Răspundere contractuală. Condiţii acordare daune interese compensatorii.

Sentinţă civilă 42 din 30.03.2012


Răspundere contractuală.

Condiţii acordare daune interese compensatorii

Prin cererea de chemare de chemare în judecată, reclamanta SC M SRL PRIN CAB.INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ PE, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.500.000 lei reprezentând daune interese compensatorii cauzate prin: nerealizarea contractului încheiat de părţi; dobânda aferentă nerealizărilor; penalităţi+dobânzi plăţi finanţe; penalităţi + dobânzi plăţi bancă datorată întârzierii plăţii creditului angajat; penalităţi plăţi furnizor; plata expertiză; plata executor; plata contracte leasing; pierdere contract Vîlcea; suma solicitată de primărie ca impozit pe clădire  cu penalităţi de întârziere; plata avocat; dobânzi la neplata la termen a investiţiei, valoarea facturii nr. 5/09.03.2010 la care se calculează majorări de întârziere de 0,06% , daune şi majorări la salarii plătite foştilor angajaţi.

A arătat că la data de 05.10.2004, s-a încheiat între reclamantă şi SJ un contract de  prestări servicii spălătorie, înregistrat cu nr. 562 pe o durată minimă de 5 ani, care a intrat în vigoare la data de 01.02.2005, prin care reclamanta se obliga, printre altele,  să realizeze investiţi prin care să poată asigura spălarea  unei cantităţi de rufe de aproximativ 31.000 kg rufe/lunar, cantitate de rufe rezultată atât din istoricul activităţii cât şi  din normativele sanitare  în vigoare, în speţă Ordinul nr. 1025/2000 a Ministerului Sănătăţii. Ulterior, pentru a clarifica anumite aspecte din prevederile contractuale, s-au întocmit actele adiţionale: nr. 646/12.09.2006; 668/10.10.2006; 219/23.01.2007; 3/10.05.2007; anexa nr. 5618/19.05.2007 şi nr. 30/28.01.2008.

A mai precizat că pe parcursul derulării contractului, reclamanta a întâmpinat nenumărate piedici  în respectarea cantităţilor de rufe aduse la spălat. De asemenea, deşi în mod constant reclamanta avea de primit bani de la pârât, subscrisa a fost pusă în situaţia de a nu putea onora documentelor de plată emise, deşi prin nenumărate adrese s-a atenţionat pârâtul asupra iminenţei lor decontări. Rezilierea contractului unilaterală de către SJ, astfel s-a încălcat art. 12 , alin. h din contractul nr. 562/05.10.2004; şi a prejudiciat societatea reclamantă în intervalul 28.11 2008-05.01.2009 datorită următoarelor motive: pierderi parţiale a lenjeriei trimisă la Craiova; deteriorarea în mare măsură a celei spălate la Craiova în această perioadă; imposibilitatea plăţii drepturilor salariale şi imposibilitatea plăţii altor obligaţii financiare, atât către bugetul statului cât şi către alţi furnizori.

A solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv plata daunelor materiale şi morale.

A depus în dovedirea celor susţinute un set de înscrisuri în copie.

La data de 29.04.2011, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. A invocat excepţia litispendenţei, excepţie respinsă de instanţă.

Instanţa a reţinut  următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii, decurgând din neparcurgerii procedurii concilierii înainte de promovarea acţiunii, la dosar există dovada îndeplinirii acesteia astfel încât această excepţie va fi respinsă.

Analizând clauzele contractului perfectat de părţi în anul 2004 se reţine că tariful serviciilor furnizate reprezintă un element asupra căruia părţile aveau dreptul să negocieze, iar în temeiul acordului de voinţă puteau conveni noua valoare a acestuia. Faptul că SC M SRL a cerut o valoare de 3,59 lei începând cu data de 1 noiembrie 2008, iar SJ nu  acceptat acest tarif nu este un element care să atragă răspunderea contractuală a pârâtului, deoarece noul tarif se putea fixa doar prin acordul părţilor.

Aşadar, lipsind culpa contractuală nu se poate antrena răspunderea SJ iar pârâtul nu poate fi obligat să repare prejudiciul pe care reclamantul pretinde că l-a încercat, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, prin sentinţa nr.42/2012.

Prin decizia nr.824/2012 CURTEA DE APEL CRAIOVA SECŢIA A II-A CIVILĂ s-a apreciat că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, iar  recursul a fost respins ca nefondat.