Încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal. Dreptul la apărare. Asistenţă juridică obligatorie

Prin sentinta penala nr. 267 din 20 noiembrie 2007 a Judecatoriei Viseu de Sus a fost condamnat inculpatul M.D. pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala prevazuta de art.181 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art.81 si 82 C.penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni si s-a atras atentia asupra consecintelor prevazute de art.83 C.penal.

Inculpatul a fost obligat sa plateasca 315 lei despagubiri civile pentru daune materiale, 500 lei despagubiri civile pentru daune morale si 300 lei cheltuieli judiciare partii civile N.S..

Inculpatul a fost obligat sa plateasca 80 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotarî astfel instanta a constatat ca, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus a fost trimis în judecata inculpatul M. D. pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala prevazuta de art.181 alin.1 C.penal.

S-a retinut ca la data de 3 iulie 2007 inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnul partii vatamate N.S.si i-a cauzat leziuni corporale care au necesitat 23-25 de zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a recunoscut savârsirea faptei si a afirmat ca s-a aflat în stare de provocare deoarece partea vatamata l-a lovit primul.

Din cuprinsul probelor administrate, instanta de fond a retinut ca partile lucreaza în piata de alimente din centrul orasului Viseu de Sus, astfel ca la data de 3 iulie 2007 între acestea au fost discutii contradictorii si neprincipiale, care au generat în scandal.

Cu acel prilej, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul partii vatamate si i-a cauzat fracturi costale si alte leziuni traumatice care au necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale constatate prin certificatul medico-legal nr.599 din 9 iulie 2007 de la fila 10 dosar urmarire penala.

În drept, s-a considerat ca fapta inculpatului descrisa mai sus întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala prevazuta de art.181 alin.1 C.penal, pentru care i s-a aplicat o pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a apreciat ca scopul educativ al pedepsei poate fi realizat si fara privare de libertate, astfel ca în temeiul art. 81 si 82 C.penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare si s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.penal.

S-a considerat ca partea civila a primit zilnic suma de 15 lei ca manipulator de marfa la piata, astfel ca inculpatul a fost obligat sa-i plateasca acestuia despagubiri civile pentru daune morale.

De asemenea, au fost evaluate despagubirile civile pentru daune morale si cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul catre partea civila.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D. care a solicitat casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond pentru a se completa probatiunea administrata si pentru a se stabili corect cuantumul despagubirilor civile.

Prin decizia penala nr. 63 din 22.02.2008 Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de catre inculpatul M.D., a casat în întregime sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta, respectiv la Judecatoria Viseu de Sus care, în raport de fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului si de pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta, a încalcat dispozitiile legale referitoare la asigurarea dreptului la aparare al inculpatului în conditiile incidentei prev. de art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala.

În considerentele deciziei de casare s-a retinut ca inculpatul a fost trimis în judecata pentru infractiunea de vatamare corporala prev. de art. 181 alin. 1 din Codul penal, care este pedepsita de lege cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala în cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Legislatia procesual penala a prevazut, ca exceptie de la regula caracterului facultativ al asistentei juridice, prin art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala (astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 281/2003 si Legea 356/2006), cazurile de asistenta juridica obligatorie a învinuitului sau inculpatului atât pentru faza de urmarire penala cât si pentru faza de judecata.

În aceste situatii expres aratate de legiuitor dreptul la asistenta juridica devine o garantie speciala, încetând de a mai fi un drept subiectiv, fiind însa o conditie legala obligatorie pentru buna desfasurare a procesului penal.

În asemenea cazuri organul judiciar este tinut atât de obligatia de a promova posibilitatea de angajare a unui aparator cât si de obligatia de a asigura asistenta juridica a învinuitului sau inculpatului chiar peste vointa acestuia.

În speta, desi inculpatul avea angajat aparator ales, instanta de fond a ignorat în mod nejustificat cererea de amânare formulata de acesta la termenul de judecata când a fost audiat inculpatul, martorii si când au fost încuviintate probele solicitate de partea civila, fara însa sa se faca demersuri pentru a se asigura eventual asistenta juridica obligatorie din oficiu.

Deoarece pe parcursul cercetarii judecatoresti inculpatul a fost lipsit de asistenta juridica obligatorie din partea unui aparator, tribunalul a constatat ca instanta de fond a încalcat dispozitiile legale privind dreptul la aparare si care sunt sanctionate de lege cu nulitate absoluta prev. de art. 197 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala.

În consecinta, s-a considerat ca în cauza este incident motivul de casare a sentintei prev. de dispozitiile art. 3859 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedura penala, situatie în care s-a admis recursul inculpatului, sentinta a fost casata în întregime iar cauza a fost trimisa spre rejudecare la prima instanta.

Domenii speta

Spete similare