Anulare transfer fraudulos.Dispoziţiile art.80 alin.1) lit.c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Sentinţă comercială 811 din 28.04.2010


Anulare transfer fraudulos.Dispoziţiile art.80 alin.1) lit.c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Prevederile sus-menţionate privesc actele şi operaţiunile comerciale  încheiate de debitoare prin exprimarea voinţei şi intenţiei acesteia, respectiv a consimţământului valabil, acte care au ca rezultat diminuarea patrimoniului debitorului în dauna creditorilor.

Prin urmare, nu pot forma obiectul acţiunii în anulare acele acte juridice prin care s-a diminuat patrimoniul debitoarei, dacă acestea au fost încheiate de alte persoane abilitate de lege, cum ar fi executorul judecătoresc, în cadrul procedurii executării silite a debitoarei.

Sentinţa nr.811 din 28 Aprilie 2010 a Tribunalului Vâlcea-Secţia Comercială

La data de 15.10.2008 reclamanta  X SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. PD SRL- societate aflată în insolvenţă, a chemat în judecată pe pârâţii SC HF IS SRL, PN şi PM D, pentru ca instanţa să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.aaaa/15.08.2007, prin care debitoarea a vândut pârâtei SC HF IS SRL imobilul bloc de locuinţe, situat în Turda şi anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.bbbb/2.10.2007, prin care pârâta SC HF IS SRL a vândut pârâţilor  acelaşi imobil.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea imobilului în averea debitoarei sau a valorii imobilului şi radierea din cartea funciară a înscrierilor privitoare la dobândirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor.

Cererea a fost completată şi precizată la data de 7.01.2009, în sensul completării cadrului procesual prin introducerea în cauză a pârâtului IC şi adăugarea unui alt capăt de cerere privind anularea plăţii de 715.000 lei efectuată prin Cecul BM  din 4.10.2007 de către debitoare în favoarea pârâtului, la data de 8.10.2007, prin poprirea contului bancar al debitoarei şi obligarea pârâtului la restituirea acestei sume.

S-a arătat că pârâtul IC este asociat unic al SC HF IS SRL, calitate în care a semnat contractul autentic de vânzare-cumpărare încheiat cu debitoarea, acesta încasând în final suma de 714.906 lei, la data de 8.10.2007, după ce SC HF IS SRL a virat banii în contul debitoarei, cu titlu de rest preţ.

Astfel, reclamanta precizează că la data de 2.10.2007 PN a plătit suma de 1.401.000 lei cu titlu de preţ către SC HF IS SRL( sumă încasată de societate, conform declaraţiei nr.4056/3.10.2007).

Din această sumă, 686.000 lei a rămas în contul SC HF IS SRL, iar diferenţa de 714.906 lei a fost virată în contul debitoarei, pentru ca la data de 4.10.2007 debitoarea să emită în favoarea pârâtului IC un CEC barat pentru suma de 750.000 lei, cec pe care, la data de 5.10.2007, fusese trecută menţiunea „Refuzat”.

În aceeaşi zi, executorul judecătoresc BD a emis poprirea nr.ccc/5.10.2007, după care banii au fost încasaţi de pârâtul IC.

S-a arătat că această plată are un caracter fraudulos, având în vedere că între pârâtul IC şi debitoare nu a existat niciun raport juridic care să genereze drepturi şi obligaţii reciproce, cecul fiind emis de fostul administrator al debitoarei AI, după data desemnării lichidatorului N SPRL.

Reclamanta a apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art.80 alin.1) lit.c din Legea nr.85/2006, fiind solicitată anularea plăţii efectuate prin cecul barat emis la data de 4.10.2007 de către debitoare în favoarea pârâtului IC, încasat de acesta la data de 8.10.2007 prin poprirea contului bancar al debitoarei, cu obligarea pârâtului la restituirea sumei de 715.000 lei.

Faţă de cererea precizatoare, pârâtul IC a depus întâmpinare, prin care a arătat că, în principal, cererea este tardivă şi inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art.132 Cod procedură civilă, deoarece reclamanta nu a înţeles să depună cererea la data de 26.11.2008, care a constituit prima zi de înfăţişare.

De asemenea, s-a arătat că referitor la anularea plăţii sumei de 715.000 lei,  ea  s-a efectuat prin intermediul executorului judecătoresc, iar dispoziţiile art.80 lit.c), invocate ca temei juridic de către reclamantă, privesc numai plăţile voluntare, benevole, efectuate de societatea falită, în speţă aflându-ne în faţa unei plăţi forţate, realizate prin intermediul executorului judecătoresc.

S-a arătat că această plată a reprezentat contraprestaţia unei obligaţii executate de către pârât, în favoarea debitoarei şi a reprezentantului legal al acesteia, la începutul anului 2007.

În concret, pârâtul a precizat că administratorul debitoarei, AI, a solicitat mai multe sume cu titlu de împrumut de la pârât, pretinzând că îi sunt necesare pentru plata preţului imobilului situat în Turda.

Acesta s-a obligat să restituie banii până la data de 31.06.2007, pentru suma de 200.000 lei, la data de 1.09.2007, pentru suma de 200.000 Euro şi la data de 4.10.2007, pentru suma de 750.000 lei.

Pârâtul a menţionat că aceste împrumuturi au fost garantate cu file CEC.

Faţă de cele arătate mai sus, pârâtul, în calitate de administrator al SC HF IS SRL, a început procedura de recuperare a sumelor date cu titlu de împrumut, prin executarea silită efectuată prin intermediul executorului judecătoresc BD, faţă de debitoare şi faţă de AI.

Pârâtul a precizat că executarea silită a privit fila CEC din 4.10.2007 şi a constituit obiectul dosarului de executare silită prin poprire nr.ddd/2007.

În plus, pârâtul a apreciat că plata realizată la data de 8.10.2007 a fost înainte de deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, care a avut loc la data de 19.10.2007, plată ce a avut loc în cursul desfăşurării normale a activităţii debitoarei.

Pe fond, s-a arătat că nu a existat un concert fraudulos între pârât şi debitoare, având în vedere existenţa unui raport juridic între cele două părţi, raport în baza căruia s-a născut obligaţia de plată din partea debitoarei faţă de pârât, condiţii în care se solicită respingerea cererii completatoare.

Analizând actele dosarului şi lucrările dosarului, având în vedere cererea completatoare, instanţa a reţinut următoarele:

Pârâtul IC a depus la dosar chitanţele sub semnătură privată încheiate în luna ianuarie 2007, în care s-a consemnat că AI, în calitate de administrator al  debitoarei SC P D SRL şi în calitate de „persoană fizică” a împrumutat sumele de 2 miliarde lei vechi, de 7,5 miliarde lei vechi şi 100.000 Euro, cu obligaţia restituirii lor la data de 31.06.2007, de 15.09.2007 şi respectiv de 1.09.2007, împrumut garantat cu file CEC.

Pentru recuperarea sumei de 7,5 miliarde lei, ce a constituit obiectul contractului de împrumut  şi pentru care a fost lăsată garanţie fila CEC seria BM /4.10.2007, aşa cum a susţinut pârâtul IC, s-a constituit dosarul de executare nr.ddd/5.10.2007, în cadrul căruia a fost înfiinţată poprire pe conturile debitoarei, în favoarea creditorului I C.

Din extrasul de cont depus la dosar, instanţa a constatat că, în urma adresei de poprire emisă de executor către terţul poprit SC CEC BANK SA-Sucursala Rm.Vâlcea, aceasta a blocat contul deschis de către debitoare şi a virat suma de 715.000 lei către pârâtul IC, la data de 8.10.2007.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constată că acţiunea reclamantei, aşa cum a fost completată este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Temeiul juridic al acţiunii îl constituie dispoziţiile art.80 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, conform cărora „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

c)acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;”

Referitor la încasarea sumei de 715.000 lei de către pârâtul IC, instanţa constată următoarele:

Prevederile sus-menţionate privesc actele şi operaţiunile comerciale  încheiate de debitoare prin exprimarea voinţei şi intenţiei acesteia, respectiv a consimţământului valabil, acte care au ca rezultat diminuarea patrimoniului debitorului în dauna creditorilor.

Prin urmare, nu pot forma obiectul acţiunii în anulare acele acte juridice prin care s-a diminuat patrimoniul debitoarei, dacă acestea au fost încheiate de alte persoane abilitate de lege, cum ar fi executorul judecătoresc, în cadrul procedurii executării silite a debitoarei.

În speţă, încasarea sumei sus-menţionate de către pârâtul IC a avut loc prin forma de executare silită a popririi, poprire înfiinţată în cadrul dosarului de executare silită nr.ddd/2007 de către executorul judecătoresc BD.

În consecinţă,s-a reţinut că nu a avut loc o virare a sumei din contul debitoarei printr-o plată benevolă, condiţii în care dispoziţiile sus-menţionate nu sunt incidente.

Faţă de cele reţinute mai sus, susţinerile reclamantei privind efectuarea acestei plăţi la data de 8.10.2007, ca urmare a popririi, după data dizolvării societăţii debitoare prin Încheierea din data de 23.08.2007 şi înainte de intrarea în insolvenţă, au fost socotite că nu prezintă relevanţă juridică în soluţionarea cauzei.

De asemenea, s-a reţinut că nu prezintă relevanţă juridică nici natura raporturilor juridice dintre debitoarea şi administratorul statutar al debitoarei, pe de o parte şi pârâtul IC.

Prin urmare, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.