Incuvintarea executarii silite – faza obligatorie anterioara executarii silite propriu zise

Decizie 178/R/2010 din 02.04.2010


Reclamanta – creditoare BANCPOST S.A.  BUCUREŞTI  a  solicitat  Judecătoriei  Urziceni încuviinţarea executării  silite prin  poprire a  debitoarei V.N.,  învocându-se prevederile art.3731 şi  art.452 Cod  procedură civilă .

Prin  încheierea  din 14 decembrie 2009, instanţa  de  executare a  respins  cererea  creditoarei,  considerând  că în  materia  executării  silite  prin  poprire  instanţa  de  judecată  nu  are  nicio competenţă, ea  intervenind  doar  în  momentul în  care  executorul  judecătoresc  solicită  instanţei  validarea  popririi .

Recursul  declarat  de  creditoare  a  fost  admis  de  Tribunalul Ialomiţa,  pentru  următoarele considerente :

Încuviinţarea  executării  silite  este  o  fază  obligatorie, anterioară  executării  silite,  de  competenţa instanţei  de  executare .

Potrivit  art.3731 alin.1 Cod  procedură civilă,  cererea  de  executare  silită, însoţită  de titlul executoriu,  se  depune  la  executorul  judecătoresc,  dacă legea nu  prevede  altfel . Acesta  de îndată va  solicita  instanţei de  executare  încuviinţarea executării  silite, înaintându-i  în  copie cererea  de  executare  şi titlul  respectiv .

Instituţia  executării silite  este diferită de instituţia popririi  ca formă  a  executării  silite prevăzută de  art.452  şi  următoarele  Cod  procedură civilă. În  această  din  urmă  instituţie,  instanţa este  într-adevăr  competentă  să  valideze  poprirea în  situaţia  în  care  terţul poprit  refuză  punerea  în  executare a  titlului  executoriu .

Cum  în  speţă  ne  aflăm  în  faza  de  încuviinţare a  executării  silite,  creditoarea  deţinând  un titlu  executoriu  valid,  iar cererea  de  executare  este  făcută  în  termenul de  3 ani  prevăzut  de  lege,  nefiind  niciun  impediment  la  executare,  instanţa de  fond  era  datoare să  încuviinţeze  executarea  silită în  oricare  din formele solicitate  de  creditoare .

TRIBUNALUL  IALOMIŢA -  SECŢIA  CIVILĂ – Decizia  civilă  nr.178/R/2 martie 2010 .