Obiectul controlului realizat de instanţă în temeiul art.2781 din Codul de procedură penală. Obiectul plângerii îl constituie soluţia de netrimitere în judecată şi nu actul prin care procurorul ierarhic superior respinge plângerea făcută conform art....

Decizie 144/R din 30.04.2009


Prin sentinta penala nr.73 din 26 februarie 2009 Judecatoria Sighetu Marmatiei, în temeiul art. 2781 al.8 lit.a Cod procedura penala a respins plângerea formulata  de partile vatamate S.V. si S.A. si a mentinut rezolutia de neînceperea urmaririi penale din data de 15 ianuarie în  dosar 29/II/2/2009 2009  al Parchetului de  pe lânga Tribunalul Maramures.

Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin plângerea adresata instantei, partile vatamate S.V. si S.A. au solicitat desfiintarea rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale din data de 15 ianuarie în dosar nr.29/II/2/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures si trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmaririi penale.

 În motivare s-a aratat ca  prin rezolutia de din data de 15 ianuarie în  dosar 29/II/2/2009 2009  al Parchetului de  pe lânga Tribunalul Maramures s-a apreciat în mod nejustificat ca nu a fost comisa  infractiunea de fals în declaratii prevazuta de art. 292 Cod penal.

Din actele de la dosar instanta a retinut ca, în baza  plângerii persoanelor vatamate s-au efectuat acte  premergatoare  de cercetare penala fata de numitul P.I., sub aspectul infractiunii de fals în declaratii prevazut de art. 292 Cod penal.  Persoanele vatamate  au sustinut ca în anul 2004 faptuitorul a adresat o solicitare scrisa Oficiului Judetean de  Cadastru, Geodezie si Cartografie Maramures , solicitând modificarea  unei suprafete de teren,  iar în  legatura cu modificarea respectiva  asumându-si responsabilitatea exactitatii acesteia.

Prin rezolutia penala din 18 decembrie 2008, Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei , a fost confirmata propunerea de neîncepere a  urmaririi penale în baza  art. 10 lit.d Cod procedura penala, cu privire la infractiunea de fals în declaratii, prevazuta de art. 202 Cod penal.

S-a apreciat ca nu  a fost comisa fapta respectiva,  ca faptuitorul  a solicitat modificarea suprafetei  de teren pe baza unor documente. Pe de alta parte , s-a avut în vedere ca între parti  au existat  procese civile, iar din examinarea probatoriului nu rezulta  existenta infractiunii .

Instanta a considerat ca probele administrate nu conduc la concluzia ca în deplina  cunostinta de cauza, faptuitorul  ar fi  declarat în fals  aspecte legate de întinderea  acelei suprafete de teren în litigiu. De fapt, asemenea declaratii nici  nu sunt suficiente pentru  a se opera modificari  în  legatura cu întinderea suprafetelor de teren, respectiv  mentiunilor cadastrale ale  institutiei respective. La momentul la care faptuitorul  a solicitat modificarile în  evidentele  acelei institutii, existau anumite  lucrari de specialitate, care justificau  acest demers. De altfel,  asa cum s-a aratat  si în rezolutia atacata, nici pe calea civila litigiul  nu a fost solutionat în favoarea  persoanelor vatamate.

Pentru motivele aratate, instanta  a considerat ca solutia adoptata de parchet este legala si temeinica, iar în temeiul dispozitiilor art.  2781 al(8) lit. a Cod procedura penala,  a respins  plângerea ca nefondata.

Prin decizia penala nr.144/R din 30 aprilie 2009 tribunalul a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei si petentii S.V. si S.A., a casat în întregime sentinta atacata si a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta, Judecatoria Sighetu Marmatiei.

În considerentele deciziei de casare s-a retinut ca dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala prevad o reglementare speciala a plângerii în fata judecatorului împotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata. Conform acestor prevederi legale, împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.

Din aceleasi dispozitii mai rezulta ca plângerea în fata judecatorului este conditionata de parcurgerea unei etape procesuale prealabile si obligatorii, respectiv plângerea la procurorul ierarhic superior. Aceasta procedura prealabila nu modifica însa obiectul plângerii, din interpretarea prevederilor legale rezultând ca plângerea în fata instantei vizeaza rezolutia ori ordonanta procurorului de netrimitere în judecata si nicidecum rezolutia sau ordonanta procurorului ierarhic superior data în urma rezolvarii administrative a plângerii.

Or, din verificarea actelor dosarului, reiese ca prima instanta a analizat si în final a respins plângerea petentilor împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale din data de 15 ianuarie 2009 în dosar nr. 29/II/2/2009 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures, rezolutie pe care a mentinut-o, respectiv rezolutia procurorului ierarhic superior.

Chiar daca în plângerea adresata instantei petentii au indicat în mod eronat ca ataca rezolutia procurorului ierarhic superior, instanta avea obligatia, în virtutea rolului activ, sa stabileasca corect obiectul plângerii si implicit al procesului. Aceasta obligatie este impusa si de textul art. 2781 alin.7 Cod procedura penala, potrivit caruia, judecatorul, solutionând plângerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, ceea ce înseamna ca instanta trebuia sa verifice, în speta, rezolutia din 18 decembrie 2008 data în dosar nr. 154/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei, din economia textelor legale enuntate, rezultând ca acesta este actul procurorului care poate fi atacat în instanta.

Pentru motivele mai sus aratate, tribunalul a considerat ca prima instanta a pronuntat o hotarâre nelegala întrucât nu a rezolvat plângerea împotriva rezolutiei de confirmare a propunerii de neîncepere a urmaririi penale. Sub acest aspect, respectiv al nerezolvarii temeinice si legale a plângerii petentilor,  s-a apreciat ca este admisibil si recursul acestora.

În consecinta, au fost admise recursurile declarate de parchet si petenti si în temeiul art. 38515 pct.2 lit.c Cod procedura penala s-a casat în întregime hotarârea atacata, s-a dispus rejudecarea cauzei de catre aceeasi instanta, în conformitate cu prevederile legale mai sus mentionate.