Procedura insolvenţei – art. 101 din Legea nr. 85/2006. Plan de reorganizare a activitătii debitoarei propus de administratorul special al acesteia ce nu poate fi confirmat, nefiind îndeplinită conditia de acceptare de către creditori.

În cauză sunt aplicabile dispozitiile art.101 alin.1 lit.A, potrivit cu care „(1) … Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

Cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art.100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;”

Nu poate fi reţinută susţinerea privind aplicarea disp. lit. B, conform cărora „în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul.”

Conform art.101 alin.1 lit.D din lege, „vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă”.

Ori, atâta timp cât prin plan nu se prevede o achitare a datoriei către DGFP Constanţa, ci se prevede stingerea datoriei printr-o altă modalitate decât plata efectivă, modalitate neagreată de creditor, nu se poate susţine că acest creditor poate fi considerat că acceptă planul, nefiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens.

Art. 101 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa civilă nr.2417/20.09.2013 Tribunalul Constanţa a respins, în temeiul art.102 din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare a activităţii debitoarei SC [...] propus de debitoare prin administratorul special [...] pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr.85/2006.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că în adunarea creditorilor din data de 05.09.2013, convocată pentru exprimarea votului cu privire la planul de reorganizare, creditorii au votat astfel:

-în favoarea planului, creditorul [...] SA (creditor garantat cu o creanţă ce reprezintă 97,78 % din categoria creanţelor garantate) şi [...] SA, care face parte din categoria creditorilor chirografari, cu creanţa înscrisă provizoriu, 

-împotriva planului, creditoarea DGFP Constanţa reprezentând 99,48% din categoria creanţelor garantate şi creditorii chirografari [...] (15,29 %), [...] SA (1,88 %), [...] SRL (0,07 %), [...] SRL (0,34 %), ceilalţi creditori chirografari neexercitându-şi dreptul de vot,

-s-a menţionat în procesul verbal că planul se consideră aprobat de categoria creanţelor salariale, conform art.100 pct. 4, dat fiind că vor fi plătite într-un termen de 30 zile de la data confirmării planului.

Rezultă din cuprinsul procesului verbal al şedinţei adunării creditorilor faptul că a votat pentru aprobarea planului de reorganizare doar categoria creanţelor garantate, prin creditorul ce reprezintă 97,78 % din această categorie, iar categoria creanţelor salariale este considerată că a acceptat planul, dat fiind că se vor achita integral în termen de 30 zile de la data confirmării planului.

Totodată, s-a constatat că planul a fost respins de două categorii de creanţe şi anume cea a creanţelor bugetare, prin votul DGFP creditor majoritar în această categorie şi cea a creanţelor chirografare prin voturile exprimate de creditorii prezenţi şi prin lipsa de opţiune a celorlalţi creditori chirografari.

Astfel, planul a fost votat de două din patru categorii de creanţe, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art.101, în sensul de a fi aprobat de jumătate plus unul din categoriile de creanţe existente.

Judecătorul sindic a apreciat că nu poate fi reţinută afirmaţia că planul este considerat aprobat şi de către DGFP ca urmare a faptului că respectiva creanţă va fi stinsă în termen de 30 de zile de la confirmarea planului prin cesiunea de creanţă, pentru că DGFP Constanţa a votat în mod expres împotriva planului, ceea ce semnifică faptul că nu este de acord cu această modalitate de stingere a debitului. Astfel, cesiunea de creanţă este un contract sinalagmatic, esenţial pentru naşterea lui fiind acordul de voinţă al părţilor contractuale. În condiţiile în care o astfel de cesiune de creanţă nu există la momentul discutării planului de reorganizare, iar creditoarea, ca parte în eventualul contract îşi manifestă refuzul de încheiere a acestui contract, nu se poate considera ca o acceptare a planului simpla împrejurare că în raport s-a precizat că respectiva cesiune de creanţă va avea loc în 30 de zile de la data confirmării.

S-a apreciat că pentru a ne afla în ipoteza prev. de art. 101 alin 4 era necesar să se facă dovada demersurilor debitoarei în vederea perfectării contractului de cesiune de creanţă şi stabilirea unui termen cert de încheiere a acestuia în intervalul de 30 zile de la data confirmării. Ori, la dosarul cauzei nu există vreo probă în sensul că propunerea de compensare a creanţei deţinute de DGFP faţă de debitoare cu alte debite pe care SC [...] le are faţă de alte societăţi a fost aprobată de către DGFP şi că această cesiune de creanţă ar fi posibilă.

Judecătorul sindic a respins ca nepertinentă şi susţinerea administratorului judiciar în sensul că în cauză sunt aplicabile prev. art. 101 alin 1 lit. b, dat fiind că respectiva ipoteză legală are în vedere situaţia în care în tabelul definitiv sunt doar două categorii de creanţe, motiv pentru care nu se poate aplica regula stabilită la lit. A, de a fi aprobată de jumătate plus unu. Ori, cât timp legea este clară şi neechivocă nu se poate extrapola în sensul de a se considera necesară aprobarea de două categorii din patru, adică de jumătate, indiferent de ponderea în totalul creanţelor .

Pentru considerentele reţinute, judecătorul sindic a respins cererea de confirmare a planului de reorganizare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs debitoarea prin administratorul special [...] şi administratorul judiciar al debitoarei [...].

1. Recurenta debitoare prin administratorul special a criticat hotărârea pronunţată de judecătorul sindic ca fiind nelegală şi netemeinică.

Consideră recurenta că în mod greşit judecătorul sindic, în temeiul prevederilor art.102 din Legea nr.85/2006, a respins planul de reorganizare a activităţii propus pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr.85/2006.

Astfel, cu privire la categoria creanţelor bugetare, respectiv la creanţa D.G.F.P. Constanţa, consideră că au fost încălcate reguli procedurale. Având în vedere prevederile art.13 din H.G.nr.520/2013 - privind unele masuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, la data de 05.09.2013 calitatea de creditor trecut în planul de reorganizare propus de SC [...] şi care poate vota acest plan era D.G.F.P. Galaţi.

Chiar dacă prin votul transmis în data de data de 29.08.2013 prin adresa nr.40396 transmisă prin fax la administratorul judiciar [...], adresă ce poartă antetul DGFP Galaţi, acest creditor votează împotriva planului de reorganizare, consideră că, potrivit prevederilor H.G. 520/2013, se impunea, înainte de neconfirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic, acordarea unui termen în vederea modificării printr-un amendament a planului de reorganizare în sensul trecerii în loc de D.G.F.P. Constanţa a D.G.F.P. Galaţi, amendament care trebuia publicat în B.P.I., după care se impunea reluarea procesului de votare a planului de reorganizare propus de S.C [...] S.R.L prin administrator special, [...].

În concluzie, consideră că în planul de reorganizare este trecut un creditor (DGFP Constanţa) care la data de 01.08.2013 nu mai avea personalitate juridică, ceea ce este contrar prevederilor H.G. nr.520/2013, act normativ în vigoare atât la data depunerii planului de reorganizare, cât şi la data votării.

Urmare votului exprimat cu privire la planul de reorganizare propus de debitorul SC [...] prin administratorul special cu completările şi modificările admise de debitor, în urma amendamentelor formulate de către părţile interesate şi care au fost publicate în BPI nr. 14040 din 28.08.2013, a fost aprobat de creditori, prin votul favorabil exprimat de către categoriile salariale şi garantate care deţin împreună 74,22 % din totalul masei credale, prin raportare la art.101 alin.l litera B din Legea nr.85/2006.

Prin urmare, aprecierea instanţei că planul de reorganizare al debitoarei nu a fost confirmat având în vedere faptul că nu a fost aprobat de cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi în conformitate cu dispoziţiile art.101 lit. a din Legea nr.85/2006 este neîntemeiată, prevederea legală invocată referindu-se doar la situaţia în care ar exista 3 sau 5 categorii de creanţă.

Solicită să se reţină că planul de reorganizare propus de debitorul SC [...] a fost votat de 2 categorii de creanţe, respectiv categoria de creanţe salariale şi categoria de creanţe garantate, care împreună reprezintă un procent de 74,22 din masa credală a debitoarei, votul împotriva planului fiind dat de categoria de creanţe bugetare şi categoria de creanţe chirografare, care împreună întrunesc un procent de doar 25,78 % din masa credală.

Consideră recurenta că trebuie avute în vedere şi prevederile noului Cod al insolvenţei intrat în vigoare (OUG nr. 91/2013) care acoperă această lacună a vechii legi a insolvenţei - Legea nr.85/2006, prevăzând în mod expres la art.139 lit. C faptul că în cazul în care sunt două sau patru categorii de creanţe, planul se consideră acceptat în cazul în care este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 50% din totalul valoric al masei credale să accepte planul.

În speţă, categoriile salariale şi garantate ale debitorului deţin împreună 74,22 % din totalul masei credale, votul exprimat de către acestea depăşind cu mult 50% din totalul valoric al masei credale dispuse să accepte planul.

Un alt factor care trebuie menţionat este impactul economico social care s-ar produce prin intrarea în faliment a debitoarei, fiind extrem de prejudiciabilă pentru toate părţile implicate.

Astfel, cei peste 50 de salariaţi ai debitorului ar rămâne fără locuri de muncă, ceea ce ar afecta traiul familiilor lor, iar ceilalţi creditori îşi vor recupera creanţele într-o mică măsură, comunitatea locală pierzând un angajator, adică o sursă de locuri de muncă.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei pronunţate de instanţa de fond cu consecinţa confirmării planului de reorganizare.

În drept, a invocat dispoziţiile art.299, art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006.

2. Recurentul [...], administrator judiciar al debitoarei, a criticat hotărârea pronunţată de judecătorul sindic ca fiind nelegală şi netemeinică.

Consideră recurentul că în mod greşit judecătorul sindic, în temeiul prevăzut de art.102 din Legea nr.85/2006, a respins planul de reorganizare a activităţii formulat de către [...] prin administrator special pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.101 din Legea nr.85/2006.

Arată că judecătorul sindic a apreciat în mod greşit că această categorie nu a aprobat planul de reorganizare, deşi, conform planului de reorganizare, categoria creanţelor bugetare are acelaşi regim juridic cu categoria creanţelor salariale, debitorul angajându-se să plătească integral această categorie în termen de 30 zile de la data confirmării planului.

Susţine că hotărârea adunării creditorilor prin care a fost aprobat planul de reorganizare nu a fost contestată de creditorii din categoria creanţelor bugetare, astfel că, în contextul în care debitorul se obligă să plătească integral această categorie de creanţe în termen de 30 de zile de la data confirmării planului, şi creditorii din această categorie nu au contestat hotărârea Adunării creditorilor privind aprobarea planului de reorganizare, consideră că judecătorul sindic a apreciat în mod greşit faptul că această categorie nu poate fi considerată că a acceptat planul de reorganizare, conform prevederilor art.101 alin.1 lit. D.

Votul împotriva planului de reorganizare transmis de către DGFP Constanţa nu ar trebui să aibă vreun impact asupra incidenţei prevederilor art.101 alin 1 lit. D. Intenţia legiuitorului a fost de a acorda debitorului şansa de a se redresa, prin implementarea unui plan de reorganizare, iar în cazul creanţelor defavorizate, indiferent de votul transmis de titularii acestor creanţe defavorizate, acestea se vor considera că au acceptat planul, sub condiţia îndeplinirii unui singure cerinţe, respectiv ca acestea să fie plătite integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului.

În opinia recurentei, dacă s-ar accepta interpretarea judecătorului sindic - votul împotrivă transmis de către DGFP Constanţa limitează dreptul debitorului de a face obiectul unui reorganizări, însemnând să accepte o condiţie suplimentară care ar trebui să fie îndeplinită pentru confirmarea planului. Condiţia privind confirmarea planului are în vedere îndeplinirea unui fapt viitor, pe care judecătorul sindic nu îl poate anticipa.

Astfel, în măsura în care debitorul s-a obligat să facă plata integrală a acestei categorii de creanţe în termen de 30 de zile de la confirmarea planului, consideră că este îndeplinită condiţia menţionată de art.101 alin.1 lit. D, şi, în consecinţă, planul ar trebui să fie confirmat.

De asemenea, arată că trebuie avut în vedere faptul că în cazul în care debitorul nu îşi va respecta obligaţiile asumate prin plan, oricare creditor poate solicita intrarea în faliment în conformitate cu prevederile art.105 alin.1. Astfel, categoria de creanţe bugetare nu este prejudiciată în niciun fel prin confirmarea planului de reorganizare, având dreptul să solicite intrarea în faliment, în cazul în care debitorul nu va face plata integrală în termen de 30 de zile.

În schimb, în cazul în care s-ar admite interpretarea judecătorului sindic, ar însemna să îl priveze în mod neîntemeiat şi prematur pe debitor de dreptul său de a fi supus reorganizării, în condiţiile în care acesta nu mai are cum să demonstreze viabilitatea planului, din moment ce acesta nu este confirmat de către judecătorul sindic.

Consideră că aprecierea instanţei privind necesitatea de a fi aprobat planul de cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, în conformitate cu dispoziţiile art.101 lit. a din Legea nr.85/2006, este neîntemeiată, prevederea legală invocată referindu-se doar la situaţia în care ar exista toate cele 5 categorii de creanţe menţionate la art.100 alin 3.

Consideră că planul de reorganizare propus de debitor îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de Legea nr.85/2006 dar şi de OUG nr.91/2013 pentru confirmare de către judecătorul sindic.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În drept, a invocat dispoziţiile art.299, art.304 pct.9 cod procedură civilă, art.101 lit. a şi b, art. 101 alin.l, litera D din Legea nr.85/2006, art.139 alin. 1 lit. C din OUG 91/2013.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În esenţă, cei doi recurenţi au susţinut că planul propus de administratorul special al debitoarei a fost aprobat de către creditori, fiind acceptat ori considerat acceptat de trei dintre categoriile de creanţe existente, respectiv creanţele garantate, creanţele bugetare şi creanţele salariale.

În subsidiar, recurenţii au susţinut că planul a fost aprobat de creditori, prin votul favorabil exprimat de către categoriile salariale şi garantate care deţin împreună 74,22 % din totalul masei credale, prin raportare la art.101 alin.l litera B din Legea nr.85/2006.

Curtea constată că în cauză sunt aplicabile disp. art.101 alin.1 lit.A, potrivit cu care „(1) … Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

Cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art.100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;”

Nu poate fi reţinută susţinerea privind aplicarea disp. lit. B, conform cărora „în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul.”

Dispoziţiile citate sunt de strictă interpretare şi aplicare, astfel că, privind exclusiv situaţia în care există două categorii de creanţe, nu poate fi aplicată prin analogie şi la cauza de faţă, o astfel de distincţie nefiind făcută de legiuitor.

Se reţine că la votarea planului au participat patru categorii de creanţe, respectiv: creanţe garantate, creanţe salariale, creanţe bugetare şi alte creanţe chirografare, fiind aprobat doar de către categoria creanţelor garantate.

În ceea ce priveşte creanţele bugetare şi creanţele salariale, acestea au fost socotite că acceptă planul în condiţiile în care prin programul de plăţi s-a prevăzut plata lor integrală în termen de 30 de zile, conform art.101 alin.1 lit.D din Legea nr.85/2006.

Astfel cum corect a reţinut judecătorul sindic, creanţele bugetare nu pot fi considerate că au acceptat planul. Asumarea obligaţiei de plată a creanţei DGFP Constanţa în termen de 30 de zile de la confirmare nu este suficientă în contextul în care creditoarea a votat în mod expres împotriva planului, împrejurare ce semnifică un refuz expres de a accepta contractul de cesiune de creanţă prevăzut ca modalitate de stingere a creanţei.

Conform art.101 alin.1 lit.D din lege, „vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;

Ori, atâta timp cât prin plan nu se prevede o achitare a datoriei către DGFP Constanţa, ci se prevede stingerea datoriei printr-o altă modalitate decât plata efectivă, modalitate neagreată de creditor, nu se poate susţine că acest creditor poate fi considerat că acceptă planul, nefiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens.

Prin urmare, Curtea apreciază că planul nu poate fi confirmat, nefiind îndeplinită condiţia de acceptare a planului de către creditori, respectiv cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi.

Referitor la denumirea creditorului bugetar, această chestiune nu are nicio relevanţă asupra rezultatului votului, dat fiind că, în urma transmiterii pe cale legală a calităţii de creditor către DGRFP Galaţi, această instituţie a exprimat un vot valabil.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenţi sunt nefondate, urmează a respinge recursurile ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare