Obligare autoritate publica la acordare concediu de odihna suplimentar functionarilor publici.

  Art.2, art.3 – Legea nr.31/1991 privind stabilirea duratei timpului de munca

Art.18, art.19, art.21 – HG nr.250/1992

Art.4, art.14, art.15, art.16, art.18 – HG nr.1136/2006

Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal si înregistrata sub nr.4935/118/25.06.2008, reclamantii AG, AV , ARM, AG, BDE, BAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMD, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN, VC, BE, CV, GV, HM, IM, ME si TGE, în contradictoriu cu pârâtii DJS CONSTANTA si INS, au solicitat, ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtelor la acordarea unui concediu de odihna suplimentar intre 3-10 zile lucratoare, in raport cu prevederile art.18 alin.1 din HG nr.250/1992.

Motivând actiunea, reclamantii au sustinut ca, au calitatea de functionari publici în cadrul DJS CONSTANTA, iar în raport cu activitatea prestata, Autoritatea de Sanatate Publica Constanta a determinat, prin expertiza efectuata la locurile de munca ale reclamantilor, ca acestia lucreaza în conditii de expunere la câmp electromagnetic, conditiile de munca fiind de natura a afecta starea de sanatate a acestora.

S-a aratat ca, prin Ordinul nr.523/2006 emis de catre Secretariatul General al Guvernului, reclamantilor le-a fost acordat un spor pentru conditii vatamatoare de munca, în cuantum de 10% din salariul de baza, act normativ prin care s-a recunoscut faptul ca, activitatea acestora se desfasoara in conditii vatamatoare.

S-a sustinut ca, in raport cu aceste conditii vatamatoare în care reclamantii îsi desfasoara activitatea, sunt îndreptatiti a beneficia de acordarea unui concediu de odihna suplimentar, conform prevederilor art-18 din HG nr. 250/1992.

Prin întâmpinare, pârâtul INS , pe cale de exceptie a invocat lipsa calitatii procesuale pasive, lipsa procedurii prealabile si lipsa timbrajului aferent actiunii principale.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat instantei respingerea actiunii promovata de catre reclamanti, ca nefondata, acordarea concediului suplimentar invocat de catre acestia putând fi dispusa doar în conditiile în care se stabileste ca, activitatea prestata se desfasoara în conditii deosebite-vatamatoare, grele si periculoase, în urma constatarilor efectuate de catre inspectoratele teritoriale pentru protectia muncii.

Pe de alta parte, s-a sustinut ca, DJS CONSTANTA nu a sesizat conducerea INS cu o cerere privind aprobarea efectuarii de catre reclamanti a unui concediu de odihna suplimentar, pentru conditiile vatamatoare de munca in care acestia îsi desfasoara activitatea.

Prin întâmpinare, pârâta DJS , pe cale de exceptie a invocat lipsa procedurii prealabile si lipsa timbrajului aferent actiunii principale.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat instantei respingerea actiunii promovata de catre reclamanta, ca nefondata, acordarea concediului suplimentar invocat de catre reclamanti, putând fi dispusa doar în conditiile în care se stabileste ca activitatea prestata de acestia se desfasoara în conditii deosebite, grele si periculoase, în urma constatarilor efectuate de catre inspectoratele teritoriale pentru protectia muncii.

Pe de alta parte, s-a sustinut ca reclamantii nu au sesizat pârâta cu o cerere privind aprobarea efectuarii unui concediu de odihna suplimentar, pentru conditiile vatamatoare de munca în care acestia îsi desfasoara activitatea.

Procedând la solutionarea cauzei, instanta, a administrat, la solicitarea partilor proba cu înscrisuri si proba cu expertiza tehnica.

Prin Sentinta civila nr.919 din 11.08.2010, pronuntata de Tribunalul Constanta, în dosar nr.4935/118/2009, s-a respins, ca nefondata, actiunea promovata de reclamantii BE, CV, GV, HM, IM, ME si TGE si s-a admis actiunea promovata de reclamantii AG, AV, ARM , AG, BDE, BUAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMA, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN si VC.

Prin aceeasi hotarâre, au fost obligati pârâtii la acordarea unui concediu de odihna suplimentar, între 3-10 zile, în raport cu vechimea în munca a fiecarui reclamant, precum si la plata catre reclamanti a sumei de 1.400 lei reprezentând cheltuieli de judecata-onorariu expert si onorariu avocat.

Prin Încheierea de sedinta din data de 03.02.2009, , instanta de fond a dispus respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului INS , exceptia netimbrarii actiunii si exceptia privind lipsa procedurii prealabile, ca nefondate, retinând în esenta ca:

-exceptia lipsei calitatii procesuale pasive - în raportul juridic dedus judecatii pârâta se legitimeaza procesual pasiv, datorita faptului ca este ordonator secundar de credit fata de recunoasterea si acordarea drepturilor banesti solicitate de reclamanti, precum si datorita obligatiei de a include în bugetele anuale a acestor cheltuieli;

-exceptia lipsei procedurii prealabile – procedura obligatorie prev.de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 este impusa numai în actiunile care au ca obiect anularea actului administrativ, iar în speta, reclamantii solicita obligarea pârâtei la acordarea unor drepturi;

-exceptia lipsei timbrajului – fata de dispozitiile art.15 din Legea nr.146/1997 cu referire la art.117 din Legea nr.188/1999, cererile ce vizeaza drepturi ce decurg din raporturi de munca sunt scutite de plata taxei de timbru.

Pe fondul cauzei, din analizarea înscrisurilor depuse (filele 312-313 dos.fond), instanta retine în esenta ca, reclamantii – AG, AV, ARM, AG, BDE, BAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMD, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN si VC, detin calitatea de functionari publici in cadrul DJS CONSTANTA, calitate în care s-a sustinut ca, acestia au dreptul de a beneficia de acordarea unui concediu de odihna suplimentar, intre 3-10 zile, in raport cu prevederile art.18 din HG nr.250/1992.

Instanta de fond a retinut, de asemenea, ca intre reclamantii BE, CV, GV, HM, IM, ME si TGE si parata DJS Constanta nu mai exista în prezent raporturi de serviciu, considerente pentru care, solicitarea avuta privind acordarea unui concediu de odihna suplimentar este nefondata, conditiile de munca vatamatoare invocate, nemaifiind de actualitate, sens în care, instanta a dispus, pe fondul cauzei respingerea actiunii promovata de acesti reclamanti.

In raport cu prevederile art.35 din Legea nr.188/1998 - ”Functionarii publici au dreptul, în conditiile legii, la concediu de odihna, la concedii medicale si la alte concedii.”

Potrivit art.18 din HG nr.250/1992 - ”(1) În afara concediului de odihna, prevazut la art. 1, salariatii din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, care presteaza munci grele, periculoase sau vatamatoare, ori lucreaza în locuri de munca în care exista astfel de conditii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihna suplimentar, cu o durata cuprinsa între 3-10 zile lucratoare. (2) Salariatii nevazatori si cei încadrati în grade de invaliditate beneficiaza de drepturile de concediu de odihna suplimentar prevazute la art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor. (3) Concediile de odihna acordate potrivit art. 1 din aceasta hotarâre se cumuleaza cu cele stabilite la alin. (1) sau, dupa caz, la alin. (2) din prezentul articol.

Expertiza tehnica efectuata în cauza, (filele 190-195, 229-231 dos.fond), a constatat faptul ca, activitatea prestata de catre reclamanti se desfasoara în conditii vatamatoare pentru sanatatea acestora, conditiile vatamatoare fiind determinate de expunerea in câmp de radiatii electromagnetice.

Având în vedere aceste aspecte, instanta de fond a constatat ca, reclamantii AG, AV, ARM, AG, BDE, BAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMD, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN si VC sunt îndreptatiti pentru activitatea desfasurata în conditii vatamatoare determinate de expunerea la radiatii electromagnetice, sa beneficieze de acordarea unui concediu de odihna suplimentar, intre 3-10 zile, în raport cu vechimea în munca a fiecarui reclamant.

Instanta de fond a retinut de asemenea, ca pentru activitatea desfasurata de catre reclamanti, s-a recunoscut în mod constant, faptul ca, aceasta activitate se desfasoara în conditii vatamatoare pentru sanatate, fiindu-le acordat si dreptul de a beneficia de un spor salarial, prin Ordinul nr.525/2006 emis de catre Secretariatul General al Guvernului, precum si prin art.16 din OG nr.6/2007, mentinut prin OG nr.9/2008, OUG nr.1/2009 si OUG nr.31/2009, acte normative ce reglementeaza salarizarea functionarilor publici.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtii DJS CONSTANTA si INS, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivatie în esenta:

-sentinta atacata nu aminteste în nici un  fel despre motivele care au determinat instanta sa respinga apararile recurentelor, ceea ce „în baza prevederilor art.261 al.1 pct.5 Cod pr.civila, coroborate cu prevederile art.304 pct.5 Cod pr.civila, atrage nulitatea absoluta a hotarârii si casarea acesteia”, solicitând ca instanta de recurs sa procedeze la reaprecierea expertizei efectuate în cauza, constatând ca aceasta proba este neconcludenta;

-lipsit de relevanta este si faptul ca, instanta de fond a retinut ca „pentru activitatea desfasurata în conditii vatamatoare pentru sanatate reclamantii au dreptul de a beneficia de un spor salarial”, aceasta deoarece: 1) reclamantii nu au parcurs procedura prevazuta de Legea nr.31/1991 privind stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore /zi pentru salariatii care lucreaza în conditii vatamatoare, procedura diferita de cea impusa de art.16 din OG nr.6/2007 si 2) începând cu data de 01.04.2009 (asa dupa cum rezulta din extrasele cartilor de munca ale reclamantilor) acestia nu mai beneficiaza de sporul pentru conditii vatamatoare;

-actiunea formulata de reclamanti implica si un aspect de prematuritate, deoarece în conformitate cu dis.art.19 si art.21 din HG nr.250/1992, coroborate cu disp.art.2 si art.3 al.1 din Legea nr.31/1991, durata efectiva a concediului suplimentar de odihna, trebuia sa fie aprobata de INS, dupa stabilirea categoriilor de personal, al activitatilor si locurilor de munca pentru care se acorda concediul suplimentar de odihna si dupa stabilirea de catre inspectoratele teritoriale de munca a existentei conditiilor vatamatoare la locurile de munca în cadrul DJS CONSTANTA, pe baza determinarilor din care sa rezulte depasirea limitelor prevazute de normele nationale de protectie a muncii, reclamantii neobtinând decât buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de  munca nr.48/30.09.2008 întocmit de un medic primar de medicina muncii.

Solicita admiterea recursurilor, cu cheltuieli de judecata.

Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor aduse hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursurilor, ca nefondate, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Probatoriul administrat în cauza face dovada ca intimatii reclamanti AG, AV, ARM, AG, BDE, BAM, CF, CE, CD, CME, DA, DA, DMD, EAM, EH-H, FE, GCS, GI, ISD, IS, LI, LA, LG, LM, MF, MLA, MM, NM, ND, OM, PE, RS, SI, SI, SE, SG, SR, TO, TN, TN si VC, detin calitatea de functionari publici în cadrul  DJS  CONSTANTA, iar în ceea ce-i priveste pe intimatii reclamanti BE, CV, GV, HM, IM, ME si TGE nu mai detin calitatea de functionari publici în cadrul aceleiasi institutii, considerent pentru care, Curtea apreciaza ca, în mod legal si temeinic instanta de fond a dispus în sensul respingerii actiunii promovate, ca nefondata fata de acestia, atât timp cât, acordarea unui concediu de odihna suplimentar este o cerere nefondata.

Prin actiunea dedusa judecatii, intimatii reclamanti au solicitat a le fi recunoscut dreptul de a beneficia de acordarea unui concediu de odihna suplimentar, între 3 si 10 zile, în raport cu prevederile art.18 din HG nr.250/1992, sens în care instanta de fond s-a si pronuntat, de altfel.

Cel dintâi motiv de recurs ce contine aceeasi motivatie, pentru ambele recurente, potrivit caruia „sentinta atacata nu ar cuprinde motivele ce au determinat instanta sa respinga apararile pârâtilor” este nefondat, apreciaza Curtea, atât timp cât, în speta, prin Încheierea de sedinta  motivata din data de 03.02.2009, instanta de fond a dispus respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului INS, exceptia netimbrarii actiunii si exceptia privind lipsa procedurii prealabile, ca nefondate, retinând în esenta ca:

-exceptia lipsei calitatii procesuale pasive - în raportul juridic dedus judecatii pârâta se legitimeaza procesual pasiv, datorita faptului ca este ordonator secundar de credit fata de recunoasterea si acordarea drepturilor banesti solicitate de reclamanti, precum si datorita obligatiei de a include în bugetele anuale a acestor cheltuieli;

-exceptia lipsei procedurii prealabile – procedura obligatorie prev.de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 este impusa numai în actiunile care au ca obiect anularea actului administrativ, iar în speta, reclamantii solicita obligarea pârâtei la acordarea unor drepturi;

-exceptia lipsei timbrajului – fata de dispozitiile art.15 din Legea nr.146/1997 cu referire la art.117 din Legea nr.188/1999, cererile ce vizeaza drepturi ce decurg din raporturi de munca sunt scutite de plata taxei de timbru.

Retine Curtea ca, instanta de fond a raspuns totodata, tuturor apararilor formulate pe fondul cauzei de catre recurente, atunci când în continutul hotarârii facând referire la: „acordarea concediului suplimentar poate fi dispusa doar în conditiile în care se stabileste ca activitatea prestata se desfasoara în conditii grele si periculoase”, a aratat ca: „ expertiza efectuata în cauza a constatat faptul ca activitatea desfasurata de catre reclamanti se desfasoara în conditii vatamatoare pentru sanatatea acestora, conditiile vatamatoare fiind determinate de expunerea în câmp de radiatii electromagnetice”, si astfel, toti sunt îndreptatiti sa beneficieze de acordarea unui concediu de odihna suplimentar, între 3-10 zile, în raport cu vechimea în munca a fiecarui reclamant.

Apreciaza Curtea ca, aceeasi concluzie a pronuntarii asupra tuturor apararilor formulate de recurente, rezulta si din examinarea de catre instanta de fond a pozitiei acestora ce au „recunoscut în mod constant, faptul ca aceasta activitate se desfasoara în conditii vatamatoare pentru sanatate, fiindu-le acordat si dreptul de a beneficia de un spor salarial, prin Ordinul nr.525/2006 emis de Secretariatul General al Guvernului, precum si prin art.16 din OG nr.6/2007, mentinut prin OG nr.9/2008, OUG nr.1/2009 si OUG nr.31/2009, acte normative ce reglementeaza salarizarea functionarilor publici”.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la „parcurgerea procedurii prevazuta de Legea nr.31/1991 privind stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore/zi si faptul ca, în prezent, intimatii nu mai beneficiaza de sporul pentru conditii vatamatoare”, Curtea apreciaza în sensul respingerii ca nefondat a acestuia, întrucât:

Cu adresa nr.756/05.06.2008, intimatii au solicitat DJS acordarea concediului de odihna suplimentar pentru lucrul în conditii vatamatoare, cerere ce a fost respinsa cu adresa nr.757/05.06.2008, iar urmare adresei nr.1513/11.12.2008, formulata de intimati, prin care s-a solicitat recurentei DJS CONSTANTA aprobarea duratei efective a concediului suplimentar, recurenta a solicitat INS a dispune asupra cererii conform dispozitiilor cuprinse în HG nrt.250/1992, art.18 al.1, cerere ce a ramas fara nici un raspuns.

Retine Curtea ca, fata de masuratorile efectuate de Societatea Nationala de Radiocomunicatii evidentiate în buletinele de masuratori, inclusiv pentru DJS CONSTANTA, prin Ordinul nr.523/27.10.2006 emis de Secretariatul General al Guvernului, au fost acordate sporuri în cuantum de 10% din salariul de baza intimatilor, pentru conditii vatamatoare.

Prin sus-mentionatul ordin, s-a recunoscut explicit ca, toti functionarii publici ce-si desfasoara activitatea în incinta si sediul DJS CONSTANTA sunt îndreptatiti a le fi acordat acest spor, deoarece desfasoara activitate într-un loc de munca în care exista conditii vatamatoare.

Ulterior, retine Curtea ca, recurentul INS emite Ordinul nr.214/21.04.2009 prin care statueaza ca: „Având în vedere politica restrângerii cheltuielilor bugetare si a fondurilor insuficiente alocate INS prin Legea bugetului de stat pe anul 2009” , dispune „Art.1 – Începând cu data de 01.04.2009 înceteaza plata sporului pentru conditii vatamatoare de 10% acordat functionarilor publici… din cadrul directiilor teritoriale de statistica subordonate”.

În raport de succesiunea faptica a sus-mentionatelor acte emise de recurentele DJS CONSTANTA si  INS , Curtea retine ca, Ordinul nr.214/21.04.2009 de încetare a aplicarii sporului stipulat prin Ordinul 523/27.10.2006, reprezinta o analiza a „politicii restrângerii cheltuielilor bugetare si a fondurilor insuficiente alocate INS  prin Legea bugetului de stat pe anul 2009” si nicidecum constatarea ca s-ar fi schimbat ceva din conditiile de munca ale intimatilor.

Astfel cum rezulta din adresa nr.681537/06.05.2009 eliberata de Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Dobrogea, Curtea retine ca, DIRECTIA JUDETEANA DE STATISTICA CONSTANTA detine „si în prezent, la etajul III al cladirii administrative situata în Municipiul Constanta,  o statie de radio pe unde scurte, tip Kenwood TS 450S, putere 100W, instalata în aceasta locatie din anul 1972”, împrejurare de fapt ce conduce la concluzia ca, conditiile de munca ale intimatilor nu s-au schimbat.

În referire la cel de-al treilea motiv de recurs privind prematuritatea cererii, Curtea apreciaza ca si acesta este nefondat, urmând a fi respins, atât timp cât, la dosarul cauzei se afla Buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de munca, întocmite de ASPJ Constanta si supervizate de catre medicul de Medicina Muncii si de catre reprezentantul ITM Constanta, nr.47/28.09.2007, nr.48/30.09.2008 (filele 143-144 dos.fond), precum si Buletinul de masuratori al câmpului radioelectric nr.302/8203/27.05.2009 întocmit de Societatea Nationala de Radiocomunicatii, iar prin:

- Art.4 din HG nr.1136 se prevede ca:

„b) valori limita de expunere – sunt limitele de expunere la câmpuri electromagnetice care se bazeaza direct pe efectele cunoscute asupra sanatatii si pe consideratii biologice; respectarea acestor limite asigura protectia lucratorilor expusi la câmpuri electromagnetice împotriva oricarui efect nociv cunoscut asupra sanatatii;

c) valori de declansare a actiunii – nivelul parametrilor direct masurabili, exprimati în termeni de intensitate a câmpului electric €, de intensitate a câmpului magnetic (H), de inductie magnetica (B) si de densitate a puterii (S), începând de la care trebuie sa fie luate una sau mai multe masuri prevazute în prezenta hotarâre, respectarea valorilor de declansare a actiunii asigura respectarea valorilor limita de expunere relevante”, iar în:

- Art.14 din HG nr.1136/2006 se prevede ca:

„Riscurile generate de expunerea la câmpuri electromagnetice trebuie sa fie eliminate sau reduse la minimum, tinându-se seama de progresul tehnic si de existenta masurilor de control al riscului la sursa”, pentru ca, în textele urmatoare sa se stipuleze:

- Art.15: „Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice se bazeaza pe principiile generale de prevenire prevazute de Legea nr.319/2006”, si

- Art.16: „Pe baza evaluarii riscurilor, efectuata în conformitate cu art.7-13, atunci când sunt depasite valorile de declansare a actiunii prevazute la art.5, angajatorul trebuie sa stabileasca si sa puna în aplicare un program de masuri tehnice si/sau organizatorice care urmaresc ca expunerea sa nu depaseasca valorile limita de expunere, tinându-se seama, în special, de urmatoarele elemente:

f) limitarea duratei si a intensitatii expunerii”.

Totodata, Curtea retine ca,  legiuitorul a stipulat în continutul art.18 din HG nr.1136/2006, ca:  „(1) În nici o situatie lucratorii nu trebuie sa fie expusi la valori ale câmpului electromagnetic care depasesc valorile limita de expunere”, iar în

al.(1) „În afara concediului de odihna”, al art.1 se stipuleaza ca:, „salariatii din administratia publica, din regiile autonome cu specific  deosebit si din unitatile bugetare, care presteaza munci grele, periculoase sau vatamatoare, ori lucreaza în locuri de munca în care exista astfel de conditii, stabilite potrivit Legii nr.31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihna suplimentar, cu o durata cuprinsa între 3-10 zile lucratoare”.

Retine instanta ca, dispozitiile legale sus-citate se coroboreaza pe deplin cu concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cauza (filele 190-195 dos.fond) si ale suplimentului acesteia (filele 229-231 dos.fond), si care constata faptul ca, activitatea prestata de intimatii reclamanti se desfasoara în conditii vatamatoare pentru sanatatea acestora, conditiile vatamatoare fiind determinate de expunerea în câmp de radiatii electromagnetice.

Drept urmare, Curtea apreciaza ca, în cauza sunt aplicabile disp.art.18 al.1 din HG nr.250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, potrivit carora: „În afara concediului de odihna, prevazut la art.1, salariatii din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, care presteaza munci grele, periculoase, sau vatamatoare, ori lucreaza la locuri de munca în care exista astfel de conditii, stabilite potrivit Legii nr.31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediul de odihna suplimentar, cu o durata cuprinsa între 3-10 zile lucratoare”.

În atare situatie, având în vedere ca, buletinele de determinare pentru expertizarea locurilor de munca atesta împrejurarea ca, intimatii presteaza o activitate vatamatoare, cu conditii deosebite la locul de munca, Curtea retine ca, în speta, este îndeplinita conditia ceruta de art.3 al.1 din Legea nr.31/1991, si astfel, sustinerea intimatilor referitoare la faptul ca sunt functionari publici supusi Legii nr.188/1999 republicata, având drepturi si obligatii cuprinse în aceasta lege, sunt fondate, deoarece, potrivit art.35 „(1) Functionarii publici au dreptul, în conditiile legii, la concediu de odihna, la concedii medicale si la alte concedii”.

Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursurile, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare