Arestare preventivă. Respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, pentru că temeiul de fapt al măsurii prepuse a se lua este diferită de cel arătat de parchet

Arestare preventivă. Respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, pentru că temeiul de fapt al măsurii prepuse a se lua este diferită de cel arătat de parchet.

Prin încheierea nr.13, pronunţată de Tribunalul Braşov in dos penal nr. 505/2006 la 26.02.2006, s-a dispus admiterea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi arestarea preventivă a inc. LIM, in baza art. 136, 143, 148 lit.d şi h şi art. 149 ind.1 Cod procedură penală.

Pentru a se dispune astfel, prima instanţă a reţinut că sunt indicii temeinice şi motive de bănuială legitimă că inculpatul a aplicat victimei DF lovituri cu pumnul şi sticle de băutură, cauzând decesul acesteia, fapta constituie infracţiunea de omor, a încercat să-şi modifice înfăţişarea şi să şteargă din urme prin spălarea hainelor, iar luarea măsurii preventive este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând  respingerea propunerii de arestare şi cercetarea sa in stare de libertate, date fiind circumstanţele in care s-a comis fapta, precum şi datele personale care îl caracterizează.

Recursul este fondat, pentru motivele care se vor arăta in continuare.

Este adevărat că, in prezent, in cauză există indicii temeinice care conduc la presupunerea că inculpatul este cel care a cauzat decesul victimei, prin loviturile pe care i le-a aplicat, insă circumstanţele deosebite in care a avut loc conflictul dintre victimă şi inculpat constituie o realitate care nu poate fi ignorată şi care trebuie suspusă unei atente examinări.

Chiar prima instanţă reţine că, la acest moment, singurul element probatoriu prin care se poate reconstitui starea de fapt îl constituie declaraţia inculpatului, coroborată cu constatările de la faţa locului şi o sumară examinare medico-legală. In lipsa unor probe care să conducă la concluzii diferite, susţinerile inculpatului nu pot fi înlăturate sub rezerva verificării declaraţiei, dată fiind prezenţa prezumţiei de nevinovăţie şi obligaţia organelor judiciare de a proba orice acuzaţie.

Examinarea medico-legală a victimei şi a inculpatului conduce la concluzia că intre aceştia a existat o luptă, chiar inculpatul purtând urme specifice unei strangulări.

Pe de altă parte, victima era cunoscută ca o persoană cu certe înclinaţii homosexuale, existând şi dovezi la dosar şi, chiar dacă era mai in vârstă,  era o persoană corpolentă, cu o constituţie fizică destul de consistentă.

Modul in care victima a creat relaţia sa amicală cu inculpatul demonstrează o anume abilitate in atragerea persoanelor de acelaşi sex.

Prezent in locuinţa victimei din alte motive, inculpatul s-a trezit la un moment dat in situaţia de a fi încuiat in garsonieră, din iniţiativa victimei, care a început să-i facă avansuri cu conotaţie sexuală din ce in ce mai insistente şi la un moment dat chiar violente.

Starea de repulsie şi de panică, imposibilitatea de a se opune şi mai ales de a ieşi din spaţiul respectiv, cu perspectiva de a fi forţat la relaţii sexuale homosexuale au declanşat o reacţie de apărare din partea inculpatului, care in aceste circumstanţa a lovit victima de mai multe ori, cu pumnii şi cu o sticlă plină cu băutură. Modul incoerent al acestor acţiuni, precum şi a celor care au urmat lovirii victimei, demonstrează, cel puţin in acest moment, o deosebită stare de tulburare şi de temere in care se afla inculpatul, stare sub imperiul căreia se pare că a acţionat. Comportamentul său ulterior, cel puţin din cele declarate de inculpat, inclusiv vopsirea părului şi spălarea hainelor, s-a datorat temerii de răzbunare din partea victimei şi nu scopului de a ascunde probe sau de a le distruge, inculpatul ne realizând in acel moment posibilitatea de a fi cauzat moartea victimei, aşa cum a reţinut şi prima instanţă.

 Există, aşadar, mai multe elemente de fapt cu implicaţie directă asupra reţinerii vinovăţiei, şi ele trebuie reţinute pentru o corectă apreciere asupra pericolului cert pe care îl poate reprezenta inculpatul pentru ordinea publică.

 In plus, pentru a respecta in întregime cerinţele art. 136 Cod procedură penală , trebuie avute in vedere şi datele care caracterizează pe inculpat, vârsta şi gradul de maturitate psihică, asociate unui intelect limitat al acestuia, situaţia personală şi familială, conduita bună şi lipsa antecedentelor penale.

Se constată astfel că nu sunt întrunite cerinţele art. 148 lit d, şi h Cod procedură penală, inculpatul ne având intenţia de a distruge probe ci de a scăpa de o posibilă răzbunare şi ne existând la dosar probe concrete cu privire la existenţa unui pericol pentru ordinea publică.

Arestarea preventivă constituie o măsură cu caracter de excepţie prin care o persoană prezumată nevinovată este lipsită de libertate, aşa încât dispunerea ei nu se justifică decât in condiţiile in care sunt îndeplinite toate cerinţele legale şi numai dacă luarea măsurii este absolut necesară in cauză, ceea ce nu este cazul in ceea ce priveşte pe  inculpatul LI, cel puţin in acest moment.

Domenii speta

Spete similare