(Tribunalul Mehedinţi – d.c.176/24.09.2011)
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare sub nr. 1796/332/2011, reclamantul V.I.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.D.I., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să-i permită a avea legături personale cu minorul V.I.C.I., născut la data de 04.08.2003, care în prezent se află sub creşterea şi îngrijirea pârâtei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în fapt, din căsătoria cu pârâta a rezultat minorul V.I.C.I., născut la data de 04.08.2003, iar prin SC nr. 815/11.05.2010 pronunţată de Judecătoria Vînju Mare în dosarul nr. 162/332/2010 s-a dispus desfacerea căsătoriei şi minorul i-a fost încredinţat pârâtei spre creştere şi educare. Din momentul în care minorul a mers în noua locuinţă a mamei, aceasta nu a făcut decât să-l îndepărteze de tată şi să nu-i permită a-l vedea.
Astfel, solicită ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată a-i permite să ia minorul la domiciliul său în următoarea modalitate: în primul şi al treilea week-end din lună, de vineri orele 18,00 până duminică orele 18,00; două săptămâni pe perioada verii în timpul vacanţelor şcolare şi o zi la serbările legale. Totodată, dat fiind relaţiile tensionate dinte el, pârâta şi familia acesteia solicită obligarea pârâtei de a aduce minorul la Postul de Poliţie Vînători, la datele la care îl poate lua la domiciliul său.
În urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, Judecătoria Vînju Mare a pronunţat sentinţa civilă nr. 1582/29.06.2011 prin care a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să permită reclamantului să-şi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul V.I.C.I. în cadrul următorului program de vizitare, cu ridicare de la domiciliu astfel : de două ori pe lună de vineri de la ora 18,00 până duminică la ora 12,00; două săptămâni în vacanţa de vară; câte o zi la sărbătorile legale de Paşti şi de Crăciun: S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele :
Dreptul de a avea legături personale cu minorul este consacrat de prevederile art.43 alin.3 din Codul Familiei, fiind reglementat dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat minorul sa aibă posibilitatea de a întreţine legături permanente cu acesta pentru a-si îndeplini îndatorirea de creştere a minorului si a dreptului de îndrumare, asemeni celuilalt părinte.
Instanţa a apreciat că acest drept este unul personal şi legal. Părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Pârâta a recunoscut acest drept, însă s-a opus ca acest program de vizitare să se facă cu ridicarea minorului de la domiciliul său, sau în caz de admitere, acest drept să fie cât mai mult limitat.
Instanţa a apreciat că minorului nu i se pot cauza traume sufleteşti fiindcă în cadrul programului solicitat de tată, ar locui cu acesta, din probele administrate în cauză rezultând că tatăl reclamant în cauză s-a arătat interesat de creşterea şi educarea copilului, pe care l-a şi vizitat periodic de când locuieşte cu mama .
Neexistând nici o probă care să convingă instanţa că pârâtul, prin comportamentul său ar crea traume copilului, ţinând cont că este şi în interesul minorului la crearea unei legături de afectivitate cu tatăl său, fiind în măsură să contribuie la echilibrul acestuia, legătură care nu se poate stabili în prezenţa mamei şi la domiciliul acesteia, tocmai datorită relaţiei conflictuale existente între părinţi, în temeiul art. 43 al.3 Cod fam.,instanţa,ţinând seama şi de vârsta fragedă a copilului care are mai multă nevoie de atenţia mamei, a apreciat că legăturile personale ale reclamantului cu minorul se pot realiza la domiciliul tatălui prin luarea minorului de două ori pe lună de vineri de la ora 18,00 până duminică la ora 12,00; două săptămâni în vacanţa de vară şi câte o zi la sărbătorile legale de Paşti şi de Crăciun.
Împotriva soluţiei adoptat de Judecătorie prin sentinţa civilă nr.1582/29.06.2011, în termen legal a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din următoarele motive :
Programul în cadrul căruia instanţa a stabilit legăturile personale ale reclamantului cu minorul , cel puţin în această perioadă îi afectează normala dezvoltate psiho-afectivă care urmare a traumelor prin care a trecut în perioada procesului de divorţ .
Astfel, minorul a fost martor la presiunea executată de reclamant în perioada procesului de divorţ când a fost alungată din domiciliu , umilită faţă de copil pe motivul că nu are nivelul intelectual, profesional şi financiar al reclamantului şi când i s-a interzis să-l viziteze pe copil.
După divorţ şi încredinţarea minorului spre creştere şi educare apelantei, reclamantul ameninţă că de îndată ce îl va avea pe copil la domiciliul său va şti cum să-l determine să nu se mai întoarcă la mamă , apreciind apelanta că se teme că minorul va fi traumatizat.
Si după vizitele pe care reclamantul le-a făcut minorului la domiciliul apelantei, acesta a încercat să o denigreze pe apelantă în faţa minorului.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat susţinând că motivele de apel nu se bazează pe realitate . În ceea ce priveşte programul stabilit de instanţă, susţine intimatul că practica în materie a statuat că stabilirea programului de vizitare al copilului se face potrivit principiului că dreptul părintelui trebuie exercitat în raport de interesele copilului iar în exercitarea lui părintele nu trebuie să fie stânjenit de prezenţa celuilalt părinte .
Faţă de caracterul devolutiv al apelului instanţa a admis cererea de suplimentare a probatoriului, sens în care s-au audiat martorii P.D. propus de intimatul reclamant şi C. I. propus de reclamantă . De asemenea, s-au depus următoarele înscrisuri : referatul nr.30/08.09.2010 întocmit de Postul de Poliţie Vrata, rezoluţia nr.709/P/2011 din 3.10.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi , adresa nr.8126/18.04.2011 emisă de DGASPC Mehedinţi , procesul verbal întocmit la 8.04.2011 în dosarul de executare nr.26/E/2011 al BEJ Raicu Ion, caracterizarea dată de învăţătorul minorului la data de 10.02.2012, fişa de transfer din 12.04.2011 şi adresa nr.1296/6.05.2011 a Primăriei Vînători .
Examinând sentinţa apelantă în limitele criticilor aduse conform art. 295 C.pr.civ., tribunalul constată că apelul este neîntemeiat din considerentele ce urmează :
Apelanta susţine că prin programul stabilit de instanţa de fond în exercitarea legăturilor personale ale reclamantului cu fiul său minor îi este afectată normala dezvoltate psiho-afectivă a copilului deoarece cu puţin timp în urmă minorul a asistat la presiunea exercitată de reclamant asupra apelantei în perioada divorţului când a alungat-o din domiciliu, a umilit-o şi i-a interzis să-l mai vadă pe copil .
Această susţinere a apelantei nu este întărită de nici o probă administrată în cauză. Starea emoţională, tensionată a copilului poate fi constată doar de specialist în domeniu , constatare care în cauză nu a fost făcută, astfel că simpla susţinere a apelantei nu este în măsură a convinge instanţa că minorul ar fi afectat psihic de prezenta sa la domiciliul tatălui şi locuirea împreună cu acesta în perioada stabilită de instanţa de fond .
În orice decizie pe care o ia instanţa de judecată cu privire la exercitarea legăturilor personale între părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul şi acesta, trebuie să existe un echilibru şi o proporţionalitate care să corespundă interesului superior al minorului .
Aşa cum a decis şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului , referindu-se la relaţia tată - copil atunci când acesta a fost încredinţat mamei ,inexistenţa unei relaţii personale sau a unui contract neîndestulător este de natură să aducă atingere protecţiei stabilire prin art. 8 din CEDO.
Pentru un părinte şi copilul său, a fi împreună este un element esenţial al vieţii de familie ( cauza Ticli şi Mancuso c.Italiei- hotărârea CEDO din 23.03.1999).
În speţă, dat fiind şi faptul că minorul nu are o vârstă care să nu-i permită separarea de mamă dar şi relaţiile tensionate pe care părinţii înţeleg să le întreţină, se apreciază că programul stabilit de instanţa de fond în vederea realizării legăturilor personale cu minorul conform art. 43 al.3 C.Fam., respectă principiul superior al interesului copilului reglementat atât de legislaţia internă cât şi de cea europeană.
Constatând că instanţa de fond a dat o interpretare corectă probelor administrate şi cum în apel prin probele suplimentare nu s-a combătut starea de fapt reţinută de prima instanţă, tribunalul constată că soluţia adoptată de prima instanţă este temeinică şi legală, motiv pentru care apreciind neîntemeiate criticile aduse de apelantă, în temeiul art. 296 C.pr.civ. va pronunţa o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat .
În temeiul art. 274 C.pr.civ., apelanta va fi obligată să plătească intimatului cheltuielile de judecată din apel.
Judecătoria Moinești
Minori
Judecătoria Drăgășani
curatelă
Tribunalul Vâlcea
Suplinire consimţământ
Judecătoria Sectorul 5 București
Divorţ fără copii
Curtea de Apel Suceava
Încredinţare minori. Criterii ce trebuie avute în vedere. Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Aplicabilitate.