Admiterea plingerii şi trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei soluţii faţă de dispoziţiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p.

Prin sentinta penala nr.540/2008 Judecatoria Sibiu a admis plângerea formulata de petenta S.C. „T SCM” în contradictoriu cu intimatele M M si P M desfiintând rezolutia prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu din 26.06.2008, emisa în dosarul nr.569/II/2/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu cu consecinta trimiterii plângerii prim-procurorului în vederea solutionarii ei.

În esenta solutia judecatorului a fost întemeiata pe urmatoarele argumente.

1.Procedura  speciala instituita de legiuitor sub denumirea de „plângere împotriva masurilor  si actelor de urmarire penala”  art.275-2781 C.p.p presupune mai multe etape : existenta unei rezolutii sau ordonante a procurorului investit cu solutionarea unei plângeri, atacarea apoi a acelei solutii, si în final darea de catre prim-procuror a unei rezolutii de respingere a plângerii persoanei nemultumite de solutia procurorului. Abia în final dupa parcurgerea acestei proceduri persoana vatamata se poate adresa instantei de judecata).

În cauza rezolutia prim procurorului lipseste, nu pentru ca nu ar fi fost data ci pentru ca este nemotivata, motivarea ei fiind impusa de dispozitiile art.203 al.1 C.p.

Simpla afirmatie a prim-procurorului adjunct delegat cum ca” plângerea este neîntemeiata, solutia procurorului vizând toate aspectele rezultate din cercetari” nu poate respecta exigentele unei motivari a solutiei în conditiile în care petenta criticase solutia procurorului pe o pagina în patru puncte.

2.Obligativitatea motivarii rezolutiei prim-procurorului rezulta din decizia de speta a Înaltei Curti de Casatie si Justitie 1270/2006, ce prevede ca plângerea adresata instantei având natura juridica a unei cai de atac nu poate fi analizata pe fond decât „dupa ce s-a efectuat un prim control al rezolutiei procurorului de catre procurorul sef al parchetului din care face parte procurorul ce a dat solutia”. Or, acest control de care vorbeste instanta suprema nu poate fi unul formal ci unul care sa se aplece  asupra argumentelor aduse de catre petent si care sa analizeze efectiv solutia procurorului prin prisma acestor argumente.

3.Legiuitor la momentul reglementarii  acestei institutii, nu a  facut-o de dragul formalismului.

Împotriva acestei solutii a formulat recurs, nemotivat, M M si Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu, solicitând casarea hotarârii si trimiterea cauzei la instanta de fond în vederea judecarii plângerii.

Argumentele au fost : instanta sustinând ca rezolutia trebuia motivata, invocând dispozitiile art.203 C.p.p. a adaugat la lege, cap VII completându-se cu dispozitiile art.275-277. În alineatul 1 al art.278 C.p.p. se stipuleaza ca plângerile împotriva masurilor luate/actelor efectuate de procuror se rezolva de prim-procuror.

În plus instanta nu a pronuntat una din solutiile expres prevazute de art-2781 al.8 C.p.p.

Examinând recursurile formulate prin prisma acestor critici cât si din oficiu, conform art.3857, 3856 C.p.p. Tribunalul a  constatat ca acestea sunt întemeiate pentru urmatoarele considerente:

Dincolo de realitatea celor constatate de prima instanta, ca rezolutia procurorului nu este  motivata, trebuie retinut ca potrivit art.2781 alin.(1) C.pr.pen., „dupa respingerea plângerii facute conform art.275-278 împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata,precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta”.

Din dispozitia legala mai sus enuntata reuzlta ca petitionarul nemultumit de solutia de netrimitere în judecata data de procuror trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

-mai întâi sa se adreseze cu plângere conducatorului unitatii de parchet din care face parte procurorul care a dat solutia de netrimitere în judecata;

-apoi, daca plângerea i-a fost respinsa de catre conducatorul unitatii de parchet, sa se adreseze cu plângere instantei de judecata.

Ca atare, admisibilitatea plângerii adresata instantei împotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata, întemeiata pe dispozitiile art.2781 alin.(1) C.proc.pen., este conditionata numai de respectarea fazelor procesuale reglementate de lege.

Aceasta plângere adresata instantei, având natura juridica a unei cai de atac ce vizeaza controlul judecatoresc al solutiei de neîncepere a urmaririi penale, nu poate fi direct analizata pe fond, ci numai dupa ce s-a efectuat un prim control al rezolutiei procurorului, de catre prim-procurorul parchetului din care face parte procurorul ce a dat solutia în cauza.

Asa cum rezulta atât din continutul plângerii întemeiata pe prevederile art.2781 C.proc.pen., cât si din denumirea marginala a textului de lege mai sus citat, actul pe care instanta urmeaza sa-l supuna examinarii – dupa ce a constatat ca a fost parcursa etapa prevazuta în art.278 C.proc.pen. – este  actul de netrimitere în judecata emis de procuror, respectiv solutia sau  ordonanta de clasare, de neîncepere a urmaririi penale, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, si nu rezolutia procurorului  ierarhic de respingere a plângerii facuta conform art.278 C.proc.pen.

Procedura instituita prin dispozitiile art.278 C.proc.pen. reprezinta numai o etapa obligatorie ce trebuie parcursa de petitionat, înainte de a se adresa instantei cu plângere împotriva rezolutiei procurorului de netrimitere în judecata.

De altfel, din sintagma „dupa respingerea plângerii facute conform art.275-278” continuta în alin.(1) al art.2781 C.proc. pen. rezulta ca legiuitorul , nefacând nici o distinctie între modalitatile respingerii de catre procurorul ierarhic a dorit sa evidentiere ca ceea ce trebuie sa verifice mai întâi instanta, atunci când este investita cu o plângere întemeiata pe prevederile art.2781 C.proc.pen., este daca persoana vatamata a parcurs etapa premergatoare la procurorul ierarhic.

Daca se constata îndeplinita aceasta obligatie, instanta trebuie apoi sa supuna examinarii actul procurorului de netrimitere în judecata, acesta fiind actul vizat de legiuitor prin exercitiul democratic al institutiei plângerii prevazute în art.2781 C.proc.pen., si nu actul procurorului ierarhic.

Institutia reglementata în dispozitiile art.2781 C.proc.pen. nu prevede atacarea la instanta a rezolutiilor sau ordonantelor prin care procurorul ierarhic a rezolvat plângerile împotriva actelor de netrimitere în judecata, aceste acte fiind atacate si ele numai prin intermediul actelor împotriva carora se poate face plângere si pe care legiuitorul a înteles sa le enumere explicit în alin(1) al art.2781 C.proc.pen., acestea fiind rezolutia de neîncepere a urmaririi penale sau ordonanta, ori, dup caz, rezolutia de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, deoarece acestea sunt acte prin care, în mod efectiv, s-au produs vatamari unei persoane.

Examinând sentinta penala recurata, Tribunalul a constatat ca , în mod gresit, prima instanta a analizat – asa cum rezulta din motivarea hotarârii - numai rezolutia prim-procurorului  delegat.

Prima instanta nu a supus verificarii actul de netrimitere în judecata emis de procuror (ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din 21.04.2008) asa cum impun dispozitiile art.2781 C.proc.pen., ci actul prin care, pe cale administrativa, procurorul ierarhic superior a respins plângerea împotriva solutiei de netrimitere în judecata.

Procedând în acest mod, prima instanta a  pronuntat o hotarâre cu încalcarea dispozitiilor art.2781 C.proc.pen., nerezolvând practic fondul cauzei, întrucât nu prin actul prim-procurorului s-a produs „vatamarea persoanei” la care se refera textul art.2781 alin.(1) C.proc.pen., ci prin actul procurorului de netrimitere în judecata.

Pentru toate aceste considerente s-a apreciat ca fiind fondate recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA SIBIU si recurenta intimata sens în care ele au fost admise în baza art.38515 alin 1pct.b) C.p.p cu consecinta casarii sentintei 540/15.10.2008 a Judecatoriei Sibiu, si trimiterii cauzei aceleiasi instante în vederea judecarii plângerii.

Domenii speta

Spete similare