unui bun imobil nu a fost pus în discutie odata cu solutionarea recursului în interesul legii, din motivarea deciziei nr. 32/09.06.2008 rezulta faptul ca aceasta are un obiect evaluabil în bani.

Astfel, se arata în considerentele deciziei ca „actiunea are ca obiect, de regula, protectia unui drept sau a unui interes pentru realizarea caruia calea justitiei este obligatorie. Obiectul actiunii se concretizeaza si nuanteaza prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecata constituindu-l pretentia concreta a reclamantului.

Potrivit cu natura si obiectul dreptului exercitat, pot fi distinse actiuni personale (atunci când se valorifica un drept personal, de creanta), actiuni reale (când dreptul a carui protectie se urmareste este unul real) si actiuni mixte (când se valorifica deopotriva un drept personal si unul real), actiuni extrapatrimoniale si actiuni patrimoniale, actiuni mobiliare si actiuni imobiliare, actiuni petitorii si actiuni posesorii.

Actiunile patrimoniale sunt cele care au un continut economic, pe când actiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent daca este persoana fizica sau juridica, drepturi fara continut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.

Natura actiunilor corespunzatoare acestor din urma drepturi, precum si caracterele juridice ale acestor actiuni sunt atribuite de natura si specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevarat incomplet, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954.”

Mai precizeaza Înalta Curte de Casatie si Justitie în cuprinsul aceleiasi decizii ca „întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul actiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune si toate consecintele ce decurg de aici: calificarea actiunii, determinarea competentei, alcatuirea completului, determinarea caii de atac.

Ca atare, se poate afirma ca dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justitie "transfera" caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului însusi si, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substantial, dedus judecatii, intra un drept patrimonial, real sau de creanta.

În consecinta, ori de câte ori pe calea actiunii în justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara.”

În cauza, reclamantul solicita, prin actiunea formulata, sa-i fie ocrotit un drept real imobiliar, respectiv dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1.800 mp teren situata în vatra satului Veresti, jud. Suceava având o valoare de 2.500 lei. Rezulta, fara dubiu, ca actiunea are un obiect evaluabil în bani în interpretarea data de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008.

Cum valoarea obiectului litigiului este mai mica de 100.000 lei, în temeiul art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedura civila, tribunalul constata ca nu este competent a solutiona pricina competenta de solutionare apartinându-i Judecatoriei Suceava.

În conformitate cu dispozitiile art. 20 alin. 2 din Codul de procedura civila „exista conflict de competenta când doua sau mai multe instante, prin hotarâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina” iar dispozitiile art. 22 alin. 2 din acelasi act normativ stabilesc ca „daca conflictul s-a nascut între o judecatorie si un tribunal,(…) competenta (în solutionarea conflictului de competenta n.n.) este curtea de apel respectiva”.

Cum, în cauza, exista un conflict negativ de competenta, instanta, în temeiul art. 21 din Codul de procedura civila, va suspenda orice procedura si va trimite dosarul Curtii de Apel Suceava pentru solutionarea acestuia.

Domenii speta

Spete similare