Recurs plangere rezolutie procuror – respins

Sentinţă penală 1 din 29.10.2009


ROMANIA

TRIBUNALUL BRASOV

SECTIA PENALA

Recurs plangere rezolutie procuror – respins.

Prin decizia penala …pronuntata de Tribunalul Brasov, s-a dispus:

Deliberand asupra recursului penal de fata retine urmatoarele

Prin sentinta penala nr.80/2008,Judecatoria F, in baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedura penala,a respins plangerea formulata de petentul CA impotriva rezolutiei procurorului din 18.12.2007, data in dos. pen. nr. 1306/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria F, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitul BT pentru infractiunea prev. de art. 259 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal (2 acte materiale), solutie pe care a mentinut-o.

In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala a obligat pe petent sa plateasca statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunta aceasta solutie judecatoria a retinut urmatoarele

Prin rezolutia procurorului din 18.12.2007, data in dosar penal nr.1306/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria F, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitul BT, pentru infractiunea prev.de art.259 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal (2 acte materiale).

In motivarea rezolutiei se arata ca din actele premergatoare efectuate in cauza rezulta ca intr-adevar BT a formulat cele doua plangeri la care face referire petentul, prin care a fost invinuit de savarsirea infractiunii mai sus precizate, insa avand reprezentarea lui sincera ca acesta a savarsit infractiunile de care il invinuia.

Nu rezulta insa, fara nici un dubiu, ca aceasta invinuire sa fi fost facuta cu rea-credinta, in mod mincinos, cu scopul ca CA sa fie tras la raspundere penala, pe nedrept.

In acest context s-a conchis de procuror ca in sarcina numitului BT nu poate fi retinuta infractiunea prev. de art. 259 alin.1 cod penal, ale carei elemente constitutive nu sunt intrunite.

Impotriva rezolutiei procurorului din 18.12.2007, petentul a formulat plangere care a fost solutionata prin rezolutia din 12.01.2008 a prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria F.

Prin rezolutia prim-procurorului s-a respins plangerea petentului retinandu-se ca din actele de cercetare penala nu s-a putut face dovada relei-credinte, numitul BT formuland cele doua plangeri cu reprezentarea ca a fost inselat de aparator, iar prin cele doua plangeri adresate organelor in drept a urmarit tocmai sa se verifice aceasta situatie.

Fata de solutia data de prim-procuror petentul a formulat plangere la instanta, solicitand desfiintarea rezolutiilor atacate si retinerea cauzei spre judecare.

Dosarul a fost inregistrat la aceasta judecatorie sub nr. 286/226/2008.

In sustinerea plangerii, petentul arata ca motivarea procurorului din rezolutia atacata este in contradictie flagranta cu toate probele de la dosar si cu insasi afirmatiile scrise si verbale facute de BT in fata Parchetului F, unde acesta declara ritos „nu i-am adus la cunostinta ca am intocmit contractele de asistenta juridica si nici nu le-a semnat la rubrica client”, cum se arata precis in rezolutia de neincepere a urmaririi penale.

In realitate BT stia cu precizie ca a semnat el personal, cu mana lui cele doua contracte de asistenta juridica pentru el si cei doi copii ai sai, adica 6 semnaturi, a primit in mana cele doua chitante de 300.000 lei vechi si 500.000 lei vechi, la datele de 23.12.2003 si 05.11.2004, le-a depus el personal la dosarul cauzei pentru obtinerea cheltuielilor de judecata si apoi a declarat mincinos si cu o vadita rea-credinta ca nu a semnat nimic, cu scopul marsav de a-l trimite pe petent in penitenciar, pe nedrept.

Instanta, verificand rezolutia procurorului din 18.12.2007 pe baza lucrarilor din dosarul cauzei, constata ca plangerea petentului formulata impotriva acestei rezolutii este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Prin plangerea adresata Baroului de Avocati Brasov numitul BT a adus la cunostinta conducerii acestui barou faptul ca petentul nu l-a aparat corespunzator intr-un proces civil in care l-a angajat ca avocat, nu a incheiat contract de asistenta juridica cu el si nu i-a eliberat un document justificativ pentru banii platiti pentru serviciile prestate in aceasta calitate de avocat (f.9-12 dos.nr.1306/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria F).

Prin plangerea penala adresata Parchetului de pe langa Judecatoria F numitul BT a solicitat tragerea la raspundere penala a petentului pentru faptul ca nu a incheiat cu el contract de asistenta juridica (f. 26-27).

Prin rezolutia din 28.06.2006, data in dosar nr. 301/P/2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria F, procurorul a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de petent, sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2 si 3 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, si art. 290 al.1 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal.

In aceasta rezolutie se arata ca din actele premergatoare efectuate in cauza nu rezulta ca avocatul CA sa fi intocmit in fals contractele de asistenta juridica la care se face referire in plangerea penala, acesta sa fi indus in eroare pe cei doi clienti cu prilejul asistentei juridice ce le-a fost acordata acestora, in baza intelegerii cu cei doi clienti si a contractelor de asistenta juridica in cauza.

Petentul, fata de aceste plangeri ale numitului BT,  a depus plangere penala impotriva acestuia, considerand ca se face vinovat de savarsirea infractiunii de denuntare calomnioasa, prev. de art. 259 cod penal.

Referitor la invinuirea adusa petentului prin plangerea adresata Baroului de Avocati Brasov, instanta retine ca pentru a exista infractiunea de denuntare calomnioasa trebuie in primul rand ca invinuirea, avand ca obiect savarsirea unei infractiuni, sa se faca prin plangere penala sau denunt penal, care trebuie adresate organului de urmarire penala, care luand cunostinta de savarsirea unei infractiuni, va actiona pentru strangerea probelor si stabilirea raspunderii penale a celui invinuit.

Nu poate fi considerata ca fiind efectuata prin plangere sau denunt invinuirea adusa altuia facuta in cuprinsul unei plangeri adresata organului profesional din care face parte, in speta Baroului de Avocati Brasov.

In al doilea rand lipseste si latura subiectiva a infractiunii intrucat numitul BT, prin plangerea adresata Baroului de Avocati Brasov, nu a actionat cu intentia ca petentul  sa faca obiectul unui proces penal, in calitate de invinuit sau inculpat, ci doar a semnalat unele abateri savarsite de petent, solicitand ca acesta sa fie sanctionat disciplinar.

In ceea ce priveste invinuirea adusa petentului de numitul BT prin plangerea penala adresata Parchetului de pe langa Judecatoria F, instanta apreciaza ca nici in acest caz nu se poate retine savarsirea infractiunii de denuntare calomnioasa de catre BT intrucat lipseste latura subiectiva.

Astfel, din caracterul intentionat al infractiunii rezulta ca nu este suficient ca invinuirea sa nu corespunda realitatii sau ca probele produse sau ticluite sa fie mincinoase, ci mai este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut acest caracter al invinuirii sau al probelor.

Din actele premergatoare efectuate in cauza nu reiese insa reaua-credinta a numitului BT, acesta formuland plangerea penala avand reprezentarea ca petentul a savarsit cele doua infractiuni pentru care s-a dispus neinceperea urmaririi penale.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petentul CA crticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.Recurentul petent a solicitat casarea sentintei atacate,admiterea plangerii si condamnarea faptuitorului pentru savarsirea infractiunii de denuntare calomnioasa si obligarea petentului la plata despagubirilor civile si a daunelor morale.

In motivarea cererii de recurs petentul recurent arata ca sentinta atacata este lovita de nulitate absoluta intrucat lipseste de pe minuta intocmita de judecator semnatura grefierului.

Pe fond se arata ca motivele pe care se intemeiaza solutia judecatorului nu sunt temeinice.Infractiunea de denuntare calomnioasa se savarseste cu intentie directa,iar faptuitorul Boieriu Toma l-a invinuit mincinos in deplina cunostinta de cauza aratand ca petentul nu a incheiat nici un contract de asistenta juridica, nu a semnat nimic astfel incat petentul a comis infractiunile de evziune fiscala,fals si uz de fals,pe langa cea de inselaciune prin inducerea sa in eroare cu privire la procesul civil ce a facut obiectul dosarului civil nr. 381/2004 al Judecatoriei F,referitor la redactarea si sustinerea actiunii de uzucapiune,la fond si in recurs.

Petentul recurent mai arata ca instanta de fond nu a analizat probele admistrate in cauza nu a cercetat cauza suficient de profund ci s-a limitat la a copia motivarea rezolutiei procurorului.Se mai arata ca toate afirmatiile pe care le-a facut fatuitorul BT in plangerile sale penale se incadreaza in continutul infractiunii prev de art 259 cod penal.

Acesta critica de asemenea faptul ca instanta de fond nu a audiat pe faptuitor cu privire la imprejurarea daca a semnat cele 2 contracte de asistenta juridica precum si faptul ca a respins cererea sa de atasare a unor dosare ale parchetului si instantei,echivaland aceasta cu refuzul de a face cercetari in scopul aflarii adevarului in cauza.

In recurs petentul a depus inscrisuri constand in contractele de asistenta juridica nr 35/2003 si 37/2003 intervenite intre el si faptuitor,copia plangerii penale pe care a formulat-o Boieriu Toma si adresata Departamentului National Anticoruptie,plangere care a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brasov, Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, Parchetul de pe langa Judecatoria F.

Examinand sentinta atacata in raport de actele si lucrarile dosarului instanta constata ca solutia judecatoriei este corecta pentru urmatoarele considerente.

Petentul CA a formulat la data de 23.11.2007 plangere penala la Parchetul de pe langa Judecatoria F solicitand efectuarea de cercetari in ceea ce il priveste pe faptuitorul Boieriu Toma sub aspectul savarsirii de catre acesta a infractiunii de denuntare calomnioasa.

Prin rezolutia procurorului din data de 18.12.2007 a fost confirmata propunerea organelor de cercetare penala de a nu se incepe urmarirea penala fata de numitul Boieriu Toma relativ la comiterea infractiunii prev de art 259 alin 2 Cod penal.S-a retinut in motivarea rezolutiei ca din actele premergatoare efectuate in cauza a rezultat ca plangerile pe care le-a formulat Boieriu Toma prin care l-a invinuit pe CA de savarsirea unor infractiuni de fals si uz de fals,evaziune fiscala si inselaciune nu sunt intemeiate  dar nu rezulta intentia sau reaua credinta a acestuia in formularea acestor plangeri.

Impotriva acestei solutii petentul a formulat plangere,iar prin rezolutia nr 17/II-2/12.01.2008,primul procuror a respins aceasta plangere considerand-o neintemeiata intrucat nu s-a facut dovada relei credinte a faptuitorului,acesta avand reprezentarea ca a fost inselat de aparator.

In mod corect a retinut instanta de fond relativ la plangerea adresata Baroului de Avocati Brasov,ca pentru a exista infractiunea de denuntare calomnioasa trebuie in primul rand ca invinuirea, avand ca obiect savarsirea unei infractiuni, sa se faca prin plangere penala sau denunt penal, care trebuie adresate organului de urmarire penala, care luand cunostinta de savarsirea unei infractiuni, va actiona pentru strangerea probelor si stabilirea raspunderii penale a celui invinuit.Nu poate fi considerata ca fiind efectuata prin plangere sau denunt invinuirea adusa altuia facuta in cuprinsul unei plangeri adresata organului profesional din care face parte, in speta Baroului de Avocati Brasov.

Rezulta cu certitudine din actele premergatoare efectuate in cauza ca in speta nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.Sub aspectul laturii subiective a infractiunii,plangerea adresata Baroului de Avocati Brasov, nu a fost formulata cu intentia declansarii unui proces penal,faptuitorul doar a semnalat unele abateri savarsite de petent, solicitand ca acesta sa fie sanctionat disciplinar.

In ceea ce priveste invinuirea adusa petentului de numitul BT prin plangerea penala adresata Parchetului de pe langa Judecatoria F,din caracterul intentionat al infractiunii rezulta ca nu este suficient ca invinuirea sa nu corespunda realitatii sau ca probele produse sau ticluite sa fie mincinoase, ci mai este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut acest caracter al invinuirii sau al probelor.Nu a rezultat reaua-credinta a numitului BT, acesta avand reprezentarea ca petentul a savarsit cele doua infractiuni pentru care s-a dispus neinceperea urmaririi penale.

Recurentul petent a mai invocat nulitatea absoluta a sentintei atacate cu motivarea ca minuta intocmita de judecator nu poarta semnatura grefierului.

Pe langa faptul ca nu suntem in prezenta unei nulitati absolute dispozitiile art 197 Cod procedura penala fiind lamuritoare in acest sens,trebuie precizat faptul ca minuta este rezultatul deliberarii membrilor completului de judecata care isi asuma raspunderea asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii.

Pentru considerentele expuse in baza art 385/15 pct 2 lit b Cod procedura penala instanta va respinge recursul declarat de recurentul petent CA impotriva sentintei penale nr. 80/2008 a Judecatoriei F pe care o va mentine.

In baza art 192 alin 2 Cod procedura penala va obliga recurentul sa plateasca statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.