Reabilitare judecătorească. Greşita reţinere a existenţei relei credinţe a condamnatului, condiţie prevăzută de art. 137 alin. 1 lit. d din Codul penal, în lipsa unui probatoriu complet.

Prin sentinta penala nr. 1161 din 26 iulie 2007, Judecatoria Baia Mare, în temeiul art. 137 alin.1 lit. d si alin.2 C.pen. a respins cererea de reabilitare formulata de petenta B.V. privind condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare la locul de munca, aplicata acesteia prin sentinta penala nr. 1316 din 05.06.1998 tot a Judecatoriei Baia Mare, pronuntata în dosarul nr. 4717/1996, definitiva prin neapelare în data de 15 iunie 1998.

Pentru a hotarî astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Baia Mare la data de 25 aprilie 2007 sub nr. 2906/182/2007, petenta B.V. a solicitat instantei sa dispuna reabilitarea de sub efectele condamnarii pedepsei de 3 ani închisoare cu executarea pedepsei la locul de munca aplicata prin sentinta penala nr. 1316 din 05.06.1998, pronuntata în dosarul nr. 4717/1997 al Judecatoriei Baia Mare.

Prin sentinta penala nr. 1316 din 5 iunie 1996 pronuntata de Judecatoria Baia Mare în dosarul nr. 4717/1996 petenta B.V. a fost condamnata la o pedeapsa de 3 ani închisoare cu executarea pedepsei la locul de munca pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. si ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. S-a dispus executarea pedepsei aplicate la SC ACVARIUL SRL, iar în temeiul prev. art. 17 C.pr.pen., art. 998 C.civil a fost obligata condamnata la despagubiri catre Ministerul Finantelor – D.G.F.P.C.F.S. Maramures dupa cum urmeaza: 496.995.664 lei accize; 496.995.644 lei dublare accize, 128.739.955 lei majorari întârziere, precum si la 200.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanta a retinut ca în anul 1998 petenta a fost obligata sa achite Ministerului Finantelor despagubiri de aproape 1.200.000.000 lei, sume solicitate pentru perioada noiembrie 1994 - martie 1995, dupa cum rezulta din considerentele sentintei de condamnare.

Petenta nu a facut dovada achitarii – nici macar în parte – a acestor despagubiri civile, nici a cheltuielilor de judecata stabilite în sarcina sa, prezentând o adeverinta emisa de A.F.P. Dragomiresti din care rezulta ca suma stabilita prin sentinta penala nr. 1316 din 05.06.1998 este prescrisa.

Tinând seama de cuantumul ridicat al despagubirilor civile, de faptul ca nu s-a facut dovada efectuarii unor plati oricât de reduse, desi chiar din adeverinta depusa la fila 8 dosar rezulta ca petenta a realizat venituri, instanta a apreciat ca în conditiile existentei relei credinte a condamnatei, nu sunt întrunite în ansamblul lor cerintele reabilitarii judecatoresti, astfel încât în temeiul prev. art. 137 alin.1 lit. d si alin.2 C.penal a respins cererea formulata de petenta B.V.

În motivarea acestei solutii instanta de fond a mai retinut ca intervenirea prescriptiei executarii despagubirilor civile are relevanta din perspectiva reabilitarii, dar este necesara o îndeplinire voluntara a obligatiei de plata cu corectivul unei imposibilitati de achitare ce implica buna credinta.

Prin decizia penala nr. 374/R/01.10.2007, tribunalul a admis recursul declarat de petenta B.V. a casat în întregime sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, respectiv Judecatoriei Baia Mare.

În considerentele deciziei de casare s-a retinut faptul ca în mod gresit instanta de fond a dispus respingerea cererii de reabilitare judecatoreasca formulata de petenta motivând ca în speta nu a fost îndeplinita conditia prev. de art. 137 lit. d Cod penal, fara însa a face verificari suficiente cu privire la acest aspect.

Având în vedere prevederile art. 137 alin. 2 din Codul penal care prevad posibilitatea legala de a se dispune reabilitarea unui condamnat chiar si atunci când conditia de la litera d de la alin. 1 al aceluiasi articol nu este îndeplinita, instanta de fond în virtutea rolului sau activ avea obligatia de a administra toate probele din care sa rezulte ca neplata despagubirilor civile nu s-a datorat relei credinte a condamnatei.

Judecatoria a prezumat reaua credinta a petentei în ceea ce priveste neplata cheltuielilor judiciare si a despagubirilor civile la care a fost obligata aceasta prin sentinta, fara însa a administra probatiunea necesara care sa conduca la o asemenea concluzie.

Tribunalul a considerat ca prescriptia executarii despagubirilor civile este lipsita în speta de relevanta si nu poate fi interpretata ca o dovada a relei credinte a petentei în obligatia de a achita despagubirile civile, câta vreme nu s-a probat daca partea civila a avut o atitudine pasiva, nefacând nici un fel de demers în recuperarea debitului, ori dimpotriva au fost demarate procedurile de executare a petentei, dar acestea nu au putut fi finalizate datorita insolvabilitatii în care se gaseste petenta.

În ceea ce priveste cheltuielile judiciare la care a  fost obligata condamnata, aceasta a depus în cursul judecatii recursului copia chitantei prin care s-a facut  dovada achitarii acestora.

Pe cale de consecinta, tribunalul a admis recursul declarat de petenta B.V., a casat în întregime sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, respectiv Judecatoriei Baia Mare cu îndrumarul de a se stabili, în urma suplimentarii probatiunii, daca despagubirile civile s-au prescris datorita atitudinii pasive a partii civile, ori procedura executarii nu s-a putut finaliza datorita faptului ca petenta era insolvabila, urmând a se stabili si ce venituri a realizat aceasta în perioada respectiva.

Domenii speta

Spete similare