Acordare cheltuieli de judecata

Acordare cheltuieli de judecata

Dosar nr. 1173/326/2008 – decizia civilă nr. 164/R din 03.03.2009

Instanţa de recurs constată că soluţia primei instanţe este greşită în ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată, fiind dată cu încălcarea legii. Astfel, instanţa de fond în mod eronat a reţinut că, deoarece pârâta a şi-a exprimat poziţia în sensul recunoaşterii pretenţiile reclamantei la primul termen de judecată, nu se pot acorda cheltuieli de judecată.

În speţă, în baza contractului de furnizare a energiei electrice, între părţi s-au născut raporturi juridice de natură comercială, specifice contractului de prestări servicii, în accepţiunea Codului Comercial recurenta având calitatea de comerciant, fiind incident un fapt de comerţ, în sensul prevăzut de art.56 din Codul Comercial. În această situaţie,  sunt aplicabile dispoziţiile art.43 din Codul Comercial, respectiv, pârâta se afla de drept în întârziere, fără a fi necesar punerea acesteia în întârziere de plată.

Prin sentinţa civilă nr.48/21.01.2009 pronunţată de Judecătoria Topliţa, s-a admis cererea de emitere a unei somaţii de plată formulată în temeiul O.U.G. nr.119/2007 de creditoarea S.C. FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE – ELECTRICA FURNIZARE TRANSILVANIA SUD S.A., prin Agenţia de furnizare a energiei electrice Miercurea Ciuc în contradictoriu cu CNCF „CFR”S.A.-REGIONALA CĂI FERATE BRAŞOV şi, în consecinţă:

Debitoarea a fost somată la plata sumei totale de 1.908,34 lei către creditoare, reprezentând: contravaloare facturilor de energie electrică consumată şi neachitată în cuantum de 1182,25 lei şi penalizări de întârziere în cuantum de 726,09 lei, în termen de 30 zile de la comunicarea ordonanţei de plată.

În temeiul art. 275 Cod procedură civilă, s-a respins cererea privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, procedura somaţiei de plată este o procedură specială, deci derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiţii.

Prin cererea de faţă, creditoarea a solicitat instanţei emiterea unei ordonanţe pentru somarea debitoarei în vederea achitării sumei totale de 1.908,34 lei către creditoare, din care 1182,25 lei contravaloarea facturilor de energie electrică consumată şi neachitată în şi 726,09 lei penalizări de întârziere, conform contractului încheiat între părţi şi a mărturisirii extrajudiciare a debitoarei prin care recunoaşte datoria.

Conform art. 969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Potrivit art. 2 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile privind combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în sensul că, această ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. În lumina acestor dispoziţii legale, procedura somaţiei de plată presupune, pe lângă condiţiile generale pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie, îndeplinirea anumitor cerinţe speciale. Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, creanţă care trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, iar dovada ei se poate face numai cu înscrisuri.

Creanţa este certă atunci când existenţa ei rezultă din chiar înscrisul constatator al creanţei, conform art. 379 alin.3 Cod procedură civilă, deci când existenţa creanţei este neîndoielnică.

Creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul ce o constată sau, cel puţin, este determinabilă prin înscrisul respectiv ori prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului (art. 379 alin.4 Cod procedură civilă).

Creanţa este exigibilă (scadentă) dacă termenul prevăzut în favoarea ori şi în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în condiţiile legii (art. 263 şi art. 382 Cod procedură civilă), debitorul este decăzut din beneficiul termenului.

Instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele generale şi speciale prevăzute de lege creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, fiind recunoscută ca atare de către debitoare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 10 alin. 1 din OUG 119/2007, instanţa de fond a admis cererea creditoarei şi a somat pe debitoare să achite suma totală de 1.908,34 lei către creditoare, reprezentând: contravaloare facturilor de energie electrică consumată şi neachitată în cuantum de 1182,25 lei şi penalizări de întârziere în cuantum de 726,09 lei în termen de 30 zile de la comunicarea ordonanţei de plată.

Faţă de poziţia exprimată de debitoare prin întâmpinare, în temeiul  art. 275 Cod procedură civilă, instanţa a respins cererea privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea S.C. FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE – ELECTRICA FURNIZARE TRANSILVANIA SUD S.A., prin Agenţia de furnizare a energiei electrice Miercurea Ciuc. Recurenta solicită admiterea recursului declarat, modificarea sentinţei atacate, în baza art.304 pct.9. Cod pr.civ., iar în urma modificării, solicită să se dispună acordarea sumei de 39,30 lei cu titlu de contravaloare cheltuieli de judecată, precum şi menţinerea celorlalte dispoziţii prevăzute în hotărârea instanţei de fond.

În fapt prin sentinţa civilă nr.48/21.01.2009 pronunţată de Judecătoria Topliţa, instanţa de judecată a dispus admiterea acţiunii,însă fără a se acorda cheltuielile de judecată în baza considerentului că pârâta a recunoscut prin întâmpinare pretenţiile lor.

Consideră că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea legii, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că, deoarece pârâta a recunoscut pretenţiile lor la primul termen de judecată, nu se pot acorda cheltuieli de judecată, fără a motiva, în concret, hotărârea luată de a respinge acordarea cheltuielilor de judecată.

În opinia recurentei, acest lucru este valabil numai în prezenţa unor raporturi juridice civile şi numai când pârâta nu a fost pusă în întârziere.

Arată că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice, s-au născut raporturi juridice de natură comercială, specifice contractului de prestări servicii, în accepţiunea Codului Comercial recurenta având calitatea de comerciant (vânzător de energie electrică, ca act obişnuit de comerţ, acesta fiind unul dintre obiectele lor de activitate), astfel încât prevederile comerciale sunt aplicabile cu întâietate în această speţă.

Ca şi consecinţă, este vorba de un fapt de comerţ, conform art.56 din Codul Comercial, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art.43 din Codul Comercial, respectiv pârâta se afla de drept în întârziere, fără a fi necesar punerea acesteia în întârziere de plată.

Recurenta arată că, dovada deplină că au făcut aceste cheltuieli, în interesul recuperării debitului datorat, se regăseşte la dosarul instanţei de fond, astfel încât solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în baza art.304 pct.9, Cod pr.civ., iar în urma modificării să se dispună acordarea sumei de 39,30 lei cu titlu de contravaloare cheltuieli de judecată, în vederea repunerii situaţiei anterioare şi a recuperării cheltuielilor de la cel căzut în pretenţii.

În drept, de invocă prevederile Codului Comercial, Codul civil, Codul de procedură civilă, Legea nr.188/2000.

Intimata a înaintat întâmpinare în cauză, prin care solicită respingerea recursului formulat de către recurenta Electrica M-Ciuc, în ce priveşte cheltuielile de judecată. Apreciază că, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, în temeiul art.275 C.pr.civ. cheltuielile de judecată nu au fost acordate. Faţă de cele arătate, solicită instanţei de judecată să dispună respingerea cererii de recurs în sensul acordării cheltuielilor de judecată, şi menţinerea celorlalte dispoziţii din sentinţa atacată.

Din analiza cererii de recurs, rezultă că, motivul expus de recurentă în cererea sa, este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat.

Instanţa de fond a admis în baza art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr.119/2007, cererea creditoarei şi a somat pe debitoare să achite suma totală de 1.908,34 lei către creditoare, reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică consumată şi neachitată în cuantum de 1182,25 lei şi penalizări de întârziere în cuantum de 726,09 lei. Faţă de poziţia exprimată de debitoare prin întâmpinare, în temeiul  art. 275 Cod procedură civilă, instanţa a respins cererea privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de recurs constată că soluţia primei instanţe este greşită în ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată, fiind dată cu încălcarea legii. Astfel, instanţa de fond în mod eronat a reţinut că, deoarece pârâta a şi-a exprimat poziţia în sensul recunoaşterii pretenţiile reclamantei la primul termen de judecată, nu se pot acorda cheltuieli de judecată.

În speţă, în baza contractului de furnizare a energiei electrice, între părţi s-au născut raporturi juridice de natură comercială, specifice contractului de prestări servicii, în accepţiunea Codului Comercial recurenta având calitatea de comerciant, fiind incident un fapt de comerţ, în sensul prevăzut de art.56 din Codul Comercial. În această situaţie,  sunt aplicabile dispoziţiile art.43 din Codul Comercial, respectiv, pârâta se afla de drept în întârziere, fără a fi necesar punerea acesteia în întârziere de plată.

În aceste condiţii, în baza art. 312 alin.1 şi 2 C.pr.civ., Tribunalul va admite recursul declarat de recurenta S.C. FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE” ELECTRICA FURNIZARE TRANSILVANIA SUD” S.A. - AGENŢIA DE FURNIZARE A ENERIGIEI ELECTRICE MIERCUREA CIUC, împotriva sentinţei civile nr.48 din 21.01.2009, pronunţată de Judecătoria Topliţa, pe care în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă o va modifica în parte în sensul că, va obliga pârâta CNFCF „CFR” S.A. Regionala Căi Ferate Braşov, la plata cheltuielilor de judecată pe seama reclamantei, în sumă de 39,30 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, suportate de către reclamantă în fond.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, ca fiind legale şi temeinice.

Domenii speta

Spete similare