Fond funciar. Dovada calităţii de persoană îndreptăţită la beneficiul legii.

Decizie 310/R din 19.05.2009


Dosar nr. 1242/218/2007

DECIZIE CIVILĂ  Nr. 310/R/19 Mai 2009

Fond funciar. Dovada calităţii de persoană îndreptăţită la beneficiul legii.

Prin sentinţa civilă nr. /2009 pronunţată de Judecătoria Carei a fost respinsă

ca neîntemeiată acţiunea reclamantei PAROHIA REFORMATĂ C împotriva pârâţilor

L, COMISIA LOCALĂ C DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 şi COMISIA

JUDEŢEANĂ SATU MARE DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 privind restabilirea

dreptului de proprietate funciară pe seama reclamantei, reţinându-se de către prima

instanţă că prin TP nr.31-64948/04.06.2003 şi TP nr.31-5262/27.04.2005 s-a

reconstituit reclamantei un drept de proprietate funciară în suprafaţă de 6,3710 ha şi

respectiv 3,9775 ha, iar în privinţa suprafeţei de teren ce excede terenului astfel

reconstituit s-a emis în mod legal şi valabil pe seama pârâtului L, pentru o suprafaţă

de 5,05 ha.

Instanţa de fond a mai reţinut că eliberarea titlului de proprietate pe seama

pârâtului de mai sus s-a dispus întemeiat pe înscrierile existente în registrul agricol

cu privire la suprafaţa de teren deţinută de antecesorul pârâtului şi că, atâta vreme

cât terenul de 5,05 ha a fost reconstituit în mod valabil pe seama unei alte persoane,

iar în hotarul comunei C, jud. Satu Mare nu mai există teren, disponibil a fi

reconstituit prin echivalent, cererea reclamantei de a i se restabili dreptul de

proprietate funciară asupra acestui teren, în natură şi pe vechile amplasamente, se

prezintă a fi neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs în termenul legal reclamanta

solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii cererii sale

introductive astfel cum a fost formulată, motivând în fapt că antecesorului pârâtului L

a deţinut suprafaţa de 5,05 ha cu care figurează în registrul agricol în temeiul unei

înţelegeri cu reclamanta, fără însă ca aceasta din urmă să-i fi transmis proprietatea

asupra respectivului teren.

Intimatul L, legal citat, se prezintă şi depune întâmpinare (filele nr.15-16) prin

care solicită respingerea recursului ca nefondat, motivând în fapt că sentinţa primei

instanţe este legală şi temeinică, fundamentându-se pe evidenţele din registrul

agricol al comunei C.

Restul intimatelor, legal citate nu se prezintă şi nu depun întâmpinare.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate de către recurentă, a

disp.art.304 indice 1 Cod de procedură civilă,  a materialului probator administrat în

cauză şi a prevederilor legale în materie tribunalul apreciază că aceasta este

nelegală pentru următoarele considerente:

Potrivit evidenţelor de carte funciară astfel cum rezultă din cuprinsul colilor CF

in extenso nr.28, 165 şi 518 depuse la dosarul primei instanţe (filele nr.26-30)

reclamanta figurează ca proprietar tabular al terenului în litigiu, situat în spatele

cimitirului reformat din localitate.

Este adevărat că, potrivit menţiunilor existente în registrul agricol al comunei

C, la data cooperativizării antecesorul pârâtului L deţinea o suprafaţă de teren de

5,05 ha şi în temeiul acestor înscrieri s-a dispus emiterea titlului de proprietate atacat

prin precizarea de acţiune depusă la termenul din 11.06.2008 (filele nr.126-127 din

dosarul primei instanţe).

Se reţine însă că alături de cererea introductivă în instanţă reclamanta a

anexat şi procesul verbal încheiat la data de 14.09.1952, atât în copie cât şi în

traducere legalizată (filele nr.19-25 din dosarul primei instanţe) încheiat cu ocazia

şedinţei consiliului parohial care a avut loc la aceeaşi dată. Cu această ocazie s-a

dezbătut problema împărţirii (defalcării) terenului deţinut de către Parohia Reformată,

teren care la acea dată însuma o suprafaţă totală de 16 ha şi 45 ari, avându-se în

vedere că, pentru suprafeţele de teren ce excedeau celei de 10 ha, obligaţiile privind

planul de însămânţare, conform reglementărilor existente la acea dată, erau sensibil

mai ridicate decât cele vizând suprafeţe de teren de până la 10 ha.

Din cuprinsul aceluiaşi proces verbal a rezultat că s-a propus ca din cele 16 ha

şi 45 arii, o suprafaţă de 5 ha teren să figureze în mod scriptic pe numele cantorului

bisericii, iar 2 ha teren pe numele clopotarului, astfel încât obligaţia de însămânţare

reţinută în sarcina parohiei să se diminueze în mod semnificativ. Totodată, în

cuprinsul ultimului alineat al acestui proces verbal a rezultat că enoriaşul L,

antecesorul pârâtului, s-a oferit să preia pe seama sa atât suprafaţa de 5 ha teren

care ar fi revenit scriptic pe numele cantorului bisericii, cât şi obligaţiile decurgând din

planul de însămânţare şi celelalte impozite şi cote de carne şi lapte aferente acestei

suprafeţe de teren (fila nr.19), procesul verbal în cauză fiind însuşit inclusiv de către

numitul LJ prin semnătură.

În acest context, raportat la starea de fapt rezultată din înscrisul prezentat mai

sus, care goleşte practic de conţinut menţiunile realizate ulterior în registrul agricol cu

ocazia preluării acestui teren din posesia faptică a numitului L, antecesorul pârâtului,

coroborat cu înscrierile rezultate din evidenţele de carte funciară, tribunalul apreciază

că prima instanţă a realizat o greşită aplicare a legii în înţelesul art.304 pct.9 Cod de

procedură civilă, în speţă a prevederilor legate de restabilirea dreptului de proprietate

funciară în condiţiile Legii nr.247/2005 astfel încât, întemeiat pe disp.art.312 Cod de

procedură civilă va admite recursul şi va modifica în tot sentinţa atacată, în sensul

admiterii acţiunii reclamantei astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată

nefiind dovedite.

 

 

 

 

1

Domenii speta