Contractul de antrepriză.Dovada încheierii contractului.

Contractul de antrepriză.Dovada încheierii contractului.

Cum legea nu cere nicio formă specială pentru validitatea contractului de antrepriză, în virtutea principiului consensualismului, simplul acord de voinţă al părţilor este suficient pentru existenţa contractului.

În speţă, exteriorizarea voinţei celor două părţi contractante s-a concretizat atât în înregistrarea executării lucrării în contabilitate de către reclamantă, cât şi prin înregistrarea celei de a doua facturi în contabilitate de către pârâtă, aşa cum s-a recunoscut chiar în cuprinsul interogatoriului.

De aceea, reclamanta a înţeles să depună la dosar, în susţinerea acţiunii, atât balanţele analitice, cât şi extrase de pe registrul jurnal, registru contabil obligatoriu pentru agenţii economici.

 Cu privire la Registrul jurnal, acesta reprezintă documentul obligatoriu de înregistrare cronologică a documentelor justificative servind ca probă în litigii.

Astfel, extrasele de pe registrul jurnal prezentat de reclamantă, are forţă probantă în favoarea acesteia, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.50-52 Cod comercial, în care se arată că „Registrele comercianţilor, ţinute în regulă, pot face proba în justiţie între comercianţi pentru fapte şi chestiuni de comerţ.”

Sentinţa nr.362 din 17 februarie 2010 a Tribunalului Vâlcea Secţia Comercială

La data de 3.10.2008 reclamanta SC OT SRL  a chemat în judecată pe pârâta SC G SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 428.182,34 lei plus dobânda legală, sumă care să fie reactualizată conform indicelui de inflaţie de la momentul datorării până la punerea în executare.

În motivare s-a arătat că între părţi au existat raporturi comerciale în baza cărora au convenit ca reclamanta să execute în favoarea pârâtei o serie de lucrări la structura de rezistenţă a imobilului proprietatea pârâtei, respective Hotelul Băile Govora.

Reclamanta a menţionat că aceste lucrări au fost executate prin intermediul SC P SRL, cu care a încheiat un contract de execuţie, lucrare terminată şi executată, a cărei contravaloare a fost achitată conform devizelor emise de către reclamantă.

Cu toate acestea, reclamanta a precizat că beneficiara lucrării, adică societatea pârâtă, a refuzat plata contravalorii facturii fiscale nr.5568717/31.10.2005 în valoare de 401.123 lei şi a facturii fiscale nr.5568726/30.12.2005 în valoare de 27.059,34 lei.

În final, se arătat că deşi s-a încercat concilierea directă, pârâta refuză în continuare plata sumei sus-menţionate, condiţii în care reclamanta a înţeles să formuleze prezenta acţiune.

Prin întâmpinare, cu privire la fondul cauzei, pârâta a remarcat faptul că pârâta a înţeles să depună în susţinerea cererii o factură în alb, necompletată, factură care nu poate dovedi existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, aşa cum prevăd dispoziţiile art.379 alin.3 şi 4 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea acestei idei, pârâta  a arătat că, potrivit dispoziţiilor sus-menţionate, o creanţă este certă dacă provine dintr-un înscris acceptat de către debitor sau provenind de la acesta, este lichidă când câtimea este determinată sau determinabilă şi este o creanţă exigibilă atunci când a ajuns la scadenţă.

Prin urmare, faţă de factura în alb nr.5568717/31.10.2005 în valoare de 401.123 lei, în concepţia pârâtei, cererea apare ca neîntemeiată, deoarece acest act nu poartă semnătura şi ştampila pârâtei, iar în plus nu au fost completate toate rubricile facturii care să permită identificarea sumei exacte facturate.

Mai precis, s-a arătat că nu există un contract de executare lucrări şi nici devize de execuţie aferente pretinselor lucrări.

Referitor la cea de-a doua factură nr.5568726/30.12.2005 în valoare de 27.059,34 lei, pârâta a menţionat că înţelege să conteste copia depusă la dosar, în sensul că pârâta deţine o copie a facturii care este complet diversă faţă de cea depusă de reclamantă( de exemplu, sunt arătate diferenţe de completare a facturii la rubrica „semnătura de primire”, „sediu”, „cont”,”bancă” , cu privire la menţiunea TVA).

Cu privire la exigibilitatea acestei creanţe, pârâta  a precizat că reclamanta nu a făcut dovada scadenţei acestui debit.

S-a solicitat de către pârâtă ca instanţa să pună în vedere reclamantei să depună la dosar în copie certificată cele două facturi, jurnalul de vânzări şi decontul TVA aferent lunii octombrie şi respectiv decembrie  2005, pentru a se verifica înregistrarea în contabilitate a facturii sus-menţionate şi dacă reclamanta a virat TVA-ul datorat.

În susţinerea cererii reclamanta a depus la  dosar facturile fiscale cu privire la achiziţionarea de către aceasta a materialelor folosite la lucrarea ce face obiectul prezentei acţiuni.

Totodată s-au depus de către reclamantă Actul constitutiv al societăţii, precum şi înscrisuri privind înregistrările contabile referitoare la creanţa deţinută faţă de societatea pârâtă, şi anume:  situaţia contului 411, Fişa clientului, balanţele analitice aferente perioadei 31.10.2005-31.12.2008, extras de pe Registrul jurnal şi Jurnalul pentru vânzări aferente lunilor octombrie şi decembrie 2005, Decontul de TVA aferent lunii octombrie 2005, respectiv lunii decembrie 2005 şi extrasul de cont nr.392, prin care reclamanta a încasat de la pârâtă suma de 9.000 lei contravaloare factură fiscală nr.1691072.

La filele 164-168 reclamanta a depus contractele de subantrepriză nr.119/1.06.2005 şi 31/12.08.2005 încheiate cu SC P SRL Horezu şi SC C SRL Rm.Vâlcea, Procesul-verbal de recepţie nr.1/10.12.2005 a imobilului din strada T.Vladimirescu nr.170 Băile Govora(fost Hotel Ştefănescu) încheiat între reclamantă şi SC P SRL şi un set de acte referitoare la contravaloarea lucrării executate de SC P SRL.

De asemenea, reclamanta a înţeles să formuleze interogatoriu pentru pârâtă, răspunsurile pârâtei fiind consemnate în înscrisul depus la  dosar.

Prin răspunsurile la interogatoriu, s-a recunoscut faptul că între părţi s-au purtat discuţii cu privire la efectuarea lucrărilor ce fac obiectul prezentului litigiu, fără a se conveni asupra condiţiilor specifice unui contract, singura factură primită de pârâtă fiind cea cu numărul 5568726/30.12.2005 pentru suma de 27.059,34 lei, factură înregistrată în contabilitate de către pârâtă.

Pârâta a recunoscut că la data de 14.12.2005 a achitat suma de 9.000 lei, dar care nu constituie obiectul niciuneia dintre cele două facturi din litigiu.

În final, pârâta a precizat că nu datorează suma din factura nr.5568717/31.10.2005, deoarece nu a avut niciodată cunoştinţă de întocmirea ei, iar în legătură cu cea de-a doua factură pârâta a arătat că nu este de acord cu plata acesteia, întrucât înţelege să o conteste în totalitate, mai precis cantitatea şi calitatea puţinelor lucrări efectuate.

Din oficiu instanţa a dispus efectuarea unei adrese către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se comunica istoricul  cu privire la numele asociaţilor şi al administratorilor în cadrul societăţii pârâte.

Prin adresa nr.32497/30.10.2009 s-a comunicat răspunsul solicitat de instanţă, răspuns din care rezultă că societatea pârâtă a fost înfiinţată în anul 2004, având ca asociaţi pe P Băile Govora şi SC A V S SRL Cluj, cu o cotă de 50% fiecare, administrator fiind IO M.

Activitatea principală a societăţii pârâte a fost „hoteluri şi alte facilităţi de cazare”, iar ca aport în natură la capitalul social a fost adus de către P Băile Govora imobilul „Vila Liliacul” situat în oraşul Băile Govora str.T.Vladimirescu nr.170, imobil compus din construcţia de 787,56 mp şi beci de 37,86 mp, sediul firmei  fiind stabilit în acest imobil.

La data de 15.01.2009, s-a efectuat o ultimă înregistrare referitoare la modificarea structurii capitalului social în favoarea asociatei P Băile Govora pentru un procent de 63,57%, la solicitarea lui M C, „în calitate de reprezentant”

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Societatea pârâtă, constituită în anul 2004, are  sediul social situat în Băile Govora, str.T.Vladimirescu nr.170, VILA LILIACUL, imobil aflat în patrimoniul acesteia, bun adus ca aport în natură de către asociata P Băile Govora, aşa cum rezultă din adresa înaintată de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Societatea are doi asociaţi, pe lângă P Băile Govora fiind asociată şi SC A V S SRL, societate reprezentată de I O M, care este şi administrator al pârâtei.

S-a reţinut că P Băile Govora are ca reprezentant legal pe MC, aşa cum rezultă din Împuternicirea depusă la dosar de societatea pârâtă, la termenul din data de 10.02.2010.

Cu privire la imobilul din strada T.Vladimirescu nr.170 Băile Govora, în data de 1.06.2005, între reclamantă şi SC P SRL, s-a încheiat contractul nr.119 privind executarea lucrărilor, conform devizelor de lucrări, la obiectivul “HOTEL BĂILE GOVORA”, potrivit proiectului de execuţie, valoarea lucrărilor  fiind stabilită la suma de 650.000 EURO plus TVA,  iar termenul lucrării  fiind  de 10 luni.

Ulterior, prin contractul nr.31/12.08.2005, aceeaşi reclamantă încheie contractul nr.31 cu SC C SRL, având ca obiect executarea sub conducere proprie a lucrărilor de C+M(construcţii montaj) la obiectivul HOTEL BĂILE GOVORA, str.Tudor Vladimirescu nr.170, constând în : planşeu parter, etaj 1, etaj 2, consolidare ziduri cu planşe STNB, valoarea lucrării fiind stabilită la suma de 150.000 lei, inclusiv TVA, termenul de execuţie fiind la data de 20.11.2005-fila 168 dosar.

La 10 decembrie 2005 s-a încheiat Procesul-verbal de recepţie a imobilului din str.T.Vladimirescu nr.170 Băile Govora(fost HOTEL ŞTEFĂNESCU) privind lucrările de consolidare la imobil- demisol, parter, etaj 1 şi 2 şi ? planşeu BA mansardă, conform autorizaţiei de construcţie nr.14/4.07.2003 emisă de Primăria Băile Govora şi proiectului încheiat de SC R SRL şi SC A A SRL, constructor fiind SC C SRL.

S-a reţinut că lucrările au fost executate cu materialele procurate de către reclamantă, în perioada iunie-noiembrie 2005, aşa cum rezultă din facturile fiscale, chitanţele sub semnătură privată şi ordinele de plată depuse la dosar.

Din analiza facturilor sus-menţionate, instanţa a constatat că facturile fiscale nr.1691188/30/07.2005-, 5656949/8.08.2005, 1691001/31.08.2005-, 1691055/22.09.2005, 2021046/7.11.2005, au fost semnate de către MC, reprezentantul asociatei pârâtei, P Băile Govora, pentru reclamanta SC OT SRL, ce avea calitatea de cumpărător al materialelor.

Instanţa a reţinut că aceste ultime facturi privesc în principal achiziţionarea de beton şi fier beton, în valoare totală de 104.935 lei.

De asemenea, instanţa a reţinut că pentru lucrările executate la imobilul descris mai sus s-au întocmit de către reclamantă  cele două facturi fiscale aflate în litigiu, şi anume facturile fiscale nr.5568717/31.10.2005 în valoare de 401.123 lei şi 5568726/30.12.2005 în valoare de 27.059,34 lei, la rubrica „cumpărător” fiind trecută societatea pârâtă.Cele două facturi au fost semnate din partea pârâtei de către acelaşi M C, iar pe cea de-a doua factură s-a aplicat şi ştampila societăţii SC G SRL.

Instanţa a constatat că executarea lucrărilor a fost înregistrată în contabilitate de către reclamantă, aşa cum reiese din documentele contabile depuse la dosar, şi anume: balanţele analitice aferente perioadei 31.10.2005-31.12.2008, în care este menţionată ca sold final debitor suma de 419.182,34 lei în contul 4111.1 Clienţi interni, fişa clientului „GOVFLOR” din 31.12.2005 şi respectiv 31.12.2008, în care la rubrica „debit” este trecută suma de 419.182,34 lei, extrasele de pe Registrul Jurnal aferente lunilor octombrie şi decembrie 2005, în care sunt menţionate cele două sume cuprinse în facturile din litigiu, sub forma preţ unitar+valoare TVA, precum şi extrasele de pe Jurnalul Vânzări în care sunt menţionate cele două facturi.

În luna februarie 2008, reclamanta a încercat soluţionarea litigiului, pe cale amiabilă, solicitând pârâtei achitarea contravalorii celor două facturi, în calitate de beneficiară a lucrărilor executate, iar faţă de nereuşita concilierii directe, s-a formulat prezenta acţiune.

Având în vedere situaţia de fapt prezentată mai sus coroborată cu probele administrate în cauză, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei este parţial întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare :

Cu privire la existenţa convenţiei de antrepriză între reclamantă şi pârâtă.

Între părţile din litigiu s-a încheiat un contract de antrepriză de construcţii, în formă simplificată( fără a fi întocmit un înscris), cu privire la efectuarea lucrărilor de consolidare la imobilul situat în Băile Govora, str.T.Vladimirescu nr.170, sediul societăţii pârâte, imobil ce se află în patrimoniul societăţii SC G SRL.

Aceste lucrări au fost executate în baza autorizaţiei de construcţie nr.14/4.07.2003 emisă de Primăria Băile Govora şi a proiectului încheiat de SC R SRL şi SC A A SRL.

Cum legea nu cere nicio formă specială pentru validitatea contractului de antrepriză, în virtutea principiului consensualismului, simplul acord de voinţă al părţilor este suficient pentru existenţa contractului.

Acordul de voinţă al celor două părţi litigante a fost în sensul executării lucrărilor descrise mai sus, de către reclamantă în beneficiul pârâtei, reclamanta încredinţând executarea lucrării celor doi subantreprenori: SC P SRL şi respectiv SC C SRL, aşa cum rezultă din contractele depuse la dosar.

De asemenea, pentru executarea lucrării, reclamanta a procurat materialele necesare, la  această activitate participând direct şi pârâta, prin reprezentantul legal al asociatei pârâtei, P Băile Govora, şi anume prin MC.

Exteriorizarea voinţei celor două părţi contractante s-a concretizat atât în înregistrarea executării lucrării în contabilitate de către reclamantă, cât şi prin înregistrarea celei de a doua facturi în contabilitate de către pârâtă, aşa cum s-a recunoscut chiar în cuprinsul interogatoriului.

Reclamanta a înţeles să depună la dosar, în susţinerea acţiunii, atât balanţele analitice, cât şi extrase de pe registrul jurnal, registru contabil obligatoriu pentru agenţii economici.

   Registrul jurnal reprezintă documentul obligatoriu de înregistrare cronologică a documentelor justificative servind ca probă în litigii.

Astfel, extrasele de pe registrul jurnal prezentat de reclamantă, are forţă probantă în favoarea acesteia, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.50-52 Cod comercial, în care se arată că „Registrele comercianţilor, ţinute în regulă, pot face proba în justiţie între comercianţi pentru fapte şi chestiuni de comerţ.”

De asemenea, s-a reţinut că despre acest acord de voinţă vorbeşte în interogatoriu şi pârâta, care a recunoscut existenţa unor discuţii în legătură cu executarea lucrărilor sus-menţionate, care - potrivit declaraţiei pârâtei, nu s-au concretizat într-o convenţie.

Mai mult, în acelaşi interogatoriu s-a amintit despre înregistrarea în propria contabilitate a celei de-a doua facturi, şi anume, a facturii fiscale nr.5568726/30.12.2005( factură semnată şi ştampilată de către pârâtă, prin MC).

Instanţa a constatat  că această factură este ulterioară facturii nr.5568717/31.10.2005 în valoare de 401.123 lei, nerecunoscută prin interogatoriu, deşi este semnată de către aceeaşi persoană din partea pârâtei, adică de MC.

Mai mult, instanţa a constatat că prin întâmpinare au fost ridicate de către pârâtă numai excepţii şi probleme de formă în legătură cu facturile depuse la dosar, fără însă a se invoca şi dispoziţiile art.177 şi următoarele Cod procedură civilă referitoare la verificarea de scripte.Totodată, nu s-au făcut apărări pe fond nici în faza dezbaterilor orale, deşi au fost invocate  apărări noi, reluate şi în concluziile scrise.

Astfel, s-a vorbit despre încălcarea prevederilor Legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, în sensul că părţile nu au încheiat un contract de antrepriză, un proces-verbal de recepţie preliminară şi finală.

Cu privire la această apărare, instanţa a reţinut  natura consensuală a contractelor de antrepriză, iar neîncheierea actelor sus-menţionate de către părţi(cu toate că între antreprenor şi subantreprenor, s-a încheiat un proces-verbal de recepţie finală), nu conduce la concluzia inexistenţei unei convenţii de antrepriză între reclamantă şi pârâtă.

În concluzie, faţă de cele reţinute mai sus, instanţa a constatat că reclamanta a făcut dovada existentei convenţiei de antrepriză între părţile din litigiu, cu privire la lucrările de consolidare a imobilului aflat în patrimoniul pârâtei şi care constituie chiar sediul acesteia, atât prin extrasele de pe registrul jurnal depuse la dosar, cât şi prin contractele de subantrepriză aflate la dosar, acte însoţite de procesul-verbal de recepţie finală a lucrării încheiat între reclamantă şi subantreprenorul SC C SRL.

De asemenea, un element important în susţinerea cererii au fost considerate facturile fiscale de achiziţionare a materialelor pentru efectuarea lucrării din litigiu, în care apare numele şi semnătura reprezentantului legal al asociatei pârâtei P Băile Govora, MC.

Totodată, s-a arătat că în speţă ne aflăm în prezenţa unei recunoaşteri parţiale a raporturilor contractuale dintre părţi, prin răspunsul dat la interogatoriu de către pârâtă, răspuns prin care se admite faptul că între părţi au existat discuţii în legătură cu executarea acestor lucrări, precum şi faptul că una dintre facturile din litigiu a fost înregistrată în propria contabilitate, factură semnată şi ştampilată de pârâtă, prin MC.

Referitor la cuantumul pretenţiilor solicitate de către reclamantă, s-a reţinut că pârâta nu şi-a formulat apărări prin întâmpinare, în sensul contestării cuantumului lucrărilor executate de reclamantă, aceasta negând existenţa raporturilor contractuale dintre părţi.Numai cu prilejul interogatoriului luat la cererea reclamantei, reprezentantul legal al societăţii pârâte a recunoscut împrejurarea că factura emisă de reclamantă în data de 30.12.2005 a fost înregistrată în propria contabilitate.

În ceea ce priveşte această factură, prin acelaşi interogatoriu, pârâta a negat cantitatea şi calitatea lucrărilor executate de reclamantă care fac obiectul acestei facturi, fără ca această chestiune să fie formulată în cadrul întâmpinării ca o excepţie de neexecutare a contractului.

În aceste condiţii, instanţa a constatat că nu ne aflăm în prezenţa unei excepţii de neexecutare invocate prin întâmpinare de către pârâtă, sub aspectul cuantumului sumei solicitate, astfel că au fost avute în vedere documentele contabile depuse în susţinerea cererii de către reclamantă şi factura fiscală înregistrată de pârâtă în contabilitate.

Potrivit acestor înscrisuri, instanţa a conchis că valoarea lucrărilor de consolidare executate de reclamantă în beneficiul pârâtei se ridică la suma de 419.182,34 lei, sumă ce se reflectă atât în balanţele analitice depuse la dosar, cât şi din fila clientului şi situaţia contului 411”Clienţi”.

Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzilor legale, potrivit Codului comercial, datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

Prin urmare, s-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente debitului principal, dobânzi ce vor curge de la data scadenţei, conform prevederilor art.43 Cod comercial, şi anume de la data de 30.12.2005 până la achitarea integrală a debitului, dobânzi calculate conform dispoziţiilor art.3 alin.1) din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.

Cu privire la cumulul dobânzilor legale cu actualizarea sumei prin aplicarea indicelui de inflaţie, instanţa a reţinut următoarele:

Aşa cum s-a arătat mai sus, dobânda legală, în materie comercială, este reglementată de dispoziţiile art.3 din OG nr.9/2000 şi art.43 Cod comercial.

Aceste prevederi conduc la ideea că titlul cu care se cer dobânzile este acela de daune-interese moratorii, datorate pentru întârzierea în executarea unei datorii comerciale care se pot cumula numai cu despăgubiri având natură compensatorie, categorie în care nu intră actualizarea sumelor potrivit indicelui de inflaţie.

Cumularea dobânzilor cu rata inflaţiei ar echivala cu o dubă reparaţie a uneia şi aceleiaşi încălcări a convenţiei dintre părţi, cu atât mai mult cu cât la stabilirea dobânzilor, în perioada de fluctuaţie a monedei naţionale, se are în vedere inflaţia.

Mai mult, o regulă a antrenării răspunderii civile este aceea că prejudiciul este unic deci şi răspunderea trebuie să fie unică, aşa fiind, nu este posibil,  să se obţină mai multe despăgubiri, pentru acoperirea aceluiaşi prejudiciu.

Prin urmare, capătul de cerere privind plata contravalorii lucrării cu aplicarea indicelui de inflaţie a fost respins ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare