Legea nr. 290/2003. Cerere de obligare la plata unor despăgubiri împotriva a.n.r.p. Bucureşti, în condiţiile în care există hotărâre definitivă a comisiei judeţene de aplicare a legii nr.290/2003 . Netemeinicie

Reclamanta  B.E.  a  chemat  în  judecata  pârâta  AUTORITATEA  NATIONALA  DE  RESTITUIRE  A  PROPRIETATILOR,  solicitând obligarea  acesteia  la  plata  sumei  de 254.344 lei,  acordata  reclamantei  cu  titlu  de  compensatii  banesti  în  baza  Legii nr.290/2003,  sub  sanctiunea  platii  de  daune  cominatorii  de  500 lei  pe  fiecare  zi  de  întârziere,  de  la  data  comunicarii  hotarârii  pâna  la  data  îndeplinirii  efective a  obligatiei,  cu  plata  cheltuielilor  de  judecata .

S-a  aratat  de  catre  reclamanta  ca,  desi prin  hotarârea  nr.114/26  iunie 2007 a  Comisiei judetene  Ialomita  pentru  aplicarea  Legii  nr.290/2003  i  s-au  acordat  compensatii  banesti  în  suma  totala  de  254.344 lei,  reprezentând  contravaloare bunuri  abandonate  de  autorii  acesteia  pe  teritoriul  Republicii  Moldova,  pârâta,  încalcând  dispozitiile  art.10 alin.2 din  aceeasi  lege,  nu  a  platit aceasta  suma,  cu  toate  ca  a  trecut  mai  mult  de  un  an  de  la  stabilirea  despagubirilor  cuvenite,  prin  acest  refuz  nejustificat  din  partea  pârâtei  reclamanta  socotindu-se  prejudiciata .

Cererea  reclamantei  se  dovedeste  a  fi  neîntemeiata .

Mai  întâi  este  de  retinut fata  de apararile  pârâtei  ca  în  cauza  nu  se  poate  retine  existenta  unui  refuz  nejustificat de  a  solutiona  o  cerere  de  plata  a  unor  despagubiri  catre  reclamanta,  întrucât  nu  sunt  îndeplinite  conditiile  art.2 lit.i  din Legea nr.554/2004,  în  sensul  ca  nu  exista exprimare  explicita  cu  exces  de putere  a vointei  pârâtei  de  a nu  rezolva  cererea  reclamantei  atâta  timp  cât  aceasta  a  sustinut ca  neplata  sumelor  solicitate  s-a  datorat  insuficientei  fondurile alocate  de  la  bugetul de  stat  în  acest scop. Ori,  îndeplinirea  obligatiilor  prevazute  de  art.10 alin.2 din  Legea nr.290/2003,  cu  privire  la plata  despagubirilor  cuvenite celui  îndreptatit,  se  poate  face  doar  în  limita  disponibilitatilor  banesti  acordate  în  acest  sens .

Prin  urmare,  neexistând  un  refuz  nejustificat  în  sensul  prevazut  de  lege  din  partea pârâtei,  conduita  acesteia,  reclamata  în  prezenta  cerere,  nu  poate  fi  cenzurata  pe  cale  judecatoreasca .

Mai  mult  decât  atât, instanta  considera  ca neplata  compensatiilor  banesti  recunoscute  pe  cale  administrativa  în  procedura reglementata  de Legea nr.290/2003,  în  conditiile  si  termenele  stabilite de  art.10  alin.2  din acelasi  act  normativ  si  art.18  alin.5  din H.G.  nr.1120/2006,  nu  îndreptateste  pe  beneficiar  sa  actioneze  în  judecata  A.N.R.P.-ul  si  sa  solicite  obligarea  acesteia  la  plata  despagubirilor  deja  stabilite, inclusiv  plata  unor  daune  cominatorii .

Aceasta  întrucât  din  reglementarile  cuprinse  la  art.18  alin.6  din  H.G.  nr.120/2006  rezulta  ca  pe  cale  legala  s-a  stabilit  drumul  ce  trebuie  urmat  în  situatia  în  care  nu  se  respecta  termenele  de  plata  ale  compensatiilor  banesti,  respectiv  actualizarea  sumelor  neplatite  în  raport  de  indicele  de  crestere a  preturilor de  consum  din  ultima  luna,  pentru  care  acest  indice  a  fost  publicat  de  catre  Institutul  National  de  Statistica, fata de  luna  decembrie a  anului  anterior .

În  acest  sens  se  poate  lua  în  consideratie  si  jurisprudenta  Î.C.C.J., respectiv  decizia  nr.XXI  din  19  martie 2007,  privind  unele  interpretari  referitoare  la  Legea nr.9/1998,  interpretari  care, pentru  identitate  de  ratiune, se  aplica  si  în  cazul  Legii nr.290/2003.

Respingându-se  capatul  de  cerere  principal,  potrivit  logicii  juridice,  si  capatul  accesoriu  cu  privire la  plata  daunelor  cominatorii  de  500  lei  pe  fiecare  zi  de  întârziere  urmeaza  a  fi  respins .

De  altfel, chiar  si  în  situatia  în  care  capatul  principal  de  cerere  ar  fi  fost  admis, solicitarea  accesorie  nu  putea  fi  primita,  având  în  vedere  dispozitiile  art.24  din  Legea nr.554/2004.

Domenii speta

Spete similare