În legislatia civila comunista era reglementat ca drept real de tip nou, având ca obiect terenuri proprietate socialista si dreptul de folosinta atribuit persoanelor fizice.Prin sentinta civila nr. 431/26.01.2009 a Judecatoriei Baia Mare s-a admis actiunea civila formulata de reclamantii Zah Dumitru si Zah Reghina împotriva pârâtului Statul Român prin Orasul Baia Sprie reprezentat prin Primar si în consecinta:
S-a constatat ca pe terenul proprietatea Statului Român, pe parcela cu nr. top.727/6 din C.F. f.n. Baia Sprie reclamantii au edificat o casa de locuit, bucatarie de vara si anexe, fiind proprietarii acestor constructii.
S-a dispus înscrierea în C.F. si întabularea dreptului de proprietate al reclamantilor asupra constructiilor, conform celor de mai sus.
S-au respins cererile formulate de reclamanti cu privire la dezmembrarea terenului, constatarea unui drept de folosinta asupra terenului.
În considerentele sentintei s-a retinut ca proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. fara numar, nr. top. 727/6 este Statul Român. Pe parcela cu nr. top. nou 727/6/1 reclamantii au edificat în anul 1966 o casa de locuit în baza autorizatiei de construire nr. 644/21 mai 1966, precum si anexe gospodaresti. De la data construirii si pâna în prezent au detinut si posedat imobilul. Desi, conform raportului de expertiza întocmit de expertul Ioan Zlamparet, reclamantii au folosit si folosesc suprafata totala de 6947 mp., nu au dovedit faptul ca între acestia si pârât ar fi existat vreo conventie cu privire la folosirea terenului. De altfel, reclamantii nici nu au dovedit ca ar fi platit impozit pentru aceasta suprafata mare de teren, din chitantele depuse la dosar (f. 13, 14, 15, 16) reiesind doar ca a platit impozit pe cladire si teren situat în alta localitate, în Tautii de Sus si nu în Baia Sprie, unde se afla terenul din litigiu. Prin autorizatia de construire eliberata de fostul Comitet Executiv, se poate aprecia eventual ca pârâtul si-ar fi dat acordul pentru folosirea doar a suprafetei de teren aflat sub cladiri.
Fata de cele de mai sus, instanta de fond a admis în parte actiunea, potrivit art. 499 C. civ., L. 7/1996, a constatat ca în baza autorizatiei de construire reclamantii au construit o casa de locuit si anexe gospodaresti, fiind proprietarii acestor imobile, dispunându-se înscrierea în C.F. a imobilului si a dreptului de proprietate asupra acestuia. S-a respins cererea pentru constatarea dreptului de folosire asupra terenului în suprafata de 4059 mp.
Împotriva sentintei au declarat recurs reclamantii solicitând modificarea în parte a sentintei în sensul admiterii capatului de cerere privind folosinta terenului aferent cladirilor în suprafata de 4059 mp, identificat cu nr. top. 727/6/1, pe toata durata existentei constructiilor.
În motivarea cererii de recurs s-a aratat ca instanta de fond a respins capatul de cerere privind folosinta terenului si înscrierea acestui drept în CF.
Asa cum au aratat, autorizatia de constructie a fost emisa de reprezentanta proprietarului terenului, respectiv Primaria orasului Baia Sprie, în anul 1957, an din care folosesc neîntrerupt acest teren, achitând impozitul aferent.
În mod gresit instanta de fond retine ca între reclamanti si pârâta nu a existat o conventie, atâta vreme cât pârâta a încasat anual de la subsemnati impozitul, nu le-a deranjat folosinta.
Superficia se poate constitui prin consimtamântul tacit dedus din pasivitatea îndelungata (din anul 1957) a proprietarului terenului pe care a fost edificata constructia.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 alin. 1 Cod procedura civila.
Intimatul Orasul Baia Sprie, prin întâmpinarea depusa la dosar a solicitat respingerea recursului. S-a aratat ca nu exista reglementare în dreptul material care sa prevada dreptul unor persoane fizice de a dobândi dreptul de folosinta asupra unor terenuri proprietatea statului român sau a unitatilor administrativ – teritoriale.
În practica recenta a instantelor judecatoresti, cel putin a celor din judetul Maramures, s-a evidentiat punctul de vedere al acestora în sensul ca dobândirea dreptului de folosinta asupra unui teren proprietatea statului nu subzista în dreptul românesc.
Desi reclamantii – recurenti au construit în baza unei autorizatii de construire nu conduce în mod obligatoriu la obtinerea dreptului de folosinta asupra terenului pe care îl foloseste în fapt. În autorizatia de construire nu figureaza întreaga suprafata solicitata a obtine dreptul de folosinta ci o suprafata cu mult mai mica, de altfel, este inadmisibil a se solicita un drept de folosinta pe o suprafata de teren mai mare decât cea necesara folosirii în conditii rezonabile a casei de locuit si a celorlalte constructii care au facut obiectul autorizatiei de construire.
Recursul este fondat.
În analiza prezentului recurs trebuie pornit de la faptul ca prima instanta a admis reclamantilor capatul de cerere prin care acestia au solicitat a se constata dreptul lor de proprietate asupra casei si anexelor edificate în Baia Sprie pe parcela cu nr. top. 727/6.
Aceasta dispozitie a primei instante nu a fost atacata.
Între dispozitia de admitere a acestui petit si cea de respingere a petitului având ca obiect dreptul de folosinta asupra terenului, exista o vizibila contradictie dat fiind faptul ca ridicarea constructiei s-a facut de catre reclamanti pe terenul altei persoane. Daca nu admitem ca între proprietarul terenului si constructor a existat un acord care conduce la nasterea unui drept de superficie, devin incidente dispozitiile privitoare la accesiune care exclud dreptul de proprietate al constructorului asupra constructiei edificate.
Dupa cum se retine chiar de catre prima instanta, casa de locuit si anexele gospodaresti ce fac obiectul litigiului au fost construite de catre reclamanti în baza autorizatiei de construire.
Emiterea autorizatiei în anul 1966 în vederea construirii pe terenul statului exprima, în opinia instantei de recurs, manifestarea de vointa a statului, prin organele sale în vederea constituirii unei superficii ce cuprinde în continutul ei dreptul de folosinta pe teren.
Sustinerile intimatei – pârâte referitoare la imposibilitatea dobândirii unui drept de folosinta de catre o persoana fizica asupra unor terenuri proprietate de stat nu corespunde realitatii. Momentul la care trebuie sa ne raportam este cel al emiterii autorizatiei de construire situat în anul 1966. În legislatia civila comunista era reglementat ca drept real de tip nou, având ca obiect terenuri proprietate socialista si dreptul de folosinta atribuit persoanelor fizice.
Un astfel de drept s-a nascut si în patrimoniul reclamantilor. Întinderea acestuia nu se poate însa extinde asupra unei suprafete excedentare celei strict necesare utilizarii normale a constructiilor. Cum pentru identificarea acestei portiuni de teren este strict necesara efectuarea unei expertize, proba ce nu poate fi administrata în etapa recursului, ca urmare a admiterii recursului reclamantilor, sentinta primei instante a fost casata si cauza trimisa spre rejudecare în vederea identificarii, prin intermediul unei expertize de specialitate, a suprafetei de teren necesare utilizarii constructiilor asupra carora s-a constatat prin sentinta atacata dreptul de proprietate al reclamantilor.
Curtea de Apel Craiova
Obligaţia de mutare a unui obiectiv energetic.
Curtea de Apel București
Actiuni împotriva proprietatii - evacuare
Curtea de Apel București
Domeniu public. Trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale. Interesul public local.
Tribunalul Ialomița
Exceptia de nelegalitate. Hotarâre a comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor emisă în anul 1991. Inadmisibilitate .
Judecătoria Novaci
Acţiune în constatare. Inadmisibilitate.