Partaj succesoral. Renuntarea la judecata.

Domeniul asociat -  Partaj succesoral. Renuntarea la judecata.

Consecintele asupra încheierii de admitere în principiu ramasa irevocabila, pronuntata înainte de modificarea art. 673 Cod procedura civila prin Legea nr. 219/205.

Sectia civila. Sentinta civila nr.97/RC  din 21.01.2008.

Prin sentinta civila nr.972/18.07.2007 a Judecatoriei Bicaz s-a admis actiunea de partaj succesoral formulata de reclamantii C.S. s.a, în contradictoriu cu pârâtii M.N s.a.

S-a dispus iesirea din indiviziune a partilor asupra terenului forestier de 6,7 ha teren situat în Ocolul Silvic UP III – m.a 33 si atribuirea de loturi potrivit lotizarii efectuate de expert H.I.

Pentru a pronunta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin actiune reclamantii au solicitat, în contradictoriu cu pârâtii iesirea din indiviziune asupra terenului forestier de 6,7 ha teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului comun M.S.

În motivare au aratat ca între parti a mai existat o judecata cu acelasi obiect nefinalizata, întrucât reclamantii au renuntat la judecata, însa prin încheierea de admitere în principiu pronuntata în acel dosar, s-a retinut cu autoritate de lucru judecat, ca toate partile au vocatie la mostenirea defunctului M.S, inclusiv la terenul forestier de 6,7 ha, desi punerea în posesie s-a facut numai în favoarea pârâtului Moldovan Nicolae.

Pârâtul M.N. a depus întâmpinare si cerere reconventionala prin care a solicitat partajarea si a unei suprafete de 23 ha teren.

Instanta a retinut ca nu pot fi primite apararile pârâtului cu privire la excluderea de la partaj a terenului precizat în actiune, întrucât prin încheierea de admitere în principiu din dosarul nr.2084/2002 al Judecatoriei Bicaz s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, asupra includerii la partaj a acestui teren.

În ce priveste cererea reconventionala s-a retinut ca partajul pentru alt teren se poate solicita separat, pentru a nu prelungi prea mult judecata în prezentul dosar.

Retinând ca prin încheierea de admitere în principiu din dosarul 2084/2004 s-au stabilit cotele fiecarei tulpini de mostenitori, instanta de fond a dispus sistarea indiviziunii si atribuirea de loturi în natura potrivit expertizei întocmite în cauza.

Împotriva sentintei a declarat recurs pârâtul M.N., criticând-o ca netemeinica si nelegala pentru urmatoarele motive;

Reclamantii au promovat în anul 2002 o actiune având ca obiect iesirea din indiviziune asupra suprafetei de 6,7 ha teren cu vegetatie forestiera si care a format obiectul dosarului nr.2084/2002 al Judecatoriei Bicaz.

Prin încheierea de admitere în principiu din acel dosar s-a constatat cine sunt mostenitorii si cotele cuvenite si s-a dispus efectuarea expertizei de lotizare.

Potrivit dispozitiilor procedurale aplicabile la acea data, încheierea a fost atacata cu apel si recurs, însa, în urma solutionarii acesteia, încheierea a ramas nemodificata, dosarul fiind trimis Judecatoriei Bicaz pentru continuarea judecatii.

Cu toate acestea, reclamantii, la instanta de fond si-au retras cererea, iar instanta luând act de aceasta renuntare a pronuntat sentinta civila nr.192/2006, care a ramas definitiva si irevocabila.

În prezentul dosar reclamantii au formulat o noua actiune de iesire din indiviziune pentru aceeasi suprafata de teren si instanta fara a mai pronunta o noua încheiere de admitere în principiu a dispus, din oficiu, efectuarea expertizei de lotizare.

Sentinta este nelegala, întrucât instanta fiind învestira cu judecarea unei noi cereri de iesire din indiviziune, trebuia sa parcurga toate etapele impuse de Capitolul VII din Codul de procedura civila, inclusiv sa pronunte o noua încheiere de admitere în principiu.

În aceste conditii, în mod gresit s-a respins si cererea de recuzare a judecatorului care a solutionat si dosarul nr.2084/2002.

Sentinta este netemeinica, chiar daca s-ar admite ca încheierea de admitere în principiu are autoritate de lucru judecat, întrucât desi a invocat la fiecare termen de judecata nulitatea raportului de lotizare, pe motiv ca recurentul nu a fost convocat, ca s-a numit direct de catre instanta un expert, fara a se solicita Biroului local de expertiza comunicarea unei liste cu experti, ba mai mult efectuarea expertizei s-a dispus din oficiu, fara a fi pusa în discutia partilor.

Instanta nu s-a pronuntat nici asupra celorlalte probe pe care le-a solicitat pârâtul pentru a dovedi ca terenul a apartinut mamei sale care l-a primit ca zestre, asa cum au primit si parintii reclamantilor.

De asemeni, instanta în considerentele sentintei arata: „cheltuielile de judecata din acest dosar se vor compensa cu cheltuielile de judecata efectuate de pârâtul M.N. pentru reconstituirea dreptului asupra terenului în disputa”, omitând a le identifica separat, asa cum s-a solicitat prin cererea reconventionala.

Examinând recursul, tribunalul, a retinut în fapt, urmatoarele:

Instanta de fond a fost învestita de catre reclamanti cu o actiune de iesire din indiviziune asupra suprafetei de 6,7 ha teren cu vegetatie forestiera ramasa de pe urma defunctului M.S.

Pârâtul M.N. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat aducerea la masa de partaj si a suprafetei de 23 ha teren cu vegetatie forestiera care provine de la acelasi autor M.S..

Instanta, încalcând dispozitiile art.6735 – 6738 Cod procedura civila, fara a stabili calitatea de mostenitori a partilor, cota parte care se cuvine fiecaruia, compunerea masei succesorale, a dispus direct iesirea din indiviziune asupra terenului de 6,7 ha (fara a se pronunta, în vreun fel asupra cererii reconventionale) si a atribuit 5 loturi partilor din proces.

Din considerentele sentintei se deduce ca instanta s-a considerat învestita cu o cerere de „continuare a judecatii” din dosarul nr.2084/2002 a Judecatoriei Bicaz din moment ce a apreciat ca nu mai are obligatia de a stabili compunerea masei succesorale, cotele partilor, masa succesorala, valoarea bunurilor, etc., pe motiv ca acestea au fost stabilite printr-o încheiere de admitere în principiu pronuntata în dosarul nr.2084/2002 a Judecatoriei Piatra Neamt si ca acea încheiere are autoritate de lucru judecat.

Or, interpretarea data de instanta de fond efectelor produse de cererea de renuntare la judecata din dosarul nr.2084/2002 al Judecatoriei Bicaz a determinat pronuntarea unei sentinte netemeinice si nelegale.

Astfel, reclamantii au mai promovat, în anul 2002 o actiune identica prin care au solicitat în contradictoriu cu acelasi pârât, partajarea terenului de 6,7 ha cu vegetatie forestiera ce a apartinut autorului lor M.S. si care a formulat obiectul dosarului nr.2084/2002 a Judecatoriei Bicaz. În acel dosar s-au format si cereri de interventie. Respectând prevederile art.673 Cod procedura civila, instanta a pronuntat încheierea de admitere în principiu din data de 7.10.2003, prin care a retinut calitatea de mostenitori a reclamantilor, intervenientilor si a pârâtului, masa succesorala si valoarea acesteia, cotele succesorale, existenta unui pasiv succesoral si a dispus întocmirea unei expertize de lotizare, în vederea sistarii indiviziunii.

Aceasta încheiere de admitere, în principiu a fost atacata, în mod separat, cu apel si recurs  la Curtea de Apel Bacau, care dupa respingerea acestora a restituit dosarul Judecatoriei Bicaz, pentru continuarea judecatii.

La data de 28.02.2006, prin sentinta civila nr.192/2006 si încheierea de îndreptare a erorilor materiale din 12.06.2006 ale Judecatoriei Bicaz s-a luat act de renuntarea reclamantilor la judecata.

Cum judecata avea ca obiect actiunea de iesire din indiviziune care presupunea stabilirea, în prealabil si în mod obligatoriu, a calitatii partilor, a cotelor cuvenite, a compunerii masei succesorale, s.a. si ulterior, sistarea indiviziunii  prin atribuire de laturi, desistarea reclamantilor de la judecata a avut ca efect desfiintarea retroactiva a tuturor actelor procedurale din acel dosar, ca si când judecata nici nu ar fi existat.

Deoarece renuntarea la judecata are ca urmare stingerea efectelor pe care le-a produs introducerea acelei actiuni, încheierea de admitere în principiu a devenit caduca si reclamantii nu se mai pot prevala de efectele acesteia.

Tocmai de aceea partea care renunta la judecarea unei cereri, poate sa învesteasca din nou instanta cu acea cerere, fara a i se putea opune autoritatea de lucru judecat.

Rezulta asadar, ca în mod gresit instanta retinând ca încheierea de admitere în principiu are autoritate de lucru judecat în cauza, nu s-a mai pronuntat asupra calitatii de mostenitori a partilor, asupra masei succesorale, cotei succesorale si a celorlalte elemente prevazute de art.673 Cod procedura civila, ceea ce atrage casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispozitiile art.312 pct.5 Cod procedura civila, raportat la art.3041 si 304 pct.9 Cod procedura civila.

Cu ocazia rejudecarii instanta urma a se pronunta asupra tuturor cererilor partilor inclusiv a cererii reconventionale cu care a fost învestita si va avea în vedere dispozitiile art.673 Cod procedura civila, precum si celelalte aspecte invocate prin cererea de recurs si care data fiind admiterea motivului care a impus casarea cu trimitere, nu au mai fost examinate de instanta de recurs.

Domenii speta

Spete similare