Revizuire. Cazul prevăzut de art. 465 alin. (1) c. pr. pen. Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcarea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de

Decizie 2/A din 13.01.2020


Revizuire. Cazul prevăzut de art. 465 alin. (1) C. pr. pen. Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcarea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol  ca urmarea a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi. Inadmisibilitate

Legea nr. 135/2010  privind Codul de procedură penală: art. 465 alin. (1)

Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 par. 1

Încălcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva duratei excesive a procedurii nu justifică revizuirea hotărârii penale pronunţate întrucât remediul a fost deja acordat reclamantului de către instanţa europeană prin stabilirea unor daune materiale şi morale.

O eventuală rejudecare a dosarului nu ar face decât să prelungească situaţia de incertitudine a petentului condamnat în ceea ce priveşte situaţia sa juridică, astfel că în mod corect prima instanţă a respins cererea de revizuire formulată, durata procesului neputând fi remediată prin rejudecarea dosarului

(Secţia penală, Decizia penală nr. 2/A din 13 ianuarie 2020,

rezumată de judecător Monica Badescu)

Prin sentinţa penală nr. 3317/23.10.2019  pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. […]/325/2019, în baza art. 465 C. pr. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul A..., fiind obligat petentul la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

 Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3613/12.12.2012a Judecătoriei Timișoara definitivă prin decizia nr. 214/14.02.2013 a Curţii de Apel Timişoara în dosar nr. […]/325/2011,  în temeiul art. 345 alin. (2) C. pr .pen. raportat la art. 259 alin. (1)  C. pen., inculpatul A..., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de denunţare calomnioasă în forma tip.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat de la data rămânerii definitive până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totala sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În temeiul art. 345 alin. (2) C. pr. pen. raportat la art. 259 alin. (2) C. pen., inculpatul A..., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani  închisoare  pentru săvârşirea infracțiunii  de denunţare calomnioasă în forma agravată.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat de la data rămânerii definitive până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totala sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi  lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 81  alin. (2)  C. pen, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, stabilind  termen de încercare de 4 ani , în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen., în sensul că, săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, are drept urmare revocarea suspendării condiţionate, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea ulterioară.

Analizând cererea de revizuire formulată de numitul A... prin prisma dispoziţiilor legale enunţate mai sus, judecătoria a constatat că aceasta nu îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile Codului de procedură penală cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.

Potrivit art. 465 alin. (1)  C. pr. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Instanţa a reţinut că, într-adevăr, petentul condamnat a obţinut o hotărâre favorabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv decizia CEDH-LF20.2R 101 din 6 iunie 2019, prin care instanţa europeană a constatat că petentului condamnat i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din Convenţie, în materie de durată excesivă a procedurii penale.

Judecătoria a constatat că remediul a fost deja acordat de către instanţa europeană prin stabilirea unor daune materiale şi morale în dosarul nr. […]/325/2011, ce trebuie să fie achitate către petent, revizuirea hotărârii în aceste condiţii fiind inadmisibilă.

 Se mai arată că rejudecarea dosarului nereprezentând o reparare a prejudiciului suferit de către petentul condamnat, încălcarea constatată de către Curte fiind una iremediabilă.

Astfel, singura posibilitate pe care petentul condamnat o are la dispoziţie este aceea de a obţine o compensare bănească, aspect pe care, de altfel, l-a şi realizat, Curtea Europeană stabilind că statul român trebuie să îi plătească acestuia suma de 2.000 euro cu titlu de daune morale şi materiale.

În aceste condiţii, instanţa a reţinut că încălcarea duratei rezonabile a procesului nu poate fi remediată prin rejudecarea dosarului, cererea neîncadrându-se pe exigenţele de admisibilitate prevăzute de art. 465 alin. (1) C. pr. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul care, prin avocatul ales, a solicitat ca în urma admiterii apelului să se dispună, admiterea în principiu a cererii de revizuire având în vedere hotărârea CEDO, respectiv decizia CEDH-LF20.2R 101 din 6 iunie 2019 prin care s-a constatat că petentului condamnat i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, astfel că se impune rejudecarea cauzei.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată apelul ca fiind nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Astfel cum a arătat şi prima instanţă, revizuentul a obţinut o hotărârea favorabilă la CEDO prin decizia  CEDH-LF20.2R 101 din 6 iunie 2019 prin care s-a constatat că petentului condamnat i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, însă petentul nu a arătat şi în ce a constat încălcarea art. 6 par. 1 din Convenţie în cazul său.

Procedând la verificarea copie deciziei mai sus arătată, şi aflată la filele 5-7 dosar primă instanţă, Curtea observă la fel ca şi judecătorul fondului că în cazul condamnatului, încălcarea art. 6 par. 1 din Convenţie a fost făcută în materia duratei excesive a procedurii penale iar conform copiei anexei cererii aflată la fila 8 dosar rezultă faptul că petentul condamnat a obţinut deja o compensare bănească astfel că remediul a fost deja acordat, de către instanţa europeană prin stabilirea respectivelor daune morale.

O eventuală rejudecare a dosarului nu ar face decât să prelungească situaţia de incertitudine a petentului condamnat în ceea ce priveşte situaţia sa juridică, astfel că în mod corect prima instanţă a respins cererea de revizuire formulată, durata procesului neputând fi remediată prin rejudecarea dosarului.