Stabilirea calităţii de moştenitor

Stabilirea calităţii de moştenitor

Dosar nr. 486/326/2008 – decizia civilă nr. 177/R din 04.03.2009

Este criticabilă hotărârea Judecătoriei Topliţa şi pentru motivul că, în rejudecare, nu a respectat problema de drept dezlegată prin decizia nr.38/2008 a Tribunalului Harghita, ca instanţă de apel, potrivit art.315 alin.(1) C.pr.civilă, prin care s-a stabilit, că reclamantul NI, are calitate procesual activă, deoarece are calitate de moştenitor, deoarece prin acel act depus la notar, a arătat ce dorea să facă cu moştenirea pe care o primea şi anume să o lase în folosinţa mamei, până la moarte, rezultând fără echivoc că a acceptat expres moştenirea după tatăl său.

În ceea ce priveşte critica adusă de recurent, privind reţinerea de către prima instanţă a calităţii de moştenitor a intimatei PA, după defunctul NI, în deplin acord cu acesta, Tribunalul va constata că, potrivit declaraţiei autentificate sub nr.604 din 24.09.1966 la Notariatul de Stat al raionului Topliţa, aceasta a renunţat expres la succesiunea tatălui ei, defunctul NI, înscrisul îndeplinind condiţiile de fond şi formă ale unei renunţări la succesiune, aşa cum prevedeau dispoziţiile legale în anul 1966, respectiv art.2 din Decretul nr.40/1953 - privitor la procedura succesorală notarială.

I. Iniţial sub nr.100/326 la data de 22.01.2007, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Topliţa, cererea formulată de reclamantul NI, prin mandatar NG, în contradictoriu cu pârâţii  NM ş.a., solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se stabilească calitatea de moştenitor după defunctul NI senior şi să se dispună eliberarea certificatului de calitate de moştenitor,.

În fapt,  a arătat că  NI senior a încetat din viaţă, iar  în urma acestuia au rămas moştenitorii NV, în calitate de soţie supravieţuitoare, NI, PA şi NI junior, în calitate de fii şi fiică.

A mai arătat reclamantul, că la decesul lui NI senior bunurile ce formează obiectul procedurii succesorale sunt: teren de construcţie în suprafaţă de 800 mp. construcţii – casă din lemn şi grajd cu o valoare de asigurare de 13.160 lei şi datorită faptului că există delăsare din partea succesibililor şi  lipsa cererii de eliberare a certificatului de moştenitor procedura succesorală după defunct s-a suspendat şi s-a dispus conservarea dosarului.

Ulterior a încetat din viaţă şi soţia defunctului, NV, având ca moştenitori pe : NI, în calitate de fiu şi moştenitorii celui de-al doilea fiu decedat NI, respectiv NM în calitate de soţie supravieţuitoare a acestuia, NS, NS, PM, NS şi NC, în calitate de  nepoţi de fiu al primului defunct, PA fiind străină de succesiune după NI senior prin renunţare expresă.

În drept, acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art.84 din legea nr.36/1995.

II. Pârâţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat motivând că între părţi au mai avut loc litigii având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi în dosar nr.690/2005 al Judecătoriei Topliţa; totodată au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului susţinând că ar fi străin de succesiune fiind renunţător în temeiul dispoziţiilor art.696-698 Cod civil;

Pe fondul cauzei au arătat pârâţii că cererea nu are obiect şi că ar fi inadmisibilă fiind incidental art.43 din Legea nr.36/1995 şi că doar notarul public stabileşte calitatea moştenitorului, întinderea drepturilor şi componenţa masei succesorale şi că în temeiul dispoziţiilor art.83 din Legea nr.36/1995 doar notarul – funcţionarul poate elibera certificatul de moştenitor. Mai arată că acţiunea reclamantului nu este susţinută de nici un mijloc de probă.

III. În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, respectiv dosarul succesoral nr.138 din 15 august 1966 al fostului Notariat de Stat Topliţa, privind pe defunctul NI decedat.

IV. Prin sentinţa civilă nr.559 din 15.11.2007, Judecătoria Topliţa, a respins cererea formulată, pentru lipsa calităţii procesual active a reclamantului Nut I. Ştefan.

Cu privire la excepţia autorităţii lucrului judecat, după ce în prealabil instanţa a discutat-o cu părţile, a apreciat că este nefondată.

V. Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel, reclamantul NI, iar prin decizia civilă nr.38 din 27.03.2008, Tribunalul Harghita, a desfiinţat hotărârea, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe, instanţa de apel constatând că apelantul are calitate procesual activă.

VI. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.486/326 la data de 05.06.2008, pe rolul Judecătoriei Topliţa.

În rejudecare, a fost administrată proba cu înscrisuri şi interogatorii.

VII. Prin sentinţa civilă nr.783 din 11.11.2008, Judecătoria Topliţa, a respins cererea formulată de reclamantul  NI şi a stabilit calitatea de moştenitori după defunctul NI, decedat, numai a pârâţilor.

În considerente a reţinut Judecătoria Topliţa, că în dosarul succesoral nr.138 din 15 august 1966, s-a deschis succesiunea după defunctul NI senior, decedat, prezumtivii succesibili fiind NV, în calitate de soţie supravieţuitoare, NI (reclamantul), NA (actual PA, pârâtă) şi NI (decedat ulterior), toţi în calitate de copii ai defunctului.

Reţine prima instanţă că în dosarul succesoral nr.138/1966 există o scrisoare de intenţie a reclamantului prin care  arată că averea rămasă în urma decesului lui NI senior să fie trecută pe numele mamei sale NV până la încetarea ei din viaţă şi să primească drepturi depline pentru a o folosi şi întreţine în condiţii normale fără a o ştirbi şi înstrăina, iar aceasta nu echivalează cu o renunţare la succesiune întrucât nu întruneşte condiţiile de formă potrivit Legii nr.36/1995.

În schimb privind cauza sub aspectul dreptului de opţiune succesorală  instanţa a apreciat că reclamantul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală şi că lăsarea în nelucrare a dosarului succesoral după acea scrisoare de intenţie îi este imputabilă şi lui pentru următoarele motive:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu-şi propune să garanteze drepturi teoretice şi iluzorii, ci drepturi concrete şi efective. În acest sens, Curtea reaminteşte (cauza Virgil Ionescu împotriva României, cauza Tejedor Garcia împotriva Spaniei, cauza Stone Court Shipping Company împotriva Spaniei) că revine în primul rând instanţelor naţionale competenţa de a interpreta legislaţia internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenţia a efectelor unei asemenea interpretări. Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalităţile şi termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiţiei şi respectul principiului securităţii juridice, cei interesaţi trebuie să se poată aştepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare.

În dreptul român art.700 alin.1 Cod civil astfel cum a fost modificat prin Decretul nr.73/1954 se prevede că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii. Pornind de la aceste reglementări, instanţa apreciază că  reclamantul nu a mai făcut nici un demers în intervalul celor 6 luni de la moartea lui NI senior.

A mai reţinut Judecătoria Topliţa, că bunurile succesiuni, respectiv casa de locuit din lemn şi teren de 800 mp împreună cu grajd se regăsesc în succesiunea defunctei NV, nu este dovedit să fi operat nici un caz de suspendare ori întrerupere a cursului prescripţiei, nu au fost preluate de stat ori C.A.P.

În consecinţă,s-a reţinut că reclamantul nu a dovedit că în tot termenul celor 6 luni de la data morţii lui NI senior ar fi făcut vreun act de acceptare a moştenirii cum ar fi mutarea definitivă în casa moştenită, demolarea unei construcţii, efectuarea de lucrări ce nu comportă urgenţă, edificarea pe terenuri şi în gospodăria defunctului a unor construcţii etc., deci nu există dovedit nici un fapt prin care reclamantul să fi demonstrat că s-a comportat ca un proprietar, instanţa considerând că nu şi-a exercitat dreptul de opţiune în termenul prevăzut de art.700 Cod civil potrivit regulilor aplicabile prescripţiei extinctive, astfel că,  în puterea legii, s-a stins şi dreptul de a accepta moştenirea şi, odată cu acest drept, s-a stins – cu efect retroactiv – şi titlul său de moştenitor, reclamantul fiind străin de moştenire. Stingerea prin prescripţie a dreptului de opţiune atrage stingerea chiar a vocaţiei succesorale.

VIII. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamantul NI, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii şi drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 şi 9 C.pr.civilă, recurentul arată că, în rejudecare, Judecătoria Topliţa, nu a respectat problema de drept dezlegată prin decizia nr.38/2008 a Tribunalului Harghita, ca instanţă de apel, care a stabilit, că reclamantul-recurent, are calitate procesual activă, fiind stabilită calitatea sa de moştenitor.

Astfel, prima instanţă a omis să precizeze că în încheierea de suspendare din 07.11.1966, notarul de stat a făcut menţiunea, că a renunţat la succesiune doar PA prin actul autentic nr.604/1966, însă inserează în mod voit, cu scopul de a facilita interesele intimaţilor, că toate bunurile au rămas în posesia moştenitorilor lui Nut. I Ioan junior.

Susţine recurentul, că în rejudecare, instanţa de fond nu a dat aprecierea cuvenită actului sub semnătură privată ca act cu valoarea unei acceptări pure şi simple voluntare, modalitate de acceptare a unei moşteniri prevăzute de art.689 C.civil, şi omite să ia în considerare înscrisul autentificat sub nr.609/1966, prin care intimata PA, a renunţat la moştenirea defunctului NI.

Recurentul, mai aduce critici hotărârii primei instanţe şi sub aspectul reţinerii cum că, lăsarea în nelucrare a dosarului succesoral nr.138/1966 al Notariatului de Stat Topliţa, i se datorează, ignorând faptul că, lăsarea în nelucrare s-a datorat intimaţilor.

IX. Intimata PA, la termenul de judecată sin 07.01.2009, a depus întâmpinare, invocând împrejurarea că, atât ea cât şi recurentul NI, au renunţat la moştenirea părinţilor lor, în favoarea fratelui mai mic, intimatul NI.

X. Nu au fost administrate probe noi în recurs.

XI. Neexistând alte motive de ordine publică, Tribunalul va analiza incidenţa motivelor de recurs invocate de recurent.

1. Sub aspectul motivului invocat de recurent, cum că, prima instanţă nu a dat aprecierea cuvenită actului sub semnătură privată, ca act cu valoarea unei acceptări pure şi simple voluntare, Tribunalul va reţine că, în dosarul succesoral nr.138 din 15.08.1966 al Notariatului de Stat al raionului Topliţa, s-a formulat cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, ca urmare a decesului numitului NI, decedat.

Dezbaterea succesiunii nu a avut ca finalitate eliberarea certificatului de moştenitor, deoarece prin încheierea din 07.11.1966 s-a dispus suspendarea, motivat de faptul că din partea succesibililor s-a observat o delăsare.

Din conţinutul dosarului succesoral, rezultă că la data de 18.09.1966, recurentul NI, a depus un înscris sub semnătură privată, prin care, în calitatea sa de moştenitor al defunctului NI, solicită ca averea rămasă de pe urma tatălui său, să fie trecute pe numele mamei sale, până la încetarea acesteia din viaţă, aceasta să primească drepturi depline pentru a o folosi şi întreţine în condiţii normale, fără a o ştirbi sau înstrăina.

Aşa cum corect s-a reţinut prin încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale, actul depus de recurent la aceea dată, nu îndeplinea condiţiile nici de fond nici de formă, ale unei renunţări la moştenire sau eventual a unei donaţii, deoarece: potrivit art.2 din Decretul nr.40/1953- în vigoare în anul 1966-  privitor la procedura succesorală notarială , renunţarea expresă la succesiune se făcea în fata notarului de stat competent, potrivit art. 1 şi se înregistra într-un registru special ţinut la biroul Notariatului de Stat, sau, putea fi făcută prin înregistrarea, potrivit alin. 1, a unei declaraţii autentice, făcută în alta parte.

De asemenea, actul nu îndeplinea nici condiţiile de validitate ale unui contract de donaţie, deoarece şi acest înscris trebuia să îmbrace forma autentică, dispoziţii cuprinse în art.813 C.civil.

Concluzionând, actul în speţă, nu are valoarea probantă a unei renunţări la succesiune şi nici a unei donaţii.

În deplin acord cu recurentul şi contrar celor reţinute de Judecătoria Topliţa, acest înscris - prin care recurentul, de fapt, a instituit unui drept de uzufruct viager în favoarea mamei sale NV - reprezintă un act cu valoare de acceptare pură şi simplă voluntară, modalitate de acceptare a succesiunii prevăzută de art.689 C.civil.

Hotărârea primei instanţe este criticabilă sub acest aspect, deoarece reţinerea cum că, recurentul nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni, nu are fundament. Faptul că, nu a folosit vreun bun al succesiunii aşa cum a reţinut Judecătoria Topliţa, nu are relevanţă. Atâta timp cât recurentul, prin actul sub semnătură privată, depus cu ocazia demarării procedurii succesorale notariale, a specificat, că în calitate de moştenitor al defunctului NI, doreşte să lase în folosinţa mamei până la moarte bunurile succesiunii, şi-a însuşit calitatea de moştenitor şi drept consecinţă a acceptat succesiunea.

2.  Tot sub acest aspect, în deplin acord cu recurentul, este criticabilă hotărârea Judecătoriei Topliţa şi pentru motivul că, în rejudecare, nu a respectat problema de drept dezlegată prin decizia nr.38/2008 a Tribunalului Harghita, ca instanţă de apel, potrivit art.315 alin.(1) C.pr.civilă, prin care s-a stabilit, că reclamantul NI, are calitate procesual activă, deoarece are calitate de moştenitor, deoarece prin acel act depus la notar, a arătat ce dorea să facă cu moştenirea pe care o primea şi anume să o lase în folosinţa mamei, până la moarte, rezultând fără echivoc că a acceptat expres moştenirea după tatăl său.

3. În ceea ce priveşte critica adusă de recurent, privind reţinerea de către prima instanţă a calităţii de moştenitor a intimatei PA, după defunctul NI, în deplin acord cu acesta, Tribunalul va constata că, potrivit declaraţiei autentificate sub nr.604 din 24.09.1966 la Notariatul de Stat al raionului Topliţa, aceasta a renunţat expres la succesiunea tatălui ei, defunctul NI, înscrisul îndeplinind condiţiile de fond şi formă ale unei renunţări la succesiune, aşa cum prevedeau dispoziţiile legale în anul 1966, respectiv art.2 din Decretul nr.40/1953 - privitor la procedura succesorală notarială.

XII. Concluzionând, Tribunalul va constata, că motivele invocate de recurent, se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 C.pr.civilă, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.(2) şi (3) C.pr.civilă, modifică în tot hotărârea primei instanţe.

Astfel, pentru considerentele expuse la subpunctele 1-3, va admite primul capăt de cerere, formulat  de reclamantul-recurent şi va constata că reclamantul NI, are calitate de moştenitor al defunctului NI, descendent gr.I cu cota de 3/8, pârâta NM deţine cota de 3/8 din succesiunea defunctului NI, în calitate de soţie supravieţuitoare a lui NI, descendent gr.I – decedat, iar pârâţii NS, NS, PM, NC şi NS - descendenţii gr.I a lui NI, au calitate de moştenitori ai defunctului NI, în calitate de descendenţi gr.II, cu cota de 1/20 parte fiecare.

De asemenea, se va constata că pârâta PA, nu are calitatea de moştenitor a defunctului NI, deoarece a renunţat la succesiune prin declaraţia autentificată sub nr.604/1966.

XIII. În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, prin care se solicită să se dispună eliberarea certificatului de calitate de moştenitor, Tribunalul îl va constata, ca neîntemeiat, deoarece prezenta hotărâre suplineşte efectele unui certificat de calitate de moştenitor, fiind un act autentic.

XIV. Tribunalul a constatat că recurentul-reclamant NI, a avansat cheltuieli cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei în sumă de 19,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi 9,65 lei, reprezentând  taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, aferente soluţionării cererii de recurs.

Fiind căzuţi în pretenţii şi văzând dispoziţiile art.274  şi art.277 C.pr.civilă, pârâţii-recurenţi vor fi obligaţi în solidar, să achite reclamantului-recurent 19,3 lei cheltuieli de judecată ocazionate cu soluţionarea cererii în fond şi 9,65 lei, cheltuieli în recurs.

Domenii speta

Spete similare