Recurs.Vatămare corporală.Inexistenţa legitimei apărari.Existenţa provocării.

Recurs.Vatămare corporală.Inexistenţa legitimei apărari.Existenţa provocării.

Examinând sentinţa atacată faţă de  cererile de recurs, prin prisma dispoziţiilor  art. 3856 al. 3, art. 38514 Cod procedură penală, se constată de  către tribunal, că recursurile părţii eacivile BCF şi inculpatului CDC Claudiu sunt nefondate, iar prin prisma dispoziţiilor art. 3853 Cod procedură penală, se constată că recursul inculpatului BRAeste tardiv introdus, pentru considerentele de mai jos.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul BRA potrivit art. 3853 alin. 1 Cod procedură penală termenul de recurs este de 10 zile, iar potrivit art. 3853 alin. 2  raportat la art. 363 alin. 3 teza II şi finală Cod procedură penală, pentru partea care  a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, acest termen curge de la  comunicarea copiei de pe dispozitiv (08.11.2010), ultima zi în care se putea declara recurs  fiind data de 19.11.2010.

Din practicaua  sentinţei recurate rezultă  că inculpatul BRA nu a fost prezent la dezbaterea  cauzei din data de 02.11.2010, dată la care  s-a şi pronunţat Sentinţa penală nr. 439/02.11.2010,  a Judecătoriei Reşiţa atacată cu recurs, astfel că termenul de recurs, în speţă, curge de la data  comunicării copiei de pe dispozitiv (08.11.2010).

Recurentul inculpat BRA a declarat recurs la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Reşiţa, la data de 22.12.2010, conform datei la care  s-a înregistrat cererea la Judecătoria Reşiţa, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853 Cod procedură penală, termen care în speţă curge de la data  comunicării copiei de pe dispozitivul sentinţei atacate (08.11.2010), ultima zi în care se putea declara recurs fiind data de 19.11.2010.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul CDC instanţa de recurs constată că fapta inculpatului care, ulterior lovirii sale de către partea vătămată BCF, a ripostat aplicându-i acesteia din urmă lovituri care au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50 de zile de îngrijiri medicale nu poate fi considerată ca fiind săvârşită în stare de legitimă apărare pentru considerentul că atacul pe care inculpatul l-a exercitat împotriva părţii civile depăşeşte prin intensitatea şi rezultatele sale  sfera noţiunii de apărare proporţională cu atacul, aceasta din urmă fiind condiţie esenţială a reţinerii existenţei legitimei apărări. De asemenea, tribunalul constată şi reţine că această depăşire a proporţionalităţii dintre atac şi pretinsa apărare nu s-a probat a fi fost datorată tulburării sau temerii în care s-ar fi aflat recurentul inculpat. În consecinţă, acest recurent inculpat nu întruneşte condiţiile legale pentru a fi achitat datorită împrejurării de legitimă apărare în care s-ar fi aflat, pentru că, în realitate, el nu a acţionat în legitimă apărare. Sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală sub aspectul condamnării recurentului inculpat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de partea civilă BCF în ce priveşte individualizarea  pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul reţine  că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal. În mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut ca circumstanţe atenuante dispoziţiile art. 74, art. 76 Cod penal faţă de persoana şi conduita ambilor inculpaţi; corectă este şi reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării pentru inculpatul CDC.

Domenii speta

Spete similare