Atribuire beneficiu contract de închiriere privitor la locuinţa de necesitate ce consituie domiciliu comun

ATRIBUIRE BENEFICIU CONTRACT DE ÎNCHIRIERE  PRIVITOR LA LOCUINŢA DE NECESITATE CE CONSTITUIE DOMICILIUL COMUN.

Tribunalul Mehedinţi. Secţia Civilă. Decizia civilă nr. 27/R/19.01.2009

Rezumat. Judecător CAMELIA ZOICAN

 Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova la data de  13.05.2008, reclamanta RM a chemat în judecată  pe pârâţii DD şi Consiliul Local al Municipiului Orşova,  solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună atribuirea beneficiului contractului de închiriere privitor la „locuinţa  de necesitate” care constituie domiciliul comun.

A motivat că  a fost căsătorită cu pârâtul din anul 2002, iar prin sentinţa civilă nr. 441/2006 a avut loc desfacerea căsătoriei. În timpul căsătoriei a primit de la Consiliul Local Orşova în baza  contractului  de închiriere nr. 2950 din 07.03.2005, o locuinţă de necesitate unde locuiesc în prezent. După desfacerea căsătoriei s-a născut minorul DAV la data  de 21.01.2007. Reclamanta susţine că de la data desfacerii  căsătoriei a continuat să locuiască  împreună cu pârâtul în aceeaşi locuinţă, că pârâtul nu vrea să contribuie la întreţinerea locuinţei.

La desfacerea căsătoriei, a precizat  reclamanta, i s-a încredinţat spre creştere şi educare minora DRM, prin s.c. nr.441/2006,  pârâtul fiind obligat să plătească  o pensie de întreţinere în favoarea minorei în cuantum  de 133,50 lei, pe care acesta însă nu a plătit-o.

Prin sentinţa civilă nr.408/03.09.2008 pronunţată de Judecătoria Orşova în dosar nr. 375/274/2008, acţiunea a fost respinsă reţinând că pârâtul  are un drept locativ propriu asupra locuinţei respective, că nu s-a dovedit conduita sa  culpabilă, că pentru eventuala neplată de către acesta a pensiei de întreţinere reclamanta are la îndemână alte mijloace legale.

Impotriva sentinţei menţionate a declarat recurs recurenta reclamantă RM, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că prima instanţă a reţinut eronat că ar fi dobândit doar un drept locativ prin simpla locuire cu titularul de contract, că potrivit reglementărilor legale locuinţa a fost atribuită familiei, că instanţa nu a ţinut seama de faptul că are un interes real în cauză şi de interesul minorei care i-a fost încredinţată prin sentinţa civilă 589 din 06.12.2006 a Judecătoriei Orşova, definitivă şi irevocabilă. De asemenea nu a ţinut seama că mai are un minor rezultat din afara căsătoriei TAV născut la 21.01.2007, că nu mai lucrează, că a plătit toate cheltuielile privind întreţinerea locuinţei.

In drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.299 – 316 c.p.civ.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu instanţa a constat recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:

La 07 .09. 2005 s-a încheiat între Primăria municipiului Orşova, în calitate de proprietar şi DD, în calitate  de chiriaş, contractul de închiriere nr. 2950, cu privire la imobilul compus din 2 camere în suprafaţă de 33,55 mp cu dependinţe în suprafaţă de 24,62 mp, situat în Orşova, judeţul Mehedinţi, pentru o durată de 5 ani. Reclamanta recurentă, care la data încheierii contractului era căsătorită cu intimatul pârât, căsătorie desfăcută prin sentinţa civilă nr. 589/2006 a Judecătoriei Orşova pronunţată în dosarul nr. 441/2006 a dobândit un drept locativ, ca şi minora DRM fiind persoane prevăzute în contract,care urmau să locuiască cu titularul în baza dreptului  de folosinţă derivat din  dreptul titularului contractului de închiriere.

Legea locuinţei nu prevede dispoziţii referitoare la beneficiul contractului de închiriere în caz de divorţ. OUG nr. 40/1997 pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr. 114/1996  a introdus după art. 27 un nou articol potrivit căruia în caz de divorţ dacă soţii nu au convenit altfel, beneficiul contractului de închiriere privitor la locuinţă se atribuie soţului căruia i s-au dat în îngrijire copii, iar în cazul când nu sunt copii, soţului care a obţinut divorţul, însă prevederile acestui articol au fost abrogate prin art.1 pct.7 din Legea 196/1997 privind aprobarea OUG 40/1997.

Cum noua lege conferă drepturi  locative proprii numai dacă în absenţa titularului de contract, în condiţiile legii, contractul se ,, transferă” asupra altei persoane colocatar cu fostul titular (art.27) şi cum dreptul recurentei, care a fost trecută în contract numai nominal ca membru al familiei şi nu ca titular era derivat din existenţa căsătoriei, în mod corect prima instanţă a apreciat că recurenta nu are un drept locativ propriu asupra locuinţei, astfel încât se va respinge primul motiv de recurs.

Nu vor fi reţinute nici celelalte motive de recurs , prima instanţă reţinând în mod corect că nu s-a dovedit conduita culpabilă a intimatului pârât, acesta permiţând întoarcerea recurentei în imobil chiar după ce  aceasta a plecat din apartament pentru a locui în concubinaj cu o altă persoană, concubinaj din care s-a născut un minor.

Având în vedere considerentele expuse şi apreciind că în cauză s-a pronunţat o hotărâre legală, recursul a fost respins.

Domenii speta

Spete similare