Drepturi salariale

La 10.06.2008, reclamanţii s-au adresat Tribunalului Dolj cu o cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtei SC PEXROM INDUSTRIES SRL Gherceşti, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale neacordate până la încetarea contractului individual de muncă, respectiv salariul pentru luna ianuarie 2008 şi compensarea concediului de odihnă pentru 2007 neefectuat, reactualizate cu indicele de inflaţie până la plata efectivă.

În fapt au arătat că au avut calitatea de salariaţi ai pârâtei, cu contract individual de muncă până la 04.02.2008 şi că pârâta refuză nejustificat să le plătească salariul cuvenit pentru munca prestată în luna ianuarie 2008, precum şi drepturile băneşti cuvenite pentru concediul de odihnă aferent 2007, neefectuat până la încetarea contractului individual de muncă.

În drept a invocat prevederile art. 269 din codul muncii.

În scop probator au depus la dosar copia statelor de plată pentru ianuarie 2008 şi pentru concediul de odihnă neefectuat în 2007 carnetele de muncă şi o adresă din partea pârâtei prin care recunoaşte că nu a plătit drepturile solicitate.

 La solicitarea instanţei ITM Dolj a depus la dosar copiile deciziilor de încetare a contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor şi copii  ale ştatelor de plată pentru ianuarie 2008.

În şedinţa publică din  21.10.2008, pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii susţinând că drepturile salariale nu se pot plăti până când reclamanţii nu restituie echipamentele şi uneltele ce le fuseseră încredinţate pentru folosinţă pe durata derulării contractelor de muncă şi pe care şi le-au însuşit fără drept.

Pârâta  nu a contestat faptul că reclamanţii au desfăşurat activitate în luna ianuarie 2008 pentru care li se cuvine salariul, nu a contestat nici faptul că aceştia nu şi-au efectuat concediul de odihnă în anul 2007 şi li se cuvine compensarea în bani. Nu a propus probe în acest sens, singura apărare fiind aceea că reclamanţii datorează restituirea echipamentelor şi uneltelor şi a considerat că este posibilă compensarea drepturilor salariale cu contravaloarea acestor bunuri.

Prin sentinţa nr. 5608/21.10.2008  instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanţii au fost angajaţi ai unităţii pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată de muncă până la 04.02.2008 când raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor.

Deşi reclamanţii au prestat activitate în luna ianuarie 2008 pentru pârâtă, fapt recunoscut de aceasta în întâmpinare şi în adresa de la fila 5, totuşi pârâta nu a plătit drepturile salariale cuvenite reclamanţilor, fapt recunoscut de asemenea de pârâtă în întâmpinare şi în adresa de la fila 5 şi dovedit cu faptul că ştatele de plată întocmite nu sunt semnate de reclamanţi.

Potrivit art. 155 din codul muncii salariul reprezintă contraprestaţia  muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă şi se plăteşte înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorului, conform art. 156 din codul muncii.

Plata  salariului se dovedeşte prin semnarea ştatelor de plată sau prin orice alte documente, aşa cum prevede art. 163 din codul muncii.

Cum ştatele de plată depuse la dosar nu sunt semnate de reclamanţi se confirmă faptul că nu s-au plătit salariile pe luna ianuarie 2008, ceea ce se coroborează şi cu susţinerile părţilor.

Pe de altă parte, reclamanţii nu au efectuat concediul de odihnă pe 2007, dreptul la un concediu de odihnă anual plătit fiind garantat de prevederile art. 139 din  Codul muncii.

Potrivit art. 141 din Codul muncii, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar compensarea acestuia este permisă numai în situaţia încetării contractului individual de muncă.

Pârâta căreia îi revine sarcina probei conform art. 287 codul muncii, nu a făcut dovada acordării concediului de odihnă şi a indemnizaţiei corespunzătoare pentru anul 2007 şi cum contractele de muncă ale reclamanţilor au încetat deja la 04.02.2008, nemaifiind posibilă efectuarea în natură a concediului de odihnă, acestora li se cuvine compensarea concediului de odihnă în bani.

Faţă de cele arătat mai sus, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată în luna ianuarie 2008, precum şi drepturile salariale cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2007.

În temeiul art. 161 alin. 4 din codul muncii, potrivit căruia „întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului” sumele cuvenite reclamanţilor vor fi reactualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la momentul plăţii efective.

Apărarea pârâtei în sensul că nu plăteşte drepturile salariale deoarece reclamanţii trebuie să restituie unităţii echipamentele şi uneltele primite pentru desfăşurarea activităţii şi pe care şi le-au însuşit fără drept la plecarea din unitate, că operează astfel o compensare a drepturilor salariale cu datoria salariaţilor faţă de unitate, nu poate fi reţinută de instanţă.

Potrivit art. 164 din codul muncii „nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege2, iar „reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă”.

Ca urmare pârâta nu are dreptul să reţină salariile reclamanţilor, nu este permisă compensarea salariilor cu eventuale pagube pe care salariaţii le-ar fi cauzat angajatorului.

Pentru recuperarea prejudiciului angajatorul are la îndemână acţiunea în răspundere patrimonială potrivit art. 270 şi următoarele din codul muncii.

Potrivit art. 274 din codul de pr. civilă, instanţa a obligat pârâta la cheltuieli judiciare către reclamant, reprezentând onorariu de avocat şi nu a reţinut susţinerea acesteia că sunt incidente dispoziţiile art. 275 cod pr. civilă, pe motiv că ar fi recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile solicitate, deoarece recunoaşterea pretenţiilor nu s-a făcut la prima zi de înfăţişare, ci după patru termene de judecată, după ce instanţa a făcut demersuri şi a solicitat acte atât pârâtei, cât şi Inspectoratului Teritorial de Muncă, tocmai pentru că pârâta nu răspundea.

Domenii speta

Spete similare