Pretentii

Nr. Operator: 2443

ROMÂNIA

Dosar nr. 1860/95/2009

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 42

Şedinţa publică de la 06 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE Gheorghiţa Eftenoiu

Judecător Elena Pănoiu

Judecător Elena Popescu

Grefier Luminiţa Butiuc

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul pârât D.I. împotriva sentinţei civile nr.7688 din 16.10.2008 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.6766/318/2008 în contradictoriu cu intimata reclamantă societate comercială X.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat pentru recurent, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care nemaifiind cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată şi s-a acordat cuvântul:

Avocatul recurentului a invocat că s-a împlinit termenul de 2 ani prev. de art.3 alin.2 din Dec nr.167/1958 şi pe fond solicită casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare motivat de faptul că s-a încălcat  principiul aflării adevărului, obiecţiunile la raportul de expertiză au fost respinse fără motivare, instanţa nu a manifestat rol activ.

TRIBUNALUL

Prin sentinţa nr. 7688 din 16.10.2008 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.6766/318/2008 s-a dispus admiterea acţiunii civile formulată de reclamanta societate comercială X împotriva pârâtului D.I.,  a fost obligat pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 5400 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi dobânda legală începând cu data de 18.07.2005 şi până la momentul plăţii. Şi la suma de 908 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 16.06.2005 a avut loc un accident auto pe raza localităţi Bengeşti–Ciocadia, implicaţi în coliziune fiind pârâtul care conducea tractorul cu numărul de înmatriculare GJ.03.SRT ce tracta remorca auto cu numărul de înmatriculare GJ.80.BEZ, deplasându-se din direcţia Novaci–Bengeşti şi N.C., care conducea autoturismul marca Cielo având numărul de înmatriculare GJ.03.YTJ. Impactul s-a produs în momentul în care pârâtul a schimbat direcţia de mers spre stânga pentru a intra pe un drum lateral şi a fost lovit în partea dreaptă de autoturismul condus de  N.C. la acest din urmă vehicul înregistrându-se o serie de avarii constatate atât în cuprinsul procesului–verbal de constatare a contravenţiei seria M nr.180623 încheiat cu aceeaşi ocazie de organele de poliţie sosite la faţa locului, cât şi în declaraţiile de accident şi în procesul verbal de constatare a pagubelor încheiat la data de 17.06.2005 de societatea reclamantă.

S-a reţinut că pârâtul împotriva procesului–verbal de contravenţie, iar prin sentinţa civilă nr.1582/30.10.2006 pronunţată în dosarul nr. 1948/267/2005 al Judecătoriei Novaci s-a admis în parte plângerea, constatându-se culpa comună a ambilor conducători auto implicaţi în coliziune, D.I. şi N. C, însă prin decizia nr.625/30.04.2007 pronunţată de Tribunalul Gorj a fost modificată  hotărârea instanţei de fond şi, admiţându-se recursul promovat de IPJ Gorj, a fost respinsă plângerea, stabilindu-se în mod irevocabil culpa exclusivă a pârâtului D.I. în producerea accidentului şi implicit a avariilor constatate în procesul verbal din data de 17.06.2005.

 Raportul de expertiză întocmit în cauza de faţă de  expert a reţinut că avariile constatate de inspectorii de daune ai societăţii reclamante şi identificate în procesul verbal din 17.056.2005 şi 21.06.2005 întocmite de societatea reclamantă sunt conforme cu devizul de decont lucrări prezentat de societatea comercială Y care a realizat lucrările de reparaţie la autoturismul avariat marca Cielo şi având numărul de înmatriculare Gj.03.YTJ, iar acest deviz de reparaţii reflectă remedierea tuturor avariilor produse autovehiculului.  S-a stabilit, de asemenea, că valoarea de 5400 lei solicitată de către reclamantă şi justificată prin devizul de lucrări, factura fiscală numărul 9899682/30.06.2005 şi chitanţa din 30.06.2005 (depuse în copie la filele 25 şi 21 din dosar) reprezintă cuantumul reparaţiilor achitate de către asigurător persoanei asigurate, proprietară a autoturismului cu numărul de înmatriculare GJ.03.YTJ.

Instanţa de fond a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art.22 din Legea 136/1995 care permit societăţii de asigurare să se subroge în drepturile asigurătorului său în vederea recuperării sumelor de bani achitate cu titlu de despăgubire în eventualitatea producerii unui eveniment rutier şi cum reclamanta a probat atât culpa pârâtului D.I. în producerea accidentului (decizia nr. 625/30.04.2007 pronunţată de Tribunalul Gorj), legătura de cauzalitate între producerea evenimentului rutier şi nerespectarea normelor în materia circulaţiei de către pârâtul D.I., acesta din urmă datorează în baza art.999 C.civ. (care instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie) despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.

În baza art.274 C.pr.civ. instanţa de fond a obligat pârâtul D.I. la plata cheltuielilor de  judecată ocazionate reclamantei, în cuantum de 908 lei, reprezentând onorariu expert (suma de 500 lei) achitat cu chitanţa de la fila 44 din dosar şi taxă judiciară de timbru şi timbru fiscal corespunzătoare sumei de 5400 lei, achitată cu chitanţa de la fila 53 din dosar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul pârât D.I. considerând-o netemeinică, cu motivarea că deşi în raportul de expertiză se concluzionează culpa comună  în sensul că a semnalizat intenţia de schimbării de mers şi că reclamantul conducător al autoturismului putea să evite această coleziune, dar nu a adaptat  viteza la condiţiile de trafic ,s-a reţinut o culpă în sarcina sa, motiv pentru care a fost obligat în mod nelegal, la suma de 5 400 lei cu titlu de despăgubiri şi la 908 cheltuieli de judecată.

S-a  susţinut că este neînţeles că în dinamica producerii accidentului să coexiste doi factori, respectiv un vector de deplasare, un impact obligatoriu în partea stângă a tractorului şi remorcii şi un alt vector care să fi materializat impactul în partea dreaptă,  a remorcii, astfel instanţa de fond se află într-o mare eroare.

Tribunalul, analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale în materie, constată şi reţine că este nefondat:

Prescripţia extinctivă prevăzută de dispoziţiile art.3 alin.2 din Dec nr.167/1958 în sensul că prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, (referindu-se la termenul genearel de 3 ani) în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, nu este aplicabil în prezenta acţiune în regres, care este o acţiunea de drept comun, fiindu-i aplibabil termenul general de prescripţie de 3 ani.

Termenul special de prescripţie de 2 ani prevăzut de textul legal menţionat anterior se aplică acţiunilor care izvorăsc, astfel cum prevede dispoziţia legală,  exclusiv din contractul de asigurare, acţiuni ce se desfăşoară numai între părţile contractante.

Prezenta acţiune în regres îşi are temeiul juridic în dispoziţiile art.22 din Legea nr.136/1995 nu în contractul de asigurare CASCO încheiat de reclamantă cu conducătorul auto implicat în accident N. C, deci are un izvor legal şi nu contractual, izvorât din contract de asigurare.

Prin cererea de recurs se critică starea de fapt reţinută de către instanţade fond, fără a se face referire la aplicabilitatea dispoziţiilor legale în materia acţiunii în regres deduse judecăţii, a cuantumului despăgubirilor acordate.

Este de precizat că starea de fapt, inclusiv persoanele în culpă de producerea accidentului a fost stabilită irevocabil prin decizia nr.625/30.04.2007 pronunţată de Tribunalul Gorj, obligatorie chiar şi pentru instanţa, care nu mai poate reanaliza gradul de culpă a recurentului pârât în producerea accidentului sau împrejurările în care s-a produs accidentul.

Cât priveşte susţinerile reprezentantului recurentului pârât la cuvântul pe fond, în criticarea sentinţei recurate, respectiv că s-a încălcat  principiul aflării adevărului, obiecţiunile la raportul de expertiză au fost respinse fără motivare, instanţa nu a manifestat rol activ, nu pot fi analizate de instanţa de recurs întrucât în temeiul art.129 alin 6 c.pro.cicv. trebuie a se limita la motivele de recurs depuse în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen prevăzut de art.301 c.porc.civ.. Art 303 c.proc.civ  prevede că recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.

Motivele prezentate la cuvântul pe fond nu sunt motive de ordine publică pentru a putea fi puse în discuţie din oficiu de către instanţa de recurs ,conform art.306 c.proc.civ.

Pentru motivele prezentate, în temeiula rt.312 c.porc.civ. va fi respins recursul ca nefondat. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELELEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât D.I. împotriva sentinţei civile nr.7688 din 16.10.2008 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.6766/318/2008 în contradictoriu cu intimata reclamantă societate comercială X

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Aprilie 2009 la Tribunalul Gorj

Preşedinte,

Gheorghiţa EftenoiuJudecător,

Elena PănoiuJudecător,

Elena Popescu

Grefier,

Luminiţa Butiuc

Red Gh.E.

j.f N Bădiţa

2 ex/10 Aprilie 2009

Domenii speta

Spete similare