Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991

Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991

Puterea lucrului judecat art. 431 alin 2 C.proc.civ.

Aşadar, se reţine că, în contradictoriu cu moştenitoarele autorului defunct HI, ce ulterior au înstrăinat terenurile prin acte translative de proprietate intervenienţilor din cauza de faţă, reclamantul a solicitat nulitatea actelor primare de reconstituire şi a titlului de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren situată în punctul P. pentru care în prezentul litigiu solicită obligarea celor două comisii la emiterea titlului de proprietate, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că îndreptăţit la reconstituire pentru această suprafaţă de teren este autorul HI şi nu autoarea reclamantului sau reclamantul din cauza de faţă.

În aceste condiţii, instanţa nu mai poate reveni în cauza de faţă, fiind incidente dispoziţiile art.431 alin.2 Cpr.civ., potrivit cu care oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Astfel, în litigiile ce au fost amintite mai sus a fost cercetat definitiv şi stabilit că persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate  pentru suprafaţa de 1089 mp situată în pct. P. este autorul HA. I şi nu autoarea reclamantului. Având în vedere funcţia şi finalitatea puterii de lucru judecat, aceea de a asigura stabilitatea şi siguranţa circuitului civil, posibilitatea promovării unei a doua acţiuni nu este permisă nici  măcar atunci când mijloacele de probă relevante ar fi descoperite ulterior unei judecăţi revocabile. Altminteri, ar însemna ca judecăţile să nu aibă finalitate, dacă s-ar recunoaşte părţilor posibilitatea de a  obţine redeschiderea proceselor pe aspecte deja tranşate, pe motiv că dispun de alte mijloace de probă pentru a dovedi temeinicia pretenţiilor.

La fundamentul acestui principiu se află imutabilitatea jurisdicţională, ceea ce înseamnă că ceea ce a fost deja tranşat de către instanţă nu mai poate face obiectul reevaluării sau contestării ulterioare în instanţă.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 307/2015

Şedinţa publică din 11 martie 2015

Completul constituit din:

Preşedinte AES

Judecător ECP

Grefier VO

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant  TV împotriva sentinţei civile nr.1714/12.11.2014 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. … şi în contradictoriu cu  intimatele Comisia Locală de Fond Funciar C. , Comisia Judeţeană de Fond Funciar G. şi intimaţii intervenienţi DM şi  DV.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelantul reclamant  TV , asistat de avocat TM, intimaţii intervenienţi DM şi  DV asistaţi de avocat CM, lipsă fiind intimatele Comisia Locală de Fond Funciar C şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar G.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat TM pentru apelantul reclamant  TVa solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei, pe fond admiterea acţiunii, să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate şi să fie obligate cele două comisii la întocmirea documentaţiei, emiterea şi eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 1089 mp, precum şi respingerea cererii de intervenţie ca fiind lipsită de interes sau neîntemeiată.

În susţinerea motivelor sale arată că intimaţii nu justifică interes în a interveni în prezenta cauză întrucât nu arată ce pretenţii au faţă de reclamant şi nici folosul acestei cereri. În susţinerea cererii de intervenţie invocă două contracte, unul de vânzare cumpărare şi altul cu clauză de întreţinere prin care a obţinut proprietatea unor imobile ce nu fac obiect al cererii deduse judecăţii. Apreciază că sentinţa civilă nu este temeinică întrucât cu privire la admiterea cererii de intervenţie  nu au făcut dovada că sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, ci au dobândit de la CAP suprafaţa de 250 mp pentru edificarea unei case, iar în acel punct intervenienţii nu puteau să aibă un alt teren. Mai arată că autorul intervenienţilor HI nu a cerut şi nu a deţinut teren aşa cum rezultă din registrul agricol, autorul reclamantului a solicitat teren şi a avut de asemenea teren în punctul toponimic în litigiu.

Mai susţine că prin sentinţa civilă cu nr.1052/2013 s-a constatat nulitatea titlului de proprietate emis autorului HI, că intervenienţii au formulat apel, însă acesta a fost respins.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul în litigiu nu face parte din terenul ce a făcut obiectul celor două contracte, astfel că soluţia primei instanţe referitoare la cererea de intervenţie este hilară întrucât nu s-a acordat şi nu s-a cerut nimic prin sentinţa pronunţată.

Reclamantului i s-a respins greşit acţiunea, acesta făcând dovada proprietăţii sale, terenul fiind înscris în registrul agricol, iar comisia locală a emis abuziv titlul de proprietate autorului intervenientului. Acest titlu nu mai există fiind anulat de instanţa de judecată. Neîntemeiată este şi susţinerea intervenienţilor referitoare la împrejurarea că nu le este opozabilă sentinţa civilă pronunţată de instanţa de fond în condiţiile în care au formulat apel şi a fost respins.

Astfel, titlul de proprietate eliberat autorului intervenienţilor este anulat în prezent, iar în aceste condiţii nu au fost respectate de prima instanţă efectele autorităţii de lucru judecat. Totodată, prima instanţă nu a acordat nimic părţilor, însă respinge cererea principală. O dată cu anularea titlului de proprietatea au fost anulate şi actele subsecvente. În concluzie solicită admiterea apelului, admiterea acţiunii şi respingerea ca lipsită de interes a cererii de intervenţie.

Avocat CM pentru intimaţii intervenienţi DM şi  DV a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Arată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în condiţiile în care intimaţii intervenienţi principali au justificat şi justifică interes în formularea cererii de intervenţie prin care doresc apărarea dreptului dobândit cu bună credinţă prin actele translative de proprietate şi stabilirea inexistenţei dreptului pretins de reclamant, acesta din urmă dorind negarea dreptului de proprietate al intervenienţilor.

Terenul dobândit prin actele translative de proprietate a aparţinut autorului defunct HI, astfel că nu există nici o legătură de filiaţie, dreptul de proprietate fiind dobândit de la moştenitorii celui din urmă autor. De asemenea, dreptul de proprietate este recunoscut în baza Legii nr.18/1991 cu respectarea disp. art. 23, autorul a formulat cerere, ce a fost validată şi în cele din urmă eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa de 2509 mp ce a intrat în circuitul civil prin acte translative de proprietate.

S-a reconstituit dreptul de proprietate cu respectarea dispoziţiilor legale de la acel moment, şi nu era obligatoriu să fie respectat vechiul amplasament, suprafaţa fiind necesară caselor de locuit şi anexelor gospodăreşti. Nu în ultimul rând este de menţionat şi faptul că hotărârile judecătoreşti prin care s-a solicitat nulitatea titlului de proprietate şi a actelor premergătoare şi nulitatea HCJ ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate eliberat autorului HI au intrat în puterea lucrului judecat şi sunt opozabile reclamantului în condiţiile în care litigiile au fost soluţionate în contradictoriu cu reclamantul, fiind aplicabile în cauză disp.art.435 C.pr.civ. Totodată se poate observa că autoarei TI i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 2,22 ha din 2,24 ha cât a avut la registrul agricol, 350 mp fiind afectaţi şi nu fac parte din terenul  în litigiu, iar în punctul în litigiu i s-a reconstituit suprafaţa de 7675 mp. Pentru aceste motive nu i se mai poate elibera titlul de proprietate pentru vreo diferenţă de teren. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. …, reclamantul TV a  solicitat în contradictoriu  cu  pârâtele  Comisia Locală de Fond Funciar C. şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar G. ,să se dispună  reconstituirea dreptului de proprietate  şi emiterea titlului de proprietate  pentru suprafaţa  de teren de 0,1089 mp.  situată  în com. C, sat L., pct. ,,P.”. De asemenea, a  solicitat  reclamantul şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că  moşteneşte  terenul mai sus menţionat de la părinţii săi care l-au înscris  la  CAP  prin cererea  din data de 01.02.1962.Că, la apariţia Legii18/1991 autoarea sa, TI  a formulat cerere de reconstituire la data de 27.02.1991 prin care a solicitat reconstituirea  dreptului de proprietate  pentru această suprafaţă  alături de alte suprafeţe. Că, nu i s-a eliberat titlul de proprietate nici până în prezent întrucât Comisia Locală de Fond Funciar C a  întocmit documentaţia pentru HI , iar prin rezoluţia  procurorului s-a constatat  că această documentaţie a fost  întocmită în  mod abuziv şi fals. Că, titlul de proprietate emis  pe numele HI  a fost anulat  de către instanţa de judecată .

A mai arătat reclamantul că suprafaţa  pentru care solicită  emiterea  titlului de proprietate este  înscrisă în RA  din anii 1959-1962.

În drept, cererea a fost  motivată pe dispoziţiile Legii 18/1991.

Cererea de chemare în judecată a fost înaintată către  pârâte , iar la data de 09.10.2014, pârâta Comisia Judeţeană de Fond Funciar G. a formulat întâmpinare, prin care a  arătat  că titlul de proprietate  este actul prin care  se finalizează  activitatea  autorităţilor  special înfiinţate  în vederea punerii în  aplicare a dispoziţiilor  legilor  fondului  funciar  fiind  întocmit  potrivit  dispoziţiilor  art. 36 din HG 890/2005 pe baza documentaţiei înaintate  de organul local.

La data de 31.10.2014, reclamantul a răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta Comisia Judeţeană de Fond Funciar G, prin care a arătat că solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi să se dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă pârâta Comisia Judeţeană de Fond Funciar G susţine că nu are atribuţii  cu privire la  întocmirea  şi semnarea  documentaţiei premergătoare  eliberării titlului de proprietate, iar pe de altă parte susţine că nu are  patrimoniu propriu  şi cont deschis.

În virtutea rolului activ consfinţit de disp. art. 22 C.proc.civ instanţa  a solicitat pârâtei Comisia  Locală  de  Fond Funciar C,  să comunice dacă reclamantul sau autorii săi au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1089 m.p. descris în acţiune, dacă există HCJ de validare ori invalidare  şi motivul pentru care nu a fost emis titlul de proprietate.

Cu adresa nr. 5920 din 23.12.2013 pârâta Comisia Locală de Fond Funciar C a răspuns la solicitările instanţei.

La data de 08.01.2013 numiţii DMC  şi DV a depus la dosar cerere de intervenţie principală  la acţiunea formulată de reclamant prin care au arătat că  autorul lor , HI  a obţinut titlul de proprietate  cu respectarea  cerinţelor legale  şi înainte de a deceda  a înstrăinat acest teren  fiicei sale BM ,aceasta la rândul  său făcându-le  lor act de vânzare – cumpărare  în vederea edificării unei construcţii.

Că, reclamantul TV s-a adresat  instanţei de fond solicitând  să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate  eliberat autorului  lor, HI  cât şi a actelor premergătoare, acţiune  cea format obiectul  dosarului nr. … în care s-a pronunţat sentinţa civilă  nr. 1052/23.05.2013 a Judecătoriei Motru, hotărâre ce nu le este opozabilă  şi nici definitivă ,în ceea ce îi priveşte ,întrucât nu au fost chemaţi  în procesul respectiv ca  detentori  ai  terenului cuprins în titlul de proprietate  anulat, fiind astfel prejudiciaţi.

Anexat la cererea de intervenţie s-au depus înscrisuri, filele 59-75.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.01.2014 a fost admisă  în principiu  cererea de intervenţie  formulată de  DMC şi DV  şi s-a dispus introducerea  acestora în cauză şi citarea în calitate de intervenienţi.

În temeiul disp.art.22 C.p.c., instanţa  a apreciat  necesar a se reveni cu adresă către Comisia Locală de Fond Funciar C, să comunice dacă pentru suprafaţa de 1089 m.p., teren agricol, ce face parte din suprafaţa de 2509 m.p. pentru care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1052/23.05.2013,  situată în punctul ,,P.,, reclamantul sau autorii săi  sau intervenienţii sau autorii acestora , au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate , dacă există HCJ de validare ori invalidare, pe numele cui, modul în care au fost soluţionate cererile de reconstituire, în registrul agricol al cărui autor figurează această suprafaţă de teren şi cine a prezentat acte de proprietate pentru acest teren.

Cu adresa nr. 189 din 28.01.2014 pârâta  Comisia Locală de Fond Funciar C  a răspuns la solicitările instanţei.

Prin încheierea de şedinţă  din data de 05.03.2014  cauza a fost  suspendată  în temeiul disp. art. 413 alin.1 pct.1 C.proc.civ., până la soluţionarea  definitivă a dosarului  nr. … şi repusă pe rol la cererea  reclamantului la data de 10.10.2014, stabilindu-se termen de judecată la data de 05.11.2014.

Prin sentinţa civilă nr.1714/12.11.2014 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. …, s-a respins cererea principală formulată de reclamantul TV , dom. în com. C, sat. L., Jud. G, în contradictoriu cu pârâtele  Comisia Locală de Fond Funciar C,  Comisia Judeţeană de Fond Funciar G şi intervenienţi în nume propriu DM şi  DV,ambii cu domiciliul în com. C, sat. L. , Jud. G.

A fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenienţi în nume propriu DM şi  DV.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reținut că reclamantul TV solicită emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 1089 m.p., situată  în com. C, sat. Lupoaia, pct. ,,P”, motivat de faptul  că până în prezent, nu i-a fost eliberat titlul de proprietate, întrucât în mod greşit  Comisia Locală de Fond Funciar C a emis titlu de proprietate pentru numitul HI, ulterior acest titlu de proprietate fiind anulat de către instanţa de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr…., reclamantul TV a chemat în judecată pârâţii CI şi BP, precum şi pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar C şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar G, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea titlului de proprietate nr.1315406/26.06.1995 emis pe numele lui HI şi a procesului-verbal de punere în posesie din data de 16.01.1995.

Prin sentinţa civilă nr.1052/23.05.2013 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr…., a fost admisă acţiunea civilă în fond funciar formulată de TV în contradictoriu cu pârâţii CI şi BP , precum şi cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar C şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar G şi s-a dispus anularea parţială a titlului de proprietate nr. 1315406/26.06.1995 pentru suprafaţa de 2509 m.p.  teren agricol situat în punctul ,,P,, şi procesul-verbal de punere în posesie din 16.01.1995 pentru această suprafaţă de teren. Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.

Ulterior, împotriva acestei sentinţe au declarat apel DMC, DN.V, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei instanţei de fond  şi trimiterea cauzei spre rejudecare  pentru a fi soluţionată cu citarea tuturor părţilor ce au legătură cu titlul de proprietate a cărui nulitate se cere. În motivarea apelului s-a arătat că a fost anulat titlul de proprietate fără a se pune în discuţia părţilor chemarea în instanţă a proprietarului actual al terenului, că, anulând titlul de proprietate al autorului lor , titlu în baza căruia li s-a transmis lor dreptul de proprietate asupra terenului şi clădirilor de pe teren, li s-a încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât autorii lor s-au mai judecat cu petentul , obţinând câştig de cauză şi stabilindu-se cu putere de lucru judecat că terenul a aparţinut autorilor lor şi procedura de reconstituire este legală, în acest sens invocând sentinţa civilă nr. 2842/10.11.2008 a Judecătoriei Motru.

Au mai arătat apelanţii intervenienţi în cauza de faţă, că au fost încălcate dispoziţiile art.2 din Legea 169/1997, titlul de proprietate fiind emis la 26.06.1995, L.169/1997, fiind publicată ulterior, iar prin transmiterea dreptului de proprietate către apelanţi, terenul a intrat în circuitul civil şi instanţa nu mai poate constata nulitatea absolută a titlului.

Prin decizia civilă nr.361/10.04.2014 a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanţii DMC şi DN.V, Tribunalul G reţinând că la instanţa de fond intervenienţii nu au fost conceptaţi ca părţi, nici ei şi nici persoana de la care susţin că au dobândit terenul , astfel că sentinţa nr. 1052/2013 nu le este opozabilă .

În acest sens, s-a reţinut că, potrivit art.435 alin.1 C.proc.civ., hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.

Or, intervenienţii nu au fost părţi în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. ...

S-a reținut că între defunctul HI şi succesorii în drepturi ai acestuia B. M. şi V.M., pe de o parte şi reclamantul TVpe de altă parte, s-au purtat mai multe litigii , în cursul cărora TVa încercat să obţină constatarea nulităţii actelor emise în baza L.18/1991 defunctului HI.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. .. TI şi VE au chemat în judecată pe pârâţii BM, VM, Comisia Locală de Fond Funciar C şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar G, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nule actele emite în baza L.18/1991, precum şi HCJ de validare a Comisia Locală de Fond Funciar C  cu privire la pârâtele BM și VM.

Prin sentinţa civilă nr.1983 din 09.10.2003, definitivă şi irevocabilă prin respingerea atât a apelului cât şi a recursului declarate în cauză de TI şi VE  fost respinsă plângerea formulată de TI și VE în contradictoriu cu BM și VM, Comisia Locală de Fond Funciar C şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar G (filele 111-112 din dosar).

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr.58/263/2009, reclamantul TV a chemat în judecată intimatele Comisia Locală de Fond Funciar C şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar G, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a HCJ 76/03.02.1992, poziţia 106 prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate numitului HI  pentru terenurile ce ulterior le-au folosit Butaru Melania şi Voicu Maria.

Prin sentinţa civilă nr.2670/24.11.2009 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr.58/263/2009, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de detentoarele BM și VM şi respinsă cererea principală formulată de recl. TV în contradictoriu cu det. BM şi intimatele Comisia Locală de Fond Funciar C şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar G. Prin urmare, prin sentinţe judecătoreşti succesive s-a exercitat controlul asupra legalităţii emiterii titlului de proprietate nr.1315406/26.06.1995 şi s-a stabilit o autoritate de lucru judecat faţă de toate părţile din prezenta cauză că, titlul a fost emis în baza HCJ76/03.02.1992, definitivă şi irevocabilă urmare a exercitării controlului judiciar împotriva acesteia.

Din considerentele sentinţei civile nr.2670/24.11.2009 rezultă că deşi titlul de proprietate s-a emis pentru terenul care anterior preluării lor de către stat nu a aparţinut defunctului HA.I, suprafaţa de teren în litigiu este situată în intravilanul comunei C, este aferentă casei de locuit şi anexelor gospodăreşti şi întrucât reconstituirea s-a făcut anterior L.169/1997, nu erau incidente dispoziţiile privind nulitatea absolută a actelor de reconstituire, câtă vreme legea nu obliga în mod explicit la reconstituirea pe vechiul amplasament, stabilind că reconstituirea în zona colinară, se făcea de regulă, pe vechile amplasamente , terenul fiind aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti.

Acest aspect  rezultă şi din răspunsul Comisia Locală de Fond Funciar C (fila 81 din dosar)  din care rezultă că HI a primit titlul de proprietate nr.1315406/26.06.1995 datorită faptului că deţinea casă de locuit şi anexe construite înainte de 1991.De altfel, şi în titlul de proprietate nr.1315406/25.06.1995 emis pe numele lui HI  întreaga suprafaţă de 2509 m.p. este situată în intravilan (fila 66 din dosar).

Prin urmare, îndreptăţirea la reconstituire pentru terenul în litigiu a fost analizată în contradictoriu între reclamantul TV şi succesorii defunctului HI, instanţele apreciind că aceştia din urmă sunt îndreptăţiţi la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu. În aceste condiţii, chiar dacă titlul de proprietate nr.1315406/25.06.1995 emis pe numele lui HI a fost anulat din considerente de ordin penal vizând membrii Comisia Locală de Fond Funciar C, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 1052/23.05.2013, a fost anulat doar titlul de proprietate nr.1315406/26.06.1995 şi procesul-verbal de punere în posesie, însă nu şi hotărârea de validare în temeiul căreia a fost emis titlul de proprietate mai sus menţionat şi în care s-a stabilit îndreptăţirea la reconstituire a autorului HI.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelantul reclamant  TV , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 S-a susţinut că referitor la cererea de intervenţie, hotărârea primei instanțe este nelegală, pentru că intervenienții nu au justificat vreun interes pentru formularea unei asemenea cereri  de intervenţie, având în vedere că titlul de proprietate al autorului lor a fost desființat, pe motiv  că a fost întocmit în mod fals şi abuziv, potrivit constatării organului de urmărire penală.

S-a mai arătat că hotărârea este netemeinică cu privire la admiterea cererii de intervenție, întrucât intervenienţii nu au făcut dovada că ar fi îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, autorul lor neavând înscrisă suprafaţa de teren în registrul agricol  şi nici nu a făcut cerere de reconstituire pentru acest teren.

Că autorul intervenienţilor a primit de la CAP C prin vânzare cumpărare suprafaţa de 250 mp pe care şi-a construit o casă, neavând locuinţă în acest punct al satului Lupoaia, deci autorul intervenienţilor nu poate să posede alte suprafeţe de teren în afară de suprafaţa de 250 mp.

S-a menţionat că reclamantului în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea, deşi acesta face dovada proprietăţii sale, a formulat cerere de reconstituire şi are terenul înscris în registrul agricol, iar comisia locală  prin adresa emisă instanţei a precizat că  reclamantul este proprietarul  suprafeței de teren în cauză, este adevărat a menţionat o suprafaţă mai mică, dar cu amplasamentul respectiv, iar apelantului reclamant nu i s-a putut elibera titlu de proprietate, pentru că comisia locală a întocmit documentaţia în fals  pentru autorul intervenienţilor şi astfel s-a emis titlu de proprietate pentru HI.

S-a mai arătat că motivarea sentinţei atacate este greşită şi contradictorie, instanța reţinând susţinerea intervenienților că terenul a intrat în circuitul civil şi instanţa nu mai poate constata nulitatea absolută a titlului.

Este bizară şi această reţinere întrucât titlul autorului intervenienţilor a fost deja anulat, iar aceştia au făcut apel la Tribunalul G, prin decizie respingându-se apelul, considerându-se că intervenienţii nu au fost părţi în proces şi nici nu se impunea acest fapt, căci altfel se admitea apelul în contradictoriu cu intervenienţii din prezenta cauză.

Prima instanţa nu arată finalitatea acestor reţineri care privesc anularea titlului de proprietate care nu mai există şi nu face obiectul prezentei cauze. De asemenea, prima instanţă afirmă şi reţine în considerentele sentinţei că intervenienţii nu au fost părţi în cauza ce face obiectul dosarului nr. … în care a fost anulat titlul autorului intervenienţilor, dar nu explică şi nu arată consecinţele cu privire la emiterea titlului de proprietate pentru apelantul reclamant.

În opina apelantului reclamant prima instanţă nu recunoaşte hotărârea judecătorească în care s-a dispus constatarea nulităţii titlului autorului intervenienţilor. Acest fapt este inadmisibil, cu atât mai mult cu cât intervenienţii au declarat apel în acea cauză care s-a respins. Soluţia instanţei a fost premeditată căci instanţa face referire la unele litigii care au existat între părţi, în care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti faţă de care există autoritate de lucru judecat, dar nu se reţine această excepţie pentru a se respinge acţiunea pe acest temei.

Instanţa, în mod surprinzător, în considerente încearcă să justifice motivarea sentinţei civile nr.2670/24.11.2009 în care arată că terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate pentru HI nu a aparţinut acestuia înainte de preluarea de către stat, dar totuşi i se cuvine acestuia deoarece se găseşte lângă casa acestuia, iar legea nu obligă la reconstituirea pe fostul amplasament. Deşi reţine instanţa că HI a primit titlul de proprietate datorită faptului că deţinea casă de locuit, iar terenul se află în intravilan, aceeaşi instanţă trebuia să constate că acest titlu nu mai există, iar apelantul nu cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 250 mp aflat sub casa sau în curtea autorului intervenienţilor atât cât a cumpărat de la CAP, ci solicită şi terenul pe care autorul l-a acaparat întrucât se regăsea în apropierea gospodăriei.

În termen legal, intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ. cu acordarea cheltuielilor de judecată. Susţin că sentinţa civilă este legală şi temeinică făcându-se o corectă aplicare a dispoziţiilor legale ce reglementează motivele de nulitate absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, regimul juridic al nulităţii precum şi a dispoziţiilor legale ce reglementează condiţiile de exercitare a oricărei acţiuni.

Intervenienții au justificat şi justifică interes, doresc apărarea dreptului de proprietate dobândit cu bună credinţă şi stabilirea inexistenţei dreptului pretins de către reclamant. Susţin că prin contracte translative de proprietate, ambele intabulate în CF, intervenienţii sunt proprietari ai acestor imobile, ce iniţial au aparţinut defunctului HI, care în procedura specială şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.18/1991 au obţinut reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 2 ha potrivit HCJ nr.76/1992, poziţia 106 din care fac parte terenurile dobândite de către intervenienţi. Tot pentru aceste imobile a fost emis titlul cu  nr.1315406/26.06.1996 pentru 2509 mp ce a făcut obiectul contractelor translative de proprietate mai sus arătate.

Iniţial, suprafaţa de 1000 mp împreună cu construcţiile ce face parte din suprafaţa de 2509 mp a făcut obiectul contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1143/1993, iar după decesul lui HI acest teren împreună cu construcţiile a fost înstrăinat de către beneficiarii contractului de întreţinere către intervenienţi. Restul terenului a fost dobândit de intervenienţi de la fiica lui HI, după partajarea voluntară între moştenitorii legali ai defunctului Hogea.

Tocmai această situaţie juridică corespunde cu starea de fapt şi explică în mod amănunţit interesul intimaţilor în formularea cererii de intervenţie în interes propriu şi de aceea instanţa a analizat modalitatea prin care defunctul H a obţinut dreptul de proprietate asupra terenului validat.

Reconstituirea dreptului de proprietate de către autorul HI s-a făcut cu respectarea procedurii speciale ca urmare a cererii formulate de către acesta şi înregistrată sub nr.259/07.02.1991, ca urmare a validării s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 2 ha potrivit HCJ nr.76/1992, suprafaţă din care fac parte şi terenurile dobândite de către intervenient.

Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut având în vedere disp.art.23 şi nu disp.art.24, numitul Hogea nu a dobândit teren de la CAP cum în mod eronat susţine apelantul, ci terenul reconstituit este aferent casei de locuit şi anexelor edificate înainte de 1991. În mod corect s-a dat eficienţă şi principiului neretroactivităţii legii civile, faptul că la momentul emiterii titlului în favoarea lui HI nu era necesar a fi respectat fostul amplasament, dat fiind zona colinară şi disp.art.13 din Legea nr.18/1991.

În mod corect a stabilit instanţa de fond că prin sentinţele judecătoreşti s-a exercitat controlul asupra legalităţii emiterii titlului de proprietate şi s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faţă de toate părţile prezente în cauză că acesta a fost emis în baza HCJ 76/1992 urmare a exercitării controlului judiciar împotriva acesteia din urmă.

Cererea reclamantului prin care solicită emiterea titlului de proprietate pentru un amplasament ce se află cuprins în titlu de proprietate emis lui Hogea nu este admisibilă având în vedere judecăţile anterioare ce se bucură de prezumţia lucrului judecat.

Întinderea dreptului de proprietate şi amplasamentul acestui drept au fost stabilite prin sentinţa 2842/2008 şi 2670/2009, pe deplin opozabile părţilor, prin care au fost respinse acţiunile formulate de reclamant. Sentinţa civilă nr.1052 nu s-a pronunţat în contradictoriu nici cu vechiul sau vechii proprietari, nici cu actualii proprietari, aşa încât această hotărâre nu le este opozabilă nici unuia dintre ei, fapt reţinut din considerentele deciziei 361/2014 pronunţată de Tribunalul G.

Acţiunea formulată de reclamant este neîntemeiată având în vedere şi o analiză a dreptului ce i-a fost recunoscut acestuia în procedura reconstituirii şi analiza actelor de proprietate emise în favoarea acestuia.

Autoarei reclamantului i-a fost validat prin HCJ nr.76/1992 o suprafaţă de 2,22 ha, suprafaţa de 2 ari nu a fost recunoscută şi validată, aceasta putând fi chiar în litigiu, care a fost afectat şi de construcţia căii uzinale pentru 350 mp.

În acelaşi timp, prin relaţiile emise de organul local se recunoaşte că moştenitorii lui Turea au primit în tarlaua 42 punctul P suprafaţa de 6635 mp, aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr.1315483/1995.

Punctul P este în tarlaua 42, diferită de tarlaua 47, unde se află terenul dobândit de intervenienţi, iar în condiţiile în care se pretinde contrariul este evident că moştenitorilor lui TI le-a fost emis titlul de proprietate şi proces verbal şi în tarlaua 47 pentru suprafaţa de 1040 mp. În aceste condiţii este evident că dacă ambele tarlale ar face parte din acelaşi punct toponimic, reclamantului i-a fost deja recunoscută o suprafaţă de 7675 mp, mai mult decât poziţia de rol pentru punctul P.

În termen legal, apelantul TVa formulat răspuns la întâmpinare.

A susţinut că intervenienţii intimaţi nu au nici un folos şi ca atare nici interes pentru formularea cererii de intervenţie şi solicitarea respingerii cererii principale pentru că titlul de proprietate al autorului lor a fost anulat prin hotărâre judecătorească. Actele translative de proprietate se referă la alte imobile, iar pentru imobilul ce face obiectul prezentei cauze în suprafaţă de 1089 mp, titlul de proprietate a fost anulat de către instanţă.

Actele invocate nule nu îi sunt opozabile pentru a fi invocate în cauza de faţă, în care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1089 mp potrivit dovezilor de proprietate file registrul agricol. Arată că se invocă totodată aspecte ce nu au legătură cu obiectul cauzei, constatarea organului de urmărire penală fiind în sensul că titlul de proprietate nu este legal emis şi pe cale de consecinţă instanţa a dispus nulitatea titlului.

Totodată, susţine că se recunoaşte că terenul pentru care HI a primit titlul de proprietate nu este terenul său, dar legea permitea emiterea titlului pe alt amplasament. Or, în cauză apelantul reclamant a făcut dovada clară că este proprietarul terenului.

Analizând  criticile invocate de apelantul reclamant, prin prisma dispoziţiilor speciale ce reglementează materia fondului funciar, instanţa reţine următoarea stare de fapt şi de drept:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul TV , a solicitat în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 0,1089 mp teren situat în C, sat Lupoaia, punctul P, cu vecini la nord CF, Sud-DJ 671D, E-rest proprietate, V-TM, menţionând în acţiune că autoarea sa TI a formulat cerere de reconstituire la data de 27.02.1991, că până în prezent nu i s-a eliberat titlul de proprietate întrucât organul local în mod greşit a întocmit documentaţia pentru HI, că prin rezoluţia procurorului s-a constatat că documentaţia a fost întocmită abuziv, iar ca atare a fost anulat titlul de proprietate prin sentinţa civilă nr.1052/2013.

În cursul cercetării judecătoreşti, la data de 08.01.2014, au formulat în cauză cerere de intervenţie principală intimaţii intervenienţi DMC şi DV, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Au apreciat intervenienţii că justifică interes întrucât în lipsa unei apărări eficiente, în situaţia admiterii acţiunii vor fi prejudiciaţi prin diminuarea dreptului de proprietate în condiţiile în care autorul HI a obţinut titlul de proprietate cu respectarea cerinţelor legale pentru terenul în litigiu, teren ce le-a fost înstrăinat prin acte autentice.

Prin încheierea de şedinţă din 08.01.2014, instanţa s-a pronunţat pe admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, în temeiul art. 62-64 Cpr.civ. fiind admisă şi conceptaţi în calitate de intevenienţi DMC şi DV.

Reţine tribunalul, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei,că în temeiul Legii nr.18/1991, prin cererea înregistrată sub nr.640/27.02.1991 autoarea reclamantului TI a solicitat spre reconstituire terenul cu care s-a înscris în CAP în suprafaţă de 2,75 ha la punctul 7 din cerere fiind indicat şi punctul toponimic La P, în litigiu.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost soluţionată favorabil, prin HCJ cu nr.76/03.02.1991, Anexa 1, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 2,22 ha. S-a avut în vedere terenul deţinut la registrul agricol de autorul titularei cererii de reconstituire, TV , potrivit cu care acest figura cu suprafaţa totală de 2,24 ha, între amplasamentele deţinute fiind şi punctul P cu suprafaţa de 0,75 arabil.

Urmare a procedurii prevăzută de Legea nr.18/1991, a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie la data de 17.04.1995 pentru o suprafaţă de 8115 mp, din suprafaţa totală reconstituită şi ulterior titlul de proprietate cu nr.1315483 pe numele moştenitorilor autoarei defuncte TI pentru aceeaşi suprafaţă totală de 8115 mp.

Organul local a susţinut în cursul cercetării judecătoreşti că în tarlaua 42 a fost reconstituită prin titlul de proprietate suprafaţa de 6635 mp din totalul de 0,75 mp conform registrului agricol (punctul P), suprafaţa de 350 mp fiind ocupată de ECF Motru (calea ferată uzinală). De menţionat că aceste aspecte nu au fost contestate de către reclamant.

Ulterior, la data de 14.08.2006, a fost eliberat titlul de proprietate  cu nr.1354576 în favoarea moştenitorilor autorului defunct T. M. pentru suprafaţa de 1040 mp pe teritoriul localităţii C.

Susţine reclamantul că pentru suprafaţa de 1089 mp situată în punctul P, comuna C, satul Lupoaia, nu a fost eliberat titlu de proprietate şi solicită ca instanţa să oblige organul local la emiterea titlului de proprietate şi pentru acest teren.

Intervenienții din cauza de faţă susţin că această suprafaţă de teren a aparţinut autorului vânzătorilor HI şi a fost reconstituită celui din urmă prin titlul de proprietate 1315406/26.06.1995, şi că în ceea ce priveşte această suprafaţă s-au mai purtat litigii în contradictoriu cu acelaşi reclamant, litigii ce au fost soluţionate în favoarea acestora.

Cele susținute de intervenienţi au fost dovedite în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă şi pentru aceasta tribunalul are în vedere sentinţa civilă nr. 2842/10.11.2008, fila 59, sentinţa civilă nr. 2670/24.11.2009.

Astfel, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu moştenitoarele autorului defunct HI, BM și VM, precum şi în contradictoriu cu cele două comisii locale nulitatea procesului verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate emis pe numele defunctului HI pentru  o suprafaţă de 14 ari, situată în punctul P, precum şi nulitatea absolută a HCJ nr.76/03.02.1992, poziţia 106, prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului HI.

Au reţinut instanţele în considerentele celor două sentinţe că titlul de proprietate emis autorului HI a fost eliberat în urma cererii de reconstituire a acestuia cu privire la terenul pe care l-a adus în CAP, că la data emiterii actelor funciare pe terenul de 2509 mp autorul HI avea amplasată o construcţie casă de locuit, că potrivit art. 13 din Legea nr.18/1991 în formularea avută la data emiterii titlului de proprietate atribuirea efectivă a terenurilor în zona colinară se făcea de regulă pe vechile amplasamente, nefiind obligatorie păstrarea fostului amplasament, că HCJ nr.76/1992 este definitivă şi irevocabilă, fiind hotărârea care a stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui legalitate s-a verificat (fila 73), că suprafaţa de teren este situată în intravilan, aferentă casei şi anexelor gospodăreşti şi nu sunt incidente dispoziţiile privind nulitatea absolută a actelor de reconstituire, câtă vreme legea nu obligă în mod explicit la reconstituirea pe vechiul amplasament. S-a apreciat, în concluzie, că reclamantul TV nu a făcut dovada că defunctul HI nu a avut calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul menţionat.

Aşadar, se reţine că, în contradictoriu cu moştenitoarele autorului defunct HI, ce ulterior au înstrăinat terenurile prin acte translative de proprietate intervenienţilor din cauza de faţă, reclamantul a solicitat nulitatea actelor primare de reconstituire şi a titlului de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren situată în punctul P pentru care în prezentul litigiu solicită obligarea celor două comisii la emiterea titlului de proprietate, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că îndreptăţit la reconstituire pentru această suprafaţă de teren este autorul HI şi nu autoarea reclamantului sau reclamantul din cauza de faţă.

În aceste condiţii, instanţa nu mai poate reveni în cauza de faţă, fiind incidente dispoziţiile art.431 alin.2 Cpr.civ., potrivit cu care oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Astfel, în litigiile ce au fost amintite mai sus a fost cercetat definitiv şi stabilit că persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate  pentru suprafaţa de 1089 mp situată în pct. P este autorul H A. I şi nu autoarea reclamantului. Având în vedere funcţia şi finalitatea puterii de lucru judecat, aceea de a asigura stabilitatea şi siguranţa circuitului civil, posibilitatea promovării unei a doua acţiuni nu este permisă nici  măcar atunci când mijloacele de probă relevante ar fi descoperite ulterior unei judecăţi revocabile. Altminteri, ar însemna ca judecăţile să nu aibă finalitate, dacă s-ar recunoaşte părţilor posibilitatea de a  obţine redeschiderea proceselor pe aspecte deja tranşate, pe motiv că dispun de alte mijloace de probă pentru a dovedi temeinicia pretenţiilor.

La fundamentul acestui principiu se află imutabilitatea jurisdicţională, ceea ce înseamnă că ceea ce a fost deja tranşat de către instanţă nu mai poate face obiectul reevaluării sau contestării ulterioare în instanţă.

Este ceea ce în speţă urmărește reclamantul prin promovarea acestei acţiuni în cadrul căreia pretinde că este îndreptăţit să-i fie eliberat titlul de proprietate pentru suprafaţa de 1089 mp întrucât în mod greşit a fost întocmită documentaţia pentru autorul HI.

În ceea ce priveşte criticile din apel, referitoare la împrejurarea că instanţa nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat de izvorăște din puterea sentinţei civile nr. 1052/23.05.2013 (fila 4) potrivit cu care a fost anulat titlu de proprietate emis aceluiaşi autor HI pentru terenul în suprafaţă de 2509 mp teren agricol situat în pct. P şi procesul verbal depunere în posesie eliberat pentru aceiaşi suprafaţă de teren, tribunalul urmează să reţină următoarele.

Litigiul finalizat prin sentinţa de mai sus a fost promovat de către acelaşi reclamant în contradictoriu cu CI şi BP, precum şi cu cele două comisii de fond funciar, cauza acestuia fiind neînceperea urmăririi penale privind aceşti învinuiți pentru infracţiunile prev. de art. 289 alim. 1, art. 291 şi art. 246 C.pen., iar pârâţii au fost la acea vreme membrii ai Comisiei Locale de fond funciar C.

În aceste condiţii nu este îndeplinită tripla identitate cerută de lege  în privinţa părţilor şi cauzei, sentinţa civilă nefiind opozabilă moştenitorilor autorului HI, stare de fapt atestată întocmai de Tribunalul G în considerentele deciziei civile nr. 561/10.04.2014.

Potrivit art. 435 alin. 1 C.pr.civ. hotărârea este opozabilă şi succesorilor părţilor, moştenitorilor autorului, pârâții nefăcând parte din această categorie de persoane în contradictoriu cu care s-a purtat cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. …., fila 4.

Aşadar, criticile din apel se privesc a fi neîntemeiate, starea de fapt şi drept fiind corect reţinută şi argumentată de prima instanţă raportat la această din urmă apărare.

În ceea ce priveşte criticile din apelul formulat referitoare la greşita soluţionare a cererii de intervenţie formulată de intervenienţii intimaţi DMC şi DV.

Tribunalul are în vedere împrejurarea că la instanţa de fond prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 08.01.2014 în contradictoriu cu părţile prezente, reclamantul ce a beneficiat de asistenţă juridică calificată fiind asistat de avocat şi intervenienţi, instanţa de fond s-a pronunţat pe admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie dispunând introducerea în cauză şi citarea în calitate de intervenienţi a celor doi mai sus arătaţi.

La cuvântul pe fond nici reclamantul şi nici apărătorul acestuia nu s-au opus asupra admisibilităţi în principiu a cererii de intervenţie, motiv pentru care în temeiul art. 62 - 64 C.pr.civ. această cerere a fost încuviinţată în principiu.

Observând prevederile art. 62 - 64 C.pr.civ. se constată că acestea  reglementează atât cererea de intervenţie principală, cât şi cererea de intervenţie accesorie, precum şi procedura de judecată a acestor cereri.

La acel moment se constată că reclamantul nu a avut opoziţie în ceea ce priveşte calificarea cererii de intervenţie, mai mult motivele de apel nu vizează şi această încheiere ce are caracter interlocutoriu şi de care instanţa este ţinută, motiv pentru care, tribunalul nefiind investit să se pronunţe în legătură cu admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, nu se poate pronunţa asupra legalităţii calificării acestei cereri.

Se reţine însă că, instanţa de fond a calificat cererea ca fiind o intervenţie în nume propriu, cerere ce a fost admisă ca atare în dispozitivul sentinţei civile, în considerente fiind arătată opinia potrivit căreia în condiţiile în care a fost respinsă cererea principală a fost admisă cererea de intervenţie.

Aşadar, interesul de a interveni a fost analizat de instanţă la momentul încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie, reclamantul fiind de acord cu soluţia pronunţată de instanţă potrivit preambulului încheierii de la fila  76. Pentru considerentele arătate tribunalul găseşte de prisos a analiza în acest apel criticile formulate, încheierea de admitere în principiu a cererii de intervenție, nefiind obiect al apelului potrivit art. 466 alin 4 c.pr.civ.

În ceea ce priveşte admiterea pe fond a cererii de intervenţie, raportat la împrejurarea că intervenienţii nu au dovedit îndreptăţire la reconstituire a  autorului lor, tribunalul face  trimitere la considerentele de mai sus în care se regăsesc explicaţiile privind îndreptăţirea la reconstituire atât a autorul HI, cât şi a autoarei reclamantului, relativ la sentinţele civile pronunţate în cauzele anterioare ce, de asemenea, au fost analizate.

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate tribunalul apreciază ca neîntemeiate criticile din apelul formulat, motiv pentru care apelul va fi respins  în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., urmând a fi menţinută sentinţa instanţei de fond.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. apelantul reclamant, fiind partea care a pierdut procesul,  va fi obligat la cererea intervenienţilor la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul apel, în cuantum de 500 lei, onorariu avocat potrivit chitanţei de la fila 37.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant TV , domiciliat în comuna C, sat. L, Jud. G, împotriva sentinţei civile nr.1714/12.11.2014 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. … şi în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar C, Comisia Judeţeană de Fond Funciar G şi intervenienţii în nume propriu DM şi  DV, ambii cu domiciliul în comuna C, sat. L, Jud. G.

Obligă apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată către intervenienţi în cuantum de 500 lei onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 11 Martie 2015 la Tribunalul G.

Domenii speta

Spete similare