Discriminare şi hărţuire morală în cadrul derulării raporturilor de muncă. daune morale. netemeinicia cererii de chemare în judecată.

DISCRIMINARE ŞI HĂRŢUIRE MORALĂ ÎN CADRUL DERULĂRII

RAPORTURILOR DE MUNCĂ. DAUNE MORALE.  NETEMEINICIA CERERII DE

CHEMARE ÎN JUDECATĂ.

Prin sentinţa civilă nr. 1752/LM/2009, s-a respins acţiunea în conflict de

drepturi formulată de reclamantul CC, împotriva pârâţilor BJ „OD” si MG, 

S-a reţinut că, în speţă,  faptele invocate de reclamant (necomunicarea in

scris a  unor răspunsuri , unele observaţii la adresa lui din partea conducerii,

numirea in cadrul unei comisii de inventariere, aprecierea unor  sarcini trasate ca

degradante, faptul ca nu i se răspunde la salut de către directoarea instituţiei,

amenajarea a două locuri de fumat in cadrul instituţiei) nu pot determina în

concret înlăturarea sau restrângerea exercitării drepturilor conferite salariaţilor  de

legislaţia muncii ( art. 39 alin.1 Codul muncii), reclamantul neprecizând de altfel,

care dintre faptele menţionate ar constitui acte de discriminare si nici nu a

menţionat  care dintre drepturile ocrotite i-ar fi fost în concret  afectate.

Analizând probatoriul administrat in cauză instanţa, a constatat că nu s-a

produs nici un act de hărţuire morală, reclamantul nefăcând dovada unui

comportament intimidant  din partea pârâţilor  care să fi determinat  la locul de

muncă ocupat de reclamant, un cadru ostil, degradant ori ofensiv. Sub acest

aspect, s-a apreciat  că prin dispoziţiile comunicate reclamantului  de către şefii

ierarhici,  angajatorul  nu a dat dovadă de un comportament iraţional, care ar fi

putut să lezeze demnitatea salariatului,  sarcinile trasate  fiind circumscrise  în

cadrul dreptului angajatorului de organizare a activităţii în cadrul unităţii, de

stabilire a atribuţiilor fiecărui salariat, exercitarea controlului asupra modului de

îndeplinire a sarcinilor de serviciu. In plus, printre drepturile angajatorului,

enumerate in cuprinsul art. 39 alin.2 C. muncii  se regăseşte si dreptul acestuia de

a da dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor,

precum si prerogativa constatării abaterilor disciplinare si aplicării eventualelor

sancţiuni. In fapt, petentul nu a contestat aceste cerinţe sub aspectul legalităţii lor,

declarându-se doar nemulţumit,  cu demnitatea lezată si apreciind, ca ceva minor

neexecutarea unor sarcini de serviciu. Atitudinea recalcitrantă a petentului faţă de

sarcinile trasate pe linie ierarhică rezultă chiar din cuprinsul  notelor explicative

solicitate de angajator in exercitarea prerogativei disciplinare, apreciindu-le doar 

o ”pierdere de timp, din moment ce muncea, si nu trăgea chiulul”. Or, salariatul nu

are dreptul de a cenzura hotărârile conducerii, având obligaţia de a respecta

disciplina muncii, prevederile din regulamentul intern si din contractul individual de

muncă, şi de a îndeplini sarcinile de serviciu, putând refuza doar executarea unor

ordine vădit nelegale.

Instanţa de fond a apreciat ca nejustificate şi susţinerile reclamantului vizavi

de încercarea de izolare de restul colectivităţii prin amenajarea a două locuri de

fumat in cadrul instituţiei, probaţiunea testimonială confirmând că aceasta decizie

a fost luată pe criterii obiective,  mai precis în scopul facilitării accesului salariaţilor

în aceste spaţii, întrucât există două clădiri, iar petentului nu i se putea interzice

accesul  în locurile respective.

Solicitările pentru  asigurarea unui climat propice  la locul de muncă,

folosirea unui ton normal, garantarea faptului că nu va suferi repercusiuni în urma

plângerilor formulate, etc. , au fost de asemenea considerate ca nefondate,  câtă

vreme acestea sunt obligaţii legale în sarcina oricărui angajator, iar in cauză  nu s-

au produs dovezi privind încălcarea acestora.  În lipsa concretizării drepturilor

afirmativ încălcate, ocrotite de legislaţia muncii, nu se poate dispune  restabilirea

situaţiei anterioare hărţuirii morale pretinse.

In privinţa daunelor morale, s-a apreciat că reclamantul nu a dovedit nici

prejudiciul si nici legătura de cauzalitate între  pretinsa hărţuire si afecţiunea de

care suferă, internările în spital ori deteriorarea stării sale psihice.

Pentru angajarea  răspunderii  civile  a pârâtelor  sub forma daunelor

morale, este necesară întrunirea cumulativă a elementelor constitutive: prejudiciu,

fapta ilicită, raportul de cauzalitate intre fapta ilicită şi prejudiciu şi culpa

angajatorului. In speţă,  aceste elemente nu sunt întrunite. Astfel, deşi reclamantul

în descrierea stării de fapt susţinute prin acţiunea formulată a susţinut că a cedat

nervos, fiind internat in spital, beneficiind de concediu medical, iar apoi, a mai fost

nevoit să solicite concediu fără plată, aceste afirmaţii nu au suport probatoriu,

nefiind dovedită nici o legătură de cauzalitate dintre comportamentul angajatorului

si diagnosticul  menţionat in biletul de ieşire din spital, de tulburare depresiva

fond. Nu s-a putut reţine vreo culpa in sarcina angajatorului nici in ceea ce

priveşte concediul fără plată, acordat la cererea exclusivă a petentului, iar

susţinerea acestuia ca a fost nevoit sa solicite concediu fără plata  deoarece după

terminarea concediului medical nu s-a simţit deplin restabilit, a fost înlăturată,

nefiind susţinută de acte medicale ori alte dovezi. Având in vedere ca salariul

reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat, in lipsa prestării activităţii, 

nu s-a putut constata existenţa nici unui temei in baza căruia parata sa fie obligata

la plata  pentru perioada 17.11 – 31.12.1008, nici sub forma unor drepturi salariale

si nici sub forma unor despăgubiri.

Nefondat s-a apreciat a fi si capătul de cerere având ca obiect obligarea

pârâţilor la plata daunelor materiale in suma de 50 de Euro reprezentând taxa

suplimentara achitata companiei aeriene pentru schimbarea datei rezervării,

decizia aprobării cererii fiind atributul exclusiv al conducerii, orice salariat având

obligaţia de a depune o minima diligenta in scopul obţinerii informaţiilor necesare

privind situaţia  cererii pentru acordarea unor zile de concediu, anterior  achitării 

cheltuielilor de transport.

Sentinţa a devenit irevocabilă prin nerecurare.

1

Domenii speta

Spete similare