Măsuri preventive. Înlocuire. Durata rezonabilă a procedurii judiciare.

Măsuri preventive. Înlocuire. Durata rezonabilă a procedurii judiciare.

Prin decizia penală nr. 507/2005 a Curţii de Apel Braşov s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpatul G.L. împotriva încheierii de şedinţă pronunţată de Tribunalul Braşov la 5 octombrie 2005 în dosarul penal nr. 483/2005 pe care a casat-o cu privire la menţinerea arestării preventive a inculpatului şi a înlocuit măsura preventivă a arestării cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviinţarea instanţei.

În considerentele hotărârii s-a arătat că inculpatul a fost arestat la 4 februarie 2005 de către Tribunalul Braşov, astfel cum rezultă din încheierea nr.4/2005, întrucât existau motive verosimile de a bănui că acesta a săvârşit  infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal. În fapt, s-a reţinut că în perioada 2004 – februarie 2005 a distribuit în mod repetat droguri de mare risc contra cost persoanelor interesate de pe raza Municipiului Braşov şi în 3 februarie 2005 a fost depistat în timp ce încerca să ofere spre vânzare 100 de comprimate de ecstasy.

S-a constatat  că la data luării acestei măsuri au fost respectate dispoziţiile procesual penale privind luarea acestei măsuri preventive, condiţiile de fond şi de formă ale acesteia, precum şi dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Totodată s-a constatat că durata rezonabilă a procedurii judiciare este depăşită în speţă. Potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia  Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei sale de către instanţă, iar potrivit art.5 paragraful 3 orice persoană arestată are dreptul de a fi liberată în cursul procedurii.

Durata rezonabilă a arestării se apreciază, conform textelor de lege şi practicii judiciare a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în funcţie de circumstanţele cauzei, de criteriile consacrate privind complexitatea cauzei, comportamentul procesual al inculpatului şi organul judiciar.

Se constată că în cauză, deşi cercetarea judecătorească a început, inculpatul şi parte din martori au fost audiaţi, nu s-au audiat până în prezent martorii cu identitate protejată, ale căror declaraţii sunt concludente în cauză, deşi instanţa a avut la dispoziţie mijloacele procesuale prin care putea să facă acest lucru. În condiţiile în care aceştia refuză audierea, urmează a se aplica practica Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, întrucât nu se poate verifica nemijlocit proba propusă prin actul de acuzare.

Durata procedurii nu s-a datorat inculpatului, arestat şi aflat la dispoziţia instanţei, ai cărui martori au fost audiaţi în apărare, şi nici cauzei, care are o complexitate medie.

S-au aplicat în speţă dispoziţiile art. 139 alin.1 Cod procedură penală, întrucât temeiurile de fapt pe care se întemeiază cazul concret prevăzut de art. 148 lit.h Cod procedură penală, dobândesc valenţele expuse mai sus.

Inculpatul a rămas la dispoziţia instanţei însă, ţinând seama de obiectul judecăţii şi circumstanţele  personale ale acestuia, s-a înlocuit măsura preventivă a arestării cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviinţarea instanţei. (M.D)

Domenii speta

Spete similare