Nr. Operator: 2443
pretenţii
ROMÂNIA
Dosar nr. 6962/95/2008
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA-COMERCIALĂ
SENTINŢA Nr. 16
Şedinţa din Camera de Consiliu din 03.02.2009
Completul compus din:
PRESEDINTE - Elena Pănoiu-judecător
Grefier- Luminiţa Butiuc
Pe rol fiind pronunţarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc in şedinţa publică din data de 20.01.2009 privind judecarea acţiunii comerciale în pretenţii formulată de reclamanta SC C. E. T. SA, împotriva pârâtei S C P.E.E. T. T. SA.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părţile .
Procedura completă din ziua dezbaterilor, susţinerile părţilor şi mersul dezbaterilor fiind consemnate in încheierea de şedinţă din 20.01.2009 ce face parte integrantă din prezenta sentinţă
Deliberând , tribunalul pronunţă următoarea sentinţă ,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 5 mai 2008, reclamanta SC C. E. SA, a chemat in judecată pe pârâta S C P.E. E. T. T. SA , solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 80.074.834,33 lei cu titlu de debit provenit din contul de decontare in calitate de sucursală a S.C.T până la încheierea protocolului conform H.G. nr. 1524/2002 si din operaţiunile derulate prin S.C.T. până la înregistrarea filialei T. la autorităţile competente, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii s-a arătat că, in baza HG 1524/2002 (Anexa nr.1) s-a înfiinţat SC E. T. SA, denumită in continuare E. T. , ca filială a S.C.T, prin reorganizarea acestei societăţi, iar in baza H.G. nr. 103/2004(Anexa nr.2),s-a prevăzut înfiinţarea SC C. E. T. SA , prin fuziunea SC E. T. , filială a T. care s-a desfiinţat, cu o parte din patrimoniul C.N. L. O. SA, care s-a divizat, aferent E. M. J. şi M. D.
Că, anterior reorganizării S.C.T. prin H.G. 1524/2002, E. T. era sucursala acestei societăţi
Conform art. 3 din H.G. nr. 1524/2002 , capitalul social iniţial al E. T. s-a constituit prin preluarea unei părţi din patrimoniul S.C.T.conform proceselor verbale de predare - primire , iar in baza art. 4 al.2 , preluarea - predarea activului şi pasivului aferente capitalului social vărsat s-a făcut pe bază de protocol de predare - preluare .
Potrivit art. 4 şi 5 din HG 1524/2002,S.C. T urma să continue derularea creditelor si contractelor angajate sau in curs de perfectare privind aprovizionarea cu combustibil din import , precum si a celor angajate sau în curs de angajare pentru investiţii şi reabilitări la sucursalele şi filialele sale. Serviciul datoriei rezultat din împrumuturi pentru care S.C.T este beneficiar , pentru finanţarea achiziţionării de combustibil tehnologic , precum şi pentru investiţii şi reabilitări se prelua de către filialele înfiinţate prin HG 1524/2002 printre care şi E. T , proporţional cu valoarea utilizată , pe bază de protocol aprobat de MFP. Plata serviciului datoriei urma să se efectueze de către S.C.T in calitate de parte contractantă , iar filialele T ,printre care si E T , urmau să transmită sumele necesare acoperirii plăţilor efectuate de T pe bază de contracte şi grafice de plată stabilite cu T .
In urma încheierii in baza HG 1524/2002 a Protocolului de predare - primire a activului şi pasivului sucursalei E. T. din patrimoniul T in patrimoniul filialei E.T din data de 11 martie 2003, denumit in continuare Protocolul de predare- primire din 11 martie 2003 ( anexa nr.3) , au rezultat obligaţii reciproce între E. T şi T astfel :- un sold creditor al SC T SA faţă de SC E. T. SA provenind din rate de capital la creditele contractate de T şi utilizate pentru fosta sucursală E. T;
- un sold debitor al T faţă de SC E.T SA provenind din sume de încasat din energie electrică şi altele .
S-a precizat, că soldul debitor al T faţă de E. T s-a diminuat în momentul predării – primirii cu suma decontărilor efectuate de T pentru E. T in perioada 01.ian. 2003 - 28 febr. 2003 , rezultând un sold debitor al T faţă de E.T in sumă de 1.386.345.024.729,63 lei vechi.
S-a susţinut că in Protocolul de predare – primire din 11 martie 2003 , nu se precizează data până la care s e obliga să achite suma datorată către E. T.
In momentul încheierii protocolului de predare – primire , intre părţi au intervenit o serie de convenţii de plată a sumelor datorate de SC E.T SA faţă de T , respectiv contract de plată către SC E.T SA a sumelor necesare pentru rambursarea ratelor scadente , dobânzilor , comisioanelor, spezelor bancare şi comisioanelor de risc de către T aferente creditelor contractate de aceasta pentru finanţarea achiziţiilor derulate până la data de 31 dec. 2002 si a celor angajate până la acea dată si rămase in derulare ulterior , proporţional cu valoarea utilizată .
Că, potrivit acestui contract , între părţi trebuiau încheiate grafice de eşalonare a plăţilor care nu au fost întocmite niciodată.
A susţinut reclamanta că ,T s-a angajat să efectueze in baza unei convenţii , importul de valve pentru fosta sucursala E. T, ce fusese prevăzut in contractul de furnitură nr. 38/49/31iulie 2001, iar SC E.T SA s-a angajat să achite către T sumele necesare , la datele menţionate in cererile de plată ale acesteia din urmă .
S-a susţinut că referitor la plata sumelor datorate de T către E. T părţile nu au încheiat nici un fel de convenţie .
A arătat reclamanta că odată cu înfiinţarea CE. T prin HG 103 /2004, acesta a preluat toate drepturile si obligaţiile aferente filiale E.T a T, subrogându-se in drepturile si obligaţiile ce decurgeau din raporturile juridice ale acesteia cu terţi , inclusiv in litigiile in curs .
Că in felul acesta C.E.T a devenit titulara dreptului de creanţă împotriva T , ca efect al subrogării in drepturile E.T, având ca obiect soldul debitor al T in sumă de 1.386.345-024.729,63 lei vechi .
La data d e 6 august 2007 , intre părţi s-a încheiat nota de punctaj nr. 23062 prin care s-a procedat la verificarea soldurilor reciproce la data de 1 iulie 2007 . Potrivit acestei note de punctaj în înregistrările contabile ale C.E.T ,soldul datoriei pârâtei faţă de reclamantă provenind din contul de decontare in calitate de sucursală a T până la încheierea protocolului conform HG 1524/2002 si din operaţiunile derulate prin T până la înregistrarea filialei T la autorităţile competente se ridica la suma de 80.074.834,33 lei .
S-a susţinut astfel , că in baza notei de punctaj încheiată la 6 august 2007 , pârâta a recunoscut suma de 54.560.731,41 lei ca fiind datorată şi plătibilă către reclamantă .
Cât priveşte restul de 25.514.102,92 lei s-a arătat că aceasta a fost recunoscută implicit de pârâtă ca fiind datorată către reclamantă, dar nu şi plătibilă cu argumentul că au intervenit compensări cu propriile creanţe faţă de reclamantă.
Au fost detaliate sumele cu privire la care se susţine că au fost recunoscute de pârâtă , precum si argumentele pentru care reclamanta apreciază că nu au putut face obiectul compensării in raport de anexa nr. 2.1 la Regulamentul de compensare a datoriilor nerambursabile la scadenţă ale contribuabililor, persoane juridice , aprobat prin HG 685/1999, care prevede modelul formularului - Ordin de compensare - formular ce trebuie semnat de ambele părţi participante la compensare, respectiv atât de agentul economic iniţiator , cât şi de către agentul economic destinatar .
De asemenea, reclamanta a detaliat punctul său de vedere cu privire la majorările de întârziere aferente datoriilor înregistrate la fondul de risc al MFP , datorii provenind din rate de capital la creditele contractate de T si utilizate pentru fosta sucursala E. T .
Cererea de chemare in judecată a fost legal timbrată , iar in dovedirea acesteia s-a depus la dosar invitaţia la conciliere directă, o copie a H.G. nr. 1524/18 dec . 2002 , privind reorganizarea societăţii comerciale de producere a energiei electrice si termice T, si anexele la această hotărâre, HG 103/2004, privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice si termice pe bază de lignit, precum si anexele acesteia, xerocopia Protocolului de predare - primire a activului si pasivului sucursalei E.T din patrimoniul T SA, în patrimoniul filialei SC E. T. SA încheiat la 11 martie 2003, situaţia creditelor contractate si utilizate de către SC T SA ,xerocopia notei de punctaj încheiată la 6 aug. 2007 între cele două părţi, HG 685/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadenţă ale contribuabililor persoane juridice , si adresa reclamantei către AVAS Bucureşti al cărei nr. de înregistrare este ilizibil .
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Gorj , precum si excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru debitele din perioada 2002 – 2003 .
Cu privire la fondul cauzei , aceasta a susţinut în esenţă, existenţa relaţiilor comerciale derulate între părţi in valoare totală de 54.560.731,41 RON si nu de 80.074.834,33 RON ,sumă care provine din contul de decontare in calitate de sucursală a SC T SA până la încheierea protocolului conform HG 1524/2002 si din operaţiunile derulate prin SC T.SA până la înregistrarea filialei T la autorităţile competente .
Au fost detaliate punctual sumele ce compun creanţa solicitată de reclamantă in funcţie de evidenţa contabilă a pârâtei .
In concluzie ,s-a susţinut că debitul solicitat nu este real şi exigibil ,solicitându-se respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială, Tribunalul Gorj s-a pronunţat prin încheierea din 8 iulie 2008 , aceasta fiind respinsă in temeiul art.137 al.1 C. pr. civilă, iar excepţia privind prescripţia dreptului material la acţiune pentru debitele ce provin din perioada 2002 - 2003 a fost unită cu fondul cauzei în temeiul art. 137 al.2 C. pr. civilă .
In şedinţa publică din 30 sept. 2008 reclamanta a solicitat in temeiul art. 270 C. pr. civlă , pronunţarea unei hotărâri parţiale de obligare a pârâtei la plata sumei de 54.560.731,41 RON cu motivarea că această sumă a fost recunoscută de pârâtă atât prin întâmpinare , cât si prin nota de punctaj încheiată la 6 aug. 2007 .
La aceeaşi dată au fost depuse de către reclamantă note scrise cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă ,iar de către pârâtă o cerere de probatorii prin care s-a solicita încuviinţarea probei cu înscrisuri , interogatoriul reclamantei si proba cu expertiza contabilă, având ca obiectiv principal determinarea valorii concrete a debitului existent între părţi, data la care acest debit trebuia achitat si dacă a fost s au nu compensat .
Acelaşi probatoriu , mai puţin expertiza contabilă, a fost solicitat şi de către reclamantă .
Prin sentinţa nr.809/07.10.2008 a fost respinsă ca prematur formulată cererea de pronunţare a unei hotărâri parţiale reţinându-se că suma ce constituie din punctul de vedere al reclamantei creanţă certă,lichidă şi exigibilă ,necontestată de pârâtă , are in componenţa sa , sume ce provin din perioada 2002-2003şi în legătură cu care s-a invocat prescripţia dreptului material la acţiune, prescripţie ce a fost unită cu fondul cauzei si cu privire la care instanţa urma să se pronunţe odată cu judecarea fondului cauzei ,după administrarea probatoriului ce rezultă din mersul dezbaterilor .
La cererea pârâtei instanţa a încuviinţat efectuarea în cauză a unei expertize contabile, ce a fost întocmită de către expertul Caragea Vasile asistat de expertul solicitat de către reclamantă Tudosie Maria.
Cu privire la această expertiză niciuna dintre părţile din proces nu au formulat obiecţiuni.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma susţinerilor părţilor şi a probelor administrate în cauză constată următoarele :
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă şi examinată în raport de disp. art. 137 C. pr. Civilă se constată că aceasta este neîntemeiată cu următoarea motivare:
Instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în care aceasta operează, prezintă numeroase justificări inclusiv din punctul de vedere al accesului liber la justiţiei şi al dreptului la apărare, asigurând stabilirea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, dar şi mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai buni administrări a justiţiei.
În speţa dedusă judecăţii suma de 80.074.834,33 lei solicitată de reclamantă cu titlu de debit provine din contul de decontare în calitate de sucursală a T, până la încheierea protocolului din 11.03.2003.
Este adevărat că prin acest protocol nu s-a stabilit data până la care trebuia făcută plata de către părţi.
În aceste împrejurări, potrivit art. 7 alin 2 din decretul 167/1958 în obligaţiile al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept.
Cum, din conţinutul raportului de expertiză, rezultă că de la data încheierii protocolului – 11.03.2003 şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată pârâta a efectuat plăţi directe în sumă de 58.559.668,14 lei, rezultă că în cauză a operat o întrerupere a cursului prescripţiei în sensul art. 16 alin 1 lit c din decretul 167/1958, prin acte începătoare de executare.
Potrivit art. 17 din decretul 167/1958, întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt - o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.
Potrivit susţinerile pârâtei, prin adresa nr. 7412 din 9.07.2007, aceasta a comunicat reclamantei regularizările ce trebuiau efectuate, iar la punctul 3 din această adresă a precizat că suma de 25.514.102,91 lei reprezentând datoria C. E. T. către aceasta, va diminua datoria T către C. E. T., făcând practic un nou act de executare prin compensare.
Din această perspectivă prescripţia dreptului material la acţiune invocată de pârâtă apare ca nefondată motiv pentru care va fi respinsă.
Asupra fondului cauzei, tribunalul reţine că acţiunea de faţă este întemeiată în parte, în sensul celor ce urmează :
Din analiza Protocolului de predare – primire din 11.03.2003, anexa 11 – contul 481,ca şi din conţinutul raportului de expertiză, rezultă că, potrivit balanţei la 31.12.2002, suma pe care reclamanta trebuia să o încaseze de la pârâtă din vânzarea energiei electrice era de 2.269.575.994.712,63 lei ROL.
La rândul său reclamanta, trebuia să achite pârâtei conform anexelor la Protocol 10.1,10.3 şi 10.4 suma de 949.165.976.256,57 lei ROL.
În perioada 1.01.2003- 28.02.2003, pârâta a achitat prin virament şi ordine de compensare din energia electrică încasată, suma de 883.230.970.083 lei ROL rezultând o diferenţă de plată în sumă de 1.386.345.024.729,63lei ROL pentru energie electrică.
După data încheierii Protocolului, între părţi au continuat să se efectueze plăţi şi încasări ceea ce a condus la diminuarea sumelor menţionate în contul de decontare anexat la Protocol.
Diferendul dintre părţi a pornit de la debitul pe care pârâta îl avea de achitat către reclamantă, în sensul că în timp ce reclamanta pretinde că debitul de achitat este de 80.074.834,33 lei RON, pârâta susţine că datorează doar 54.560.731,91RON, adică mai puţin cu 25.514.102,92leiRON.
Această diminuare este justificată în raport de faptul că suma menţionată mai sus a fost plătită de către pârâtă cu titlul de rate de capital, dobânzi şi comisioane pentru creditele contractate aferente C.E. T.
Potrivit expertizei contabile, în contabilitatea pârâtei această sumă s-a înregistrat pe seama obligaţiei de plată pentru energia electrică, însă în contabilitatea reclamantei a rămas în contul „ creditori”- analitic Termoelectrica, fără însă ca această sumă să fie virată pârâtei.
Susţinerile reclamantei potrivit cărora, în conformitate cu Protocolul de predare – primire încheiat în temeiul HG 1524/2002, exista posibilitatea ca E. T. să transmită sumele necesare acoperirii plăţilor efectuate de T pentru ratele de capital şi costurile aferente creditelor angajate şi contractate, pe bază de contracte şi grafice de plată cu pârâta, însă, neîncheierea acestor contracte şi grafice de plată, a făcut imposibilă asigurarea sumelor necesare la scadenţă, urmează a fi înlăturate cu următorul argument:
Din lecturarea anexei nr. 10.1 la Protocol rezultă că în conţinutul acesteia au fost înscrise sumele şi datele când trebuiau plătite ratele de capital, dobânzile şi comisioanele, ratele de rambursare întinzându-se pe perioada 2003,2004, 2005 şi 2006, mai exact până la 15.08.2006, această anexă fiind semnată de pârâtă şi SC F. E. T.
Drept urmare, reclamanta nu poate pretinde că nu a avut cunoştinţă de termenele la care aceste rate trebuiau achitate şi din acest considerent a fost în imposibilitatea asigurării sumelor necesare la scadenţă.
Mai mult chiar, prin adresele 8447 din 24.07.2006, 11753 din 20.10.2006, 2001 din 16.02.2007 şi 6742 din 22.06.2007, pârâta a transmis reclamantei sumele ce reprezentau cota parte de majorări de întârziere aferente datoriilor înregistrate la fondul de risc la MFP( rate de capital , dobânzi şi comisioane de risc pentru credite garantate de stat),aceasta din urmă acceptând comunicările transmise fără obiecţiuni.
Apărarea reclamantei cu privire la imposibilitatea efectuării compensării datoriilor reciproce, ca urmare a faptului că prin disp. art.3 din HG 685/1999 s-a interzis utilizarea altor documente de compensare, în afara celor prevăzute în Regulamentul de compensare aprobat prin această hotărâre, este neîntemeiată.
Astfel, scopul acestei hotărâri de guvern este acela de a monitoriza datoriile nerambursate la scadenţă ale contribuabililor, persoane juridice în vederea diminuării blocajului financiar şi a pierderilor din economie.
La baza operaţiunii de compensare, în concret a ordinului de compensare, trebuie să stea o factură emisă de un agent economic, care să conţină data emiterii acesteia, valoarea facturii şi valoarea compensată.
Ori, pe de o parte, HG.685/1999, se referă potrivit art. 2 alin 1 din Anexa 1, la creanţe pe bază de facturi de peste 100 milioane lei, iar pe de altă parte, sumele reprezentând rate de capital, dobânzi şi comisioane plătite de T SA în contul obligaţiilor SC C. E. T. SA, nu pot fi facturate, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile acestui act normativ.
Prin urmare, în cauză îşi găsesc aplicabilitatea disp. art. 1143 – 1144 Cod Civil, aşa încât se constată că în mod corect pârâta a procedat la compensarea sumei de 25.514.102,92lei RON.
Din această perspectivă, opinia separată a expertului asistent în sensul că cele două părţi nu au iniţiat nici un fel de tranzacţie în vederea compensării, motiv pentru care această compensare nu poate opera de la sine, este nejustificată, în raport de textele de lege anterior menţionate.
Cu privire la capătul de cerere vizând plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, urmează ca şi acesta să fie admis în parte , în limita sumei pentru care a fost admisă acţiunea , constatându-se că la dosar nu a fost depusă chitanţa cu onorariul încasat de către apărătorii reclamantei.
Aşa fiind , cu motivarea deja expusă, în raport de disp. art. 969 Cod Civil şi 274 CPC;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂTĂŞTE :
Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta SC T SA în contradictoriu cu reclamanta SC C. E. T. SA .
Admite în parte acţiunea comercială în pretenţii formulată de reclamanta SC C.E.T. SA , în contradictoriu cu pârâta SC T. SA .
Obligă pârâta SC T. SA . la plata sumei de 54.560.731,41 lei RON către reclamanta SC C. E.T.SA şi la 548.793,83 lei taxă de timbru şi 5 lei timbru judiciar.
Cu apel.
Pronunţată în şedinţa publică din 03.02.2009 la Tribunalul Gorj.
Preşedinte Grefier
E.Pănoiu L. Butiuc
Red:E.P/Tehn.L.B
Ex.4/03.02.2009
Judecătoria Râmnicu Sărat
CIVIL.Actiune in pretentii
Tribunalul Gorj
Completare/lămurire dispozitiv
Judecătoria Ploiești
Cheltuieli de judecată pe cale separată
Judecătoria Dorohoi
Art. 337 Cod Penal
Judecătoria Băilești
Acţiune în pretenţii-- Declară nulă cererea de chemare în judecată