Legea nr. 248/2005. Restrângerea dreptului la liberă circulaţie în străinătate, după data aderării României la Uniunea Europeană.

Decizie 11/Ap din 20.09.2007


Legea nr. 248/2005. Restrângerea dreptului la liberă circulaţie în străinătate, după data aderării României la Uniunea Europeană.

Prin sentinţa civilă nr.268/2007, Tribunalul Braşov a respins petiţia formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul Ş.M.G., reţinând în considerente că, potrivit talonului emis de Poliţia de Frontieră de la punctul de Trecere al Frontierei Bucureşti – Aeroportul H.Coandă, pârâtul a fost returnat de către organele de poliţie din Belgia la data de 11 noiembrie 2006, pe motiv de şedere ilegală în această ţară.

Din propria declaraţie, rezultă că pârâtul nu a fost judecat şi condamnat în ţara de unde a fost înapoiat, fiind depistat de Poliţia din Bruxelles în urma unui control de rutină, după ce a plecat din ţară în 20.10.2006.

La data de 4 Noiembrie 2006, pârâtul a depus o cerere de autorizare pentru  angajarea unui lucrător de naţionalitate străină, astfel că, la 14 noiembrie 2006 se încheie un contract de muncă între pârât şi Atelier Orloff din Bruxelles.

De asemenea, pârâtul a fost atestat în profesie de autorităţile belgiene la 17 ianuarie 2007, stabilindu-şi domiciliul în Belgia, urmare încheierii contractului de închiriere din 26 ianuarie 2007.

Măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie este una facultativă, instituită de art.38, lit.a din Legea nr.248/2005, urmare a returnării pârâtului în baza acordului de readmisie încheiat între Belgia şi România prin H.G. nr.825/1995.

Rezultă din documentaţia analizată că, autorităţile belgiene au legalizat şederea pârâtului în această ţară, motivele înapoierii lui în România nefiind de natura celor prevăzute de art.1 al Directivei 2004/38/CE, respectiv să constituie un pericol pentru ordinea, siguranţa sau sănătatea publică.

Demersurile întreprinse de pârât şi mai sus enunţate, se încadrează în obligaţiile legale stabilite prin art.5 din Legea nr.248/2005 pe perioada şederii cetăţenilor români în străinătate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitatea încălcării art.38, lit.a, art.39, alin.1 din Legea nr.248/2005, raportate la art.25 din Constituţie şi la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi a Protocolului nr.4 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În consecinţă, se solicită admiterea apelului şi, spre acest final, admiterea petiţiei.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

Apelul nu este fondat.

Dispoziţia înscrisă în art.52 din Legea nr.248/2005 este tranzitorie şi se aplică numai în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a legii (20.01.2006) şi până la aderarea României la U.E.

După aderarea României la U.E., libera circulaţie în spaţiul comunitar nu mai este îngrădită în vreun fel, astfel încât „orice cetăţean sau orice cetăţeană a U.E. au dreptul de a se deplasa şi de a-şi stabili reşedinţa în mod liber pe teritoriul statelor membre” (art.45 din carta U.E.).

Dispoziţiile art.38 di Legea nr.248/2005 contravin valorilor universale recunoscute, ocrotite şi garantate prin art.25 din Constituţia României, art.2 din Protocolul nr.4 la Convenţie, prin Directiva nr.2004/38/CE şi Regulamentul nr.562/2006 privind crearea unui Cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontieră.

Împrejurarea că cetăţeanul a fost expulzat de pe teritoriul unui stat membru în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat nu este, prin ea însăşi, suficientă pentru ca instanţa din România să interzică, la rândul ei, dreptul de circulaţie al propriului cetăţean.  Îngrădirea libertăţii de circulaţie apare posibilă numai în situaţiile de excepţie prevăzute de art.27 din Directiva nr.2004/38/CE şi care trebuie dovedite ca atare.

De altfel, pârâtul a depus acte ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor stipulate de art.7 al Directivei nr.2004/38/CE.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art.296 C.p.c., apelul va fi respins.

Decizia civilă nr. 11/Ap din 20 septembrie 2007 – L. V.