Învăţământ preuniversitar. Salarizare.

Constata ca prin actiunea formulata la 04.02.2010 sub nr. 629/85/2010 reclamantul S.L.Î. Judetul Sibiu, în baza art. 28 din Legea nr. 54/2003, deci în baza mandatului acordat de membrii de sindicat, personal didactic din învatamânt, a chemat în judecata pe pârâtii I.S.J.Sibiu, C.L. Bârghis si S.cl. I-VIII Bârghis, solicitând:

- obligarea pârâtilor sa calculeze si sa plateasca membrilor de sindicat personal didactic drepturile salariale neacordate, reprezentând diferenta dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite conform Legea nr. 221/2008, începând cu 1.10.2008, actualizate cu coeficientul de inflatie pâna la plata efectiva si integrala.

În motivarea actiunii, reclamantul arata ca aceste majorari salariale au fost prevazute în O.G. nr. 15/1.02.2008, care, în art. 1 prevedea expres majorarile si categoriile de functii didactice la care se aplica. Majorarile erau prevazute începând cu 1.01.2008. Ordonanta amintita a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/27.10.2008 publicata în M. Of. Nr. 730/28.10.2008, lege care a majorat valoarea de referinta pentru cresterile salariale, atât pentru personalul didactic, cât si pentru cel didactic auxiliar. Nici dupa aparitia legii, pârâtii nu au calculat si nu au platit aceste drepturi salariale.

Reclamantul mai arata ca, legea a facut obiectul controlului de constitutionalitate si a fost declarata constitutionala.

Cu toate acestea, prin O.U.G. nr. 136/2008 s-a amânat aplicarea majorarilor pentru data de 1.04.2008. Ordonanta care a procedat în acest mod a fost declarata neconstitutionala prin Decizia Curtii Constitutionale, însa Guvernul a emis o noua ordonanta, O.U.G. nr. 151/2008 cu acelasi continut si cu scopul de a întârzia aplicarea majorarilor salariale solicitate de reclamant.

De asemenea se mai arata ca, prin decizii succesive, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale si celelalte acte normative prin care Guvernul a adus modificari O.G. nr.151/2008 si, implicit, Legii nr.221/2008.

Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Sibiu a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive pentru ca unitatile de învatamânt prin directorii lor au calitatea de angajatori, deci între Inspectorat si membrii de sindicat pentru care s-a formulat actiunea, nu exista niciun raport juridic.

Si pe fond s-a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata pentru perioadele 1.04.2009-1.05.2009 si 1.05.2009-31.12.2009, întrucât aplicarea dispozitiilor legale invocate de reclamant a fost amânata succesiv pentru ca efortul bugetar pentru plata acestor drepturi ar fi fost prea mare si pentru ca exceptia de neconstitutionalitate a O.U.G. nr.41/2009 a fost respinsa prin decizia nr.106/2010  a Curtii Constitutionale.

Pentru perioada 1.10.2008-1.04.2009 solutia a fost lasata la aprecierea instantei.

La dosarul cauzei s-a facut dovada ca membrii de sindicat în numele carora a actionat reclamantul, sunt angajatii unitatii scolare pârâte.

Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine ca actiunea de fata este întemeiata si va fi admisa, astfel cum a fost formulata, pentru considerentele pe care le vom arata în continuare:

Prin Ordonanta nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si în anul 2009 personalului din învatamânt cu modificarile si completarile aduse de LEGEA nr. 221 din 27 octombrie 2008, respectiv prin art. 1, se prevede ca:

(1) În cursul anului 2008 salariile de baza ale personalului didactic din învatamânt, stabilite potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 68/2004 privind unele masuri în domeniul învatamântului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 6/2005, cu modificarile ulterioare, se majoreaza dupa cum urmeaza:

a) pentru functia de profesor universitar prevazuta în anexa nr. 1.1, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este urmatoarea:

- 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare

1,000: 230,247 lei;

- 1 aprilie – 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare

1,000: 244,061 lei;

- 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare

1,000: 266,026 lei;

b) coeficientii de multiplicare prevazuti pentru functiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fara pregatire de specialitate si pentru functiile didactice auxiliare se majoreaza cu 10% începând cu data de 1 ianuarie 2008, fata de nivelul din 31 decembrie 2007;

c) pentru functiile didactice prevazute în anexele nr. 1.2, 2 si 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este urmatoarea:

- 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare

1,000: 259,593 lei;

- 1 aprilie – 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare

1,000: 275,168 lei;

- 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare

1,000: 299,933 lei.

Legea nr. 221/2008 care a aprobat cu modificarile incluse în textul de mai sus Ordonanta nr.15/2008, nu prevede în textul sau un termen pentru intrarea în vigoare, ca urmare, a intrat în vigoare la data publicarii în Monitorul Oficial, deci la 28.10.2008.

 Chiar daca Guvernul a adoptat mai multe ordonante succesive prin care a stabilit alte date de la care se aplica dispozitiile legale, aceste ordonante au fost declarate neconstitutionale si nu mai pot produce efecte.

Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUTIA ROMÂNIEI republicata în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

Ca urmare, O.U.G. nr. 136/2008, 151/2009 si 1/2009 si-au încetat efectele la 45 de zile de la publicarea deciziilor nr. 842/2009 si nr. 989/2009 ale Curtii Constitutionale.

Prin decizia nr. 1221/2008, care a fost prima decizie a Curtii Constitutionale în aceasta materie si apoi considerentele, au fost preluate mutatis mutandis si în cazul celorlalte ordonante, Curtea a retinut ca: art. 1 alin.(4) din Constitutie a instituit principiul separatiei si echilibrului puterilor în cadrul democratiei constitutionale, ceea ce presupune, pe de o parte, ca niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de alta parte, presupune controlul prevazut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte.

Curtea retine ca relatia dintre puterea legislativa si cea executiva se exprima prin competenta conferita Guvernului de a adopta ordonante de urgenta în conditiile stabilite de art. 115 alin.(4) din Constitutie. Astfel, ordonanta de urgenta, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, sa faca fata unei situatii extraordinare, se justifica prin necesitatea si urgenta reglementarii acestei situatii care, datorita circumstantelor sale, impune adoptarea de solutii imediate în vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public. Or, adoptarea de catre Guvern a Ordonantei de urgenta nr. 136/2008 (si apoi a celorlalte ordonante de amânare a aplicarii unei legi) nu a fost motivata de necesitatea reglementarii într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotriva, de contracararea unei masuri de politica legislativa în domeniul salarizarii personalului din învatamânt adoptata de Parlament. Asa fiind, în conditiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învatamânt, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, conditiile si criteriile de acordare a acestor cresteri salariale, Guvernul, prin interventia sa ulterioara, intra în conflict cu prevederile art. 61 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tarii".

În continuare, Curtea a constatat ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 ( si a celor ulterioare cu acelasi continut) înfrâng si prevederile art. 115 alin.(6) din Constitutie, deoarece afecteaza drepturi fundamentale, precum dreptul la munca si la protectia sociala a muncii si dreptul la un nivelul de trai decent, asa cum sunt consfintite în prevederile constitutionale ale art. 41 si art. 47 alin.(1). Prin continutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ si dreptul la salariu si dreptul la conditii rezonabile de viata, care sa asigure un trai civilizat si decent cetatenilor.

Întrucât ordonantele de urgenta deduse controlului nu satisfac exigentele constitutionale ale art. 61 alin.(1) si art. 115 alin.(6), Curtea  constatat ca acestea sunt viciate de neconstitutionalitate.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a retinut ca nerespectarea acestor norme constitutionale atrage si înfrângerea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin.(5), potrivit carora "În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".

În fine, Curtea a mai constatat ca neconstitutionalitatea retinuta în conditiile aratate mai sus loveste actul normativ în ansamblul sau, nu numai textul articolelor indicate de autorii exceptiei.

Având în vedere ca deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, apararea pârâtului Inspectoratul Scolar care se întemeiaza exclusiv pe ordonantele de amânare a aplicarii Legii nr. 221/2008 va fi înlaturata pentru ca ordonantele declarate neconstitutionale sunt lipsite de efecte juridice.

Ulterior declararii neconstitutionale a acestor acte normative guvernul a adoptat doua noi ordonante care au, partial , acelasi efect, respectiv amânarea aplicarii dispozitiilor O.G. nr.15/2008 si ale Legii nr.221/2008. Acestea sunt O.U.G. nr.31/2009 si 41/2009 care au fost de asemenea atacate prin exceptii de neconstitutionalitate. Prin decizia nr.106/2010 Curtea Constitutionala a respins aceste exceptii ca devenite inadmisibile având în vedere ca prin Legea nr.330/2009 a fost abrogata expres O.G. nr.15/2008 si, implicit, si cele doua Ordonante de modificare a acesteia. În motivarea deciziei Curtea a retinut ca ea nu se poate pronunta decât asupra actelor normative în vigoare, nu si asupra celor abrogate.

Ca urmare, se constata ca respingerea exceptiei nu a avut la baza constitutionalitatea textelor atacate, ci neîndeplinirea unei conditii de admisibilitate a exceptiei. Textele fiind abrogate, revine instantelor judecatoresti competenta de a se pronunta, pe cale incidentala, asupra concordantei lor cu legea fundamentala. Analizând aceasta concordanta, singura concluzie ce se impune este aceea ca O.U.G. nr.31/2009 si 41/2009 au fost neconstitutionale întrucât au reluat dispozitii declarate neconstitutionale de Curte prin deciziile indicate mai sus, a caror motivare am prezentat-o pe larg. Fata de aceste considerente nu se poate retine apararea pârâtilor ca aceste Ordonante au produs efecte si au amânat punerea în aplicare a unei alte ordonante adoptate prin lege.

Pârâtii trebuie sa respecte actele normative în vigoare si sa acorde angajatilor toate drepturile care rezulta din lege, salariul fiind un element esential al contractului de munca si echivalentul muncii depuse de angajat.

În speta nu este aplicabila nici decizia nr. 838/2009 a Curtii Constitutionale care a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala între autoritatea judecatoreasca, pe de o parte, si Parlamentul României si Guvernul României, pe de alta parte.

Prin acea decizie, Curtea a stabilit ca, în exercitarea atributiei prevazute de art. 126 alin.(3) din Constitutie, Înalta Curte de Casatie si Justitie are obligatia de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei si echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin.(4) din Constitutia României. Înalta Curte de Casatie si Justitie nu are competenta constitutionala sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora. Evident ca, daca instanta suprema nu poate sa modifice sau sa abroge norme legale, nici instantele nu pot face acest lucru. 

Aceasta decizie, însa, dupa cum am aratat, nu se aplica pentru ca reclamantul a solicitat doar aplicarea unui act normativ clar, explicit, în vigoare si care nu prevede nicio conditionare pentru aplicarea majorarilor salariale solicitate. Ca urmare, instantele judecatoresti au competenta de a obliga pârâtii sa acorde membrilor de sindicat reprezentati de reclamant drepturile salariale majorate prin O.G. nr. 15/2008 aprobata cu modificari prin Legea nr. 221/2008 de la data intrarii în vigoare a acestui act normativ, respectiv 28.10.2008 si pâna la modificarea acestor dispozitii printr-o norma juridica de forta egala, deci pâna la abrogarea expresa care a intervenit prin Legea nr.330/2009.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar va fi respinsa întrucât Inspectoratul are atributii legale în stabilirea încadrarii si salarizarii personalului didactic conform Legii nr.84/1995 si Legii nr.128/1997. De asemenea, Inspectoratul este factor coordonator al întregului proces de învatamânt la nivel judetean si e tinut alaturi de unitatile scolare sa asigure plata salariilor alaturi de unitatile de învatamânt.

Actiunea a fost  respinsa fata de C.L. Bârghis întrucât pentru între personalul didactic de predare si consiliile locale nu exista un raport de munca si nici un alt raport legat de plata drepturilor salariale. Obligatiile organelor administratiei publice locale de plata a drepturilor salariale ale cadrelor didactice se raporteaza la I.S.J.Sibiu si la unitatile scolare, deci natura lor este administrativa si nu de dreptul muncii.  Actiunea a fost admisa asa cum a fost formulata doar fata de pârâtii I.S.si S.cl. I-VIII Bârghis.

Domenii speta

Spete similare