Stabilire program vizita pentru minori cu resedinta în strainatate.

Domeniu asociat - Stabilire program vizita pentru minori cu resedinta în strainatate.

-  Admisibilitatea stabilirii unui program de vizita pentru parintele caruia nu i s-a încredintat copilul si în zilele de sâmbata si duminica, chiar daca acesta locuieste în tara.

Sectia civila. Sentinta civila 138AC din 21.11.2006.

Prin sentinta civila nr.910 din 2.05.2006 a Judecatoriei Roman a fost admisa actiunea de divort formulata de reclamanta M.A, în contradictoriu cu pârâtul M.V; s-a desfacut prin divort, din vina ambilor soti, casatoria partilor încheiata în localitatea Tamaseni, jud.Neamt, înregistrata cu nr.67/26.12.1998; s-a dispus ca pe viitor reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de I.; a fost încredintat reclamantei spre crestere si educare minora C.M, nascuta la 7.07.1999; a fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantei 80 de RON lunar cu titlu de pensie de întretinere pentru minora, începând de la data introducerii actiunii pâna la majoratul copilului; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata, catre reclamanta.

A fost admisa în parte si cererea reconventionala pentru stabilire program vizita minor formulata de pârâtul-reclamant M.V., în contradictoriu cu reclamanta-pârâta; s-a stabilit în favoarea pârâtului-reclamant un program de vizitare a minorei C.M., prin preluarea acesteia în fiecare duminica între orele 10,00 – 16,00, o saptamâna în vacanta de iarna si o luna în vacanta de vara; a fost obligata reclamanta-pârâta la plata cheltuielilor de judecata, catre pârâtul-reclamant.

Pentru a pronunta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele considerente:

Partile s-au casatorit la data de 26.12.1998, iar din casatorie a rezultat minora C.M., nascuta la 7.07.1999.

De aproximativ trei ani între parti au aparut neîntelegeri, dupa care

s-au despartit în fapt, iar în prezent nu mai exista afectiune între acestia si nu au mai reluat convietuirea. A constatat prima instanta ca, fata de cele retinute, relatiile de familie ale partilor sunt grav deteriorate, astfel ca nu mai poate continua casatoria.

Cu privire la situatia minorei rezultate din casatorie prima instanta a retinut, fata de probele administrate si concluziile anchetei sociale, ca este în interesul acesteia sa fie încredintata spre crestere si educare reclamantei.

Referitor la cererea reconventionala, prima instanta a retinut urmatoarele:

Pârâtul-reclamant a încercat sa-si vada copilul dar a fost împiedicat de reclamanta, aspect ce rezulta din declaratia martorei M.

Potrivit art.43 alin.3 Cod familiei, parintele divortat, caruia nu i s-a încredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala, asa încât cererea reconventionala este întemeiata.

S-a apreciat ca, preluarea copilului la sfârsitul fiecarei saptamâni, de sâmbata ora 10,00 pâna duminica ora 16,00, presupune un  efort prelungit si obositor pentru copil; ca, preluarea lui în fiecare zi, de duminica între orele 10,00 – 16,00, o saptamâna în vacanta de iarna si o luna în vacanta de vara este un program suficient pentru ca pârâtul-reclamant sa-si exercite legaturile personale cu fiica sa. 

Sentinta de divort a fost întemeiata pe dispozitiile art.38 alin.1, 37 alin.2 Cod familiei, revenirea la numele anterior pe dispozitiile art.40 alin.3 si încredintarea minorei cu obligatia corelativa de plata a pensiei pe dispozitiile art.42, 86, 94 si 107 Cod familiei, iar dispozitia privind programul de vizita s-a întemeiat pe dispozitiile art.43 Cod familiei.

Împotriva sentintei a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentintei în ce priveste cererea reconventionala si modificarea programului de vizita stabilit de prima instanta astfel: la fiecare sfârsit de saptamâna, sâmbata sau duminica, între orele 10,00 – 16,00 si numai la domiciliul acesteia, precum si legatura telefonic cu minora ori de câtre ori doreste pârâtul-intimat.

În motivarea cererii de apel, reclamanta a invocat, în esenta, urmatoarele:

În patru ani de la nasterea fiicei acestora (iulie 1999), pârâtul a fost practic inexistent în viata copilului, respectiv nu a participat la cresterea si îngrijirea fetitei, tocmai în perioada în care era mai grea pentru parinti. Totodata, intimatul o trata pe ea si fiica acestora cu raceala si indiferenta, acesta fiind de altfel cel care a presat-o sa paraseasca domiciliul conjugal.

Arata apelanta ca nu a încercat niciodata sa-l împiedice pe intimatul-pârât sa ia legatura cu fetita ci, dimpotriva, acesta a fost cel care nu si-a manifestat niciodata interesul de a o vizita. De la data despartirii în fapt (sfârsitul anului 2003) intimatul nu a întrebat ce face fetita, daca-i lipseste ceva sau care este starea sanatatii ei. Singurele care s-au interesat de soarta copilului au fost mama, respectiv sora intimatului-pârât, însa acestea nu se pot folosi de drepturile intimatului în calitate de tata pentru a solicita în favoarea lor aceasta modalitate de a pastra legatura cu minora.

Mentioneaza apelanta ca nu se împotriveste ca bunica si matusa fiicei sale sa o viziteze pe aceasta si ca nu este nevoie de o hotarâre judecatoreasca în acest sens. Mai arata apelanta ca, nu este de acord ca minora sa fie luata de la domiciliul intimatului, întrucât aceasta este la o vârsta frageda dar când trebuie sa simta mereu afectiunea celor de lânga ea, iar pâna în prezent singurul parinte pe care l-a avut alaturi si care i-a oferit afectiune, sprijin si siguranta a fost ea, în calitate de mama. Mentioneaza faptul ca, minora a locuit o saptamâna la domiciliul pârâtului în iarna anului 2003, însa acesta nu a întrebat-o niciodata ce face, nu a încercat sa se joace cu ea, întorcându-se acasa puternic dezamagita. Precizeaza apelanta ca, în prezent intimatul are o alta relatie din care a rezultat un copil, ca acesta nu are o locuinta stabila si ca nu este benefic pentru minora sa mearga într-un loc total strain pentru ea în prezenta unor persoane straine si, mai mult, împreuna cu un alt copil a carui prezenta nu ar întelege-o.

Considera apelanta ca, cel mai bine pentru siguranta si dezvoltarea psihica a minorei ar fi ca aceste legaturi între tata si fiica sa se stabileasca într-un mediu familial în care aceasta se simte în siguranta, iar acest mediu este asigurat de apelanta. 

Intimatul a formulat întâmpinare la apelul declarat, prin care arata ca este de acord cu apelul declarat de reclamanta, în sensul schimbarii sentintei atacate si stabilirea unui program de vizitare a minorei la fiecare sfârsit de saptamâna, sâmbata sau duminica între orele 10,00 – 16,00, la domiciliul apelantei si posibilitatea intimatului de a lua legatura telefonic cu minora ori de câtre ori doreste si considera necesar.

Analizând apelul declarat, în raport de motivele invocate, instanta constata ca acesta este întemeiat pentru urmatoarele considerente:

Întemeiat, prima instanta a retinut ca este în interesul minorei de a pastra legatura cu ambii parinti, stabilind în favoarea tatalui un program de vizitare a fiicei sale.

Însa, programul stabilit de prima instanta este prea extins în conditiile în care, dupa despartirea în fapt a sotilor, pârâtul-intimat rareori a luat legatura cu copilul. Fata de aceasta împrejurare se impune ca programul de vizitare initial sa fie mai restrâns si sa se desfasoare la domiciliul apelantei-reclamante, pâna la restabilirea legaturilor afective dintre tata si fiica. De altfel, intimatul-pârât a achiesat la pretentiile apelantei, astfel dupa cum rezulta din cuprinsul întâmpinarii.

Pentru considerentele expuse, tinând cont si de acordul intimatului, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedura civila, va admite apelul reclamantei, va schimba în parte sentinta apelata în sensul stabilirii în favoarea pârâtului-reclamant un program de vizitare a minorei la fiecare sfârsit de saptamâna, duminica între orele 10,00 – 16,00 la domiciliul apelantei. Totodata, se va înlatura dispozitia prin care s-a stabilit programul de vizitare în vacanta de iarna si în vacanta de vara.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

Referitor la posibilitatea intimatului de a lua legatura telefonic cu minora, desi si aceasta poate fi inclusa în categoria posibilitatilor de mentinere a legaturilor personale între parinti si copii, nu se impune ca aceasta sa fie prevazuta expres prin hotarâre judecatoreasca, întrucât minora poate oricând sa comunice în aceasta modalitate cu tatal sau, cu atât mai mult cu cât mama nu se opune.

În temeiul art.275 Cod procedura civila va fi respinsa cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata, deoarece acesta a fost de acord cu pretentiile formulate de reclamanta prin cererea de apel. 

Domenii speta

Spete similare